Centrele industriale ale Uniunii Europene, regiunile urbane şi Germania sunt cei mai mari beneficiari ai pieţei unice, potrivit unui studiu care evidenţiază inegalităţile economice şi sociale din interiorul blocului comunitar.
Piaţa unică încearcă să garanteze libera circulaţie a mărfurilor, a capitalului, a serviciilor şi a forţei de muncă între cele 28 de naţiuni ale UE, scrie Reuters.
Un studiu al Fundaţiei Bertelsmann a constatat că Germania, cea mai mare economie din Europa, a beneficiat cel mai mult în termeni absoluţi de piaţa unică, aceasta aducându-i un plus de 86 miliarde de euro pe an.
Analiza a găsit că fiecare german este în medie cu 1.046 euro mai bogat ca urmare a apartenenţei ţării lui la piaţa unică, în timp ce cetăţenii UE sunt în medie mai bogaţi cu 840 de euro.
„Nu toată lumea câştigă în mod egal de pe urma pieţei unice, dar toată lumea câştigă“, a declarat Aart De Geus, preşedintele fundaţiei germane.
Inegalităţile subliniate în raport modelează politica UE înainte de alegerile pentru Parlamentul European din această lună. Unii au solicitat un salariu minim la nivelul întregii Uniuni, în timp ce Italia, luptând cu o anemie economică, a cerut dreptul de a încălca normele fiscale europene pentru a finanţa reduceri de taxe.
Economiile bogate şi avansate din apropierea miezului economic al UE, cum ar fi Austria şi Olanda, sunt şi ele mult mai bogate ca urmare a faptului că aparţin pieţei unice, arată raportul, în timp ce ţările mai sărace din sudul şi estul Europei beneficiază mult mai puţin.
„Pentru ţări precum Olanda sau Austria, piaţa internă este ca aurul deoarece acestea au sectoare competitive, dar se bazează pe exporturi pentru că au pieţe interne de dimensiuni reduse“, a spus Dominic Ponattu, unul dintre autorii studiului.
Deschiderea în 1992 a pieţei unice europene a vizat eliminarea tuturor tarifelor sau reglementărilor care împiedică comerţul dintre statele membre, oferind companiilor din Europa o piaţă de origine uriaşă care ar putea rivaliza cu cea a Statelor Unite sau a Japoniei în mărime.
Dar, de cînd cu criza din 2007, în timp ce Germania a înregistrat o creştere puternică aproape neîntreruptă, unele ţări, în special din sudul Europei, s-au luptat cu avansuri lente şi şomaj ridicat, ceea ce a alimentat sprijinul partidelor de extremă stângă şi dreaptă. Inegalitatea economică şi socială a contribuit, de asemenea, la decizia Marii Britanii din 2016 de a părăsi UE.
Mulţi economişti şi unii politicieni din sudul Europei susţin că nordul mai bogat are responsabilitatea de a distribui cu mai multă generozitate avuţia, în timp ce establishment-ul politic german este devotat ortodoxiei fiscale.
Regiunile rurale beneficiază mai puţin de calitatea de membru al pieţei unice, însă regiunile foarte dezvoltate, precum sudul Angliei, sunt mari câştigători. În mod paradoxal, aceasta înseamnă că regiunile britanice, cum ar fi Kent, care au votat ca Marea Britanie să părăsească UE, au avut cel mai mult de câştigat.
