De la începutul pandemiei, multe ţări emergente au privit cum SUA şi alte mari ţări dezvoltate lansează în mod agresiv stimulente, dorindu-şi să-şi poată permite să facă la fel. Se pare că acestea au avut noroc dacă n-au putut să o facă şi au fost înţelepte dacă au ales să nu o facă, scrie Ruchir Sharma, strateg în cadrul Morgan Stanley Investment Management, într-o opinie publicată de Financial Times.
Pieţele emergente care au lansat agresiv stimulente nu au avut niciun beneficiu sub forma unei accelerări a redresării. Cei care au cheltuit agresiv au tins să se confrunte cu o creştere a inflaţiei, a dobânzilor şi o depreciere monetară, ceea ce a anulat cel puţin parţial beneficiul stimulentelor.
Analizând datele legate de cele mai importante pieţe emergente şi pieţele dezvoltate în căutarea unei legături statistice între amploarea programelor de stimulare economică din 2020 şi soliditatea procesului de redresare a acestora, nu am găsit nicio astfel de legătură, scrie Sharma.
Împărţind cele mai mari pieţe emergente în cele mai agresive şi mai puţin agresive cheltuitoare, primele au suferit în mod tipic redresări mai slabe.
Printre cele din prima categorie s-au numărat Ungaria Brazilia şi Filipine, toate conduse de guverne populiste.
De ce nu aduc stimulentele beneficii clare, sau chiar au efecte nedorite pe pieţele emergente? Impactul stimulentelor în oricare dintre pieţele emergente poate fi acum anulat de factori unici legaţi de pandemie. Un studiu al Goldman Sachs a găsit o legătură strânsă între creşterea economică şi lockdownuri şi vaccinuri: cu cât lockdownul este mai strict, şi campania de vaccinare mai lentă, cu atât va fi mai mare impactul negativ asupra creşterii.
Mai mult de-atât, cheltuielile în plus au adesea efecte nedorite, în special în ţările aflate în curs de dezvoltare. Acestea nu dispun de resursele financiare şi credibilitatea instituţională pentru a-şi creşte cheltuielile fără o dezechilibrare a economiei, şi ajung să fie penalizate de pieţele globale.
Lumea aflată în curs de dezvoltare s-a mai aflat în faţa unor alegeri similare privind cheltuielile. Multe pieţe emergente au întrat în crizele de la sfârşitul anilor ‘90 într-o condiţie financiară slabă, au fost obligate să se reformeze mai degrabă decât să cheltuiască pentru a ieşi din criză, iar aducerea sub control a deficitelor şi datoriilor le-a adus un boom în deceniul următor. Mai apoi, multe au reacţionat la criza din 2008 cheltuind şi împrumutându-se masiv, ceea ce a contribuit la unul dintre cele mai rele decenii din istorie pentru economiile emergente.
Ţările care cheltuiesc în grabă sunt adesea forţate să se căiască. Cele care au încercat să cheltuiască masiv în timpul pandemiei au avut probabil parte de o creştere suplimentară mai firavă decât şi-au imaginat şi de considerabil mai multe probleme, sub forma unei deficite şi datorii mai mari, ceea ce le va lăsa cu mai puţină muniţie pentru a purta următoarea bătălie, în opinia lui Ruchir Sharma.
