Business Internaţional

SUA contaminează lumea cu costuri de finanţare mai mari în timp ce China tinde să exporte inflaţie. Economiile emergente, îngreunate de datorii, nu mai au unde să se ascundă

SUA contaminează lumea cu costuri de finanţare mai mari în timp ce China tinde să exporte inflaţie. Economiile emergente, îngreunate de datorii, nu mai au unde să se ascundă

În Rusia, inflaţia monetară a atins 5% în februarie, iar cea la alimente s-a apropiat de 8%. În Brazilia, preţurile la producător cresc în cel mai rapid ritm din ultimii şapte ani - 29% în februarie. Pentru Ungaria, inflaţia este aşteptată să atingă 5% în aprilie sau mai.

Autor: Bogdan Cojocaru

10.04.2021, 18:00 11089

SUA, cea mai mare şi influentă economie a lumii, exportă reflaţie pe pieţele financiare internaţionale, în timp ce China, a doua economie ca mărime, ameninţă cu inflaţie pieţele comerciale. Statele emergente, dintre care cele mai multe sunt împovărate de datorii şi dependente de importuri, resimt astfel un şoc dublu: datoriile li se scumpesc când au mai mare nevoie de finanţare pentru a-şi proteja economiile de loviturile pandemiei, iar preţurile produselor importate cresc, ceea ce erodează puterea de cumpărare a populaţiei.

Pentru că economia îşi revine, împinsă de la spate de noile planuri de redresare ale preşedintelui Joe Biden, SUA au devenit exportator de reflaţie, adică creştere economică asociată cu accelerarea inflaţiei.

Reflaţia este insoţită de obicei de creşterea yieldurilor sau randamentelor, obligaţiunilor, adică a costurilor de finanţare, ceea ce se întâmplă acum cu titlurile de trezorerie americane. Iar pieţele din SUA dau de cele mai multe ori tonul pieţelor din întreaga lume.

Ceea ce investitorii numesc „bond tantrum“, ieftinirea obligaţiunilor şi creşterea randamentelor, adică a preţurilor creditării pe pieţele de obligaţiuni, dă fiori gu­vernelor economiilor înda­torate, care ani la rând au plătit mai puţin pentru a se împrumuta mai mult, scrie Bloomberg.

Spre exemplu, emi­siunile noi de obligaţiuni ale guvernelor europene au atins în primul trimes­tru al acestui an un nivel record. Însă pre­ţul fi­nan­ţării creşte, ceea ce riscă să frâ­neze reve­ni­rea econo­mică din Europa, re­giune care înăs­preşte mă­surile de caran­tină deoa­rece pare să fi pier­dut con­trolul asupra pan­demiei.

Creşterea yieldurilor sunt nedo­rite şi pe pieţele emergente care sunt dependente de finanţare în dolari. „Este ceva ce investitorii urmăresc cu atenţie“, spune  Thomas Wacker, analist la UBS Global Wealth Management. „Orice creştere a ratelor de dobândă re­duce spa­ţiul de ma­nevră fiscală al gu­ver­nelor şi duce la majorarea defi­citelor vii­toare când guver­nele trebuie să inves­tească sau să imple­men­teze reforme. Sustena­bilitatea datoriilor devine o îngr­ijorare întemeiată.“ Yield­urile obligaţiunilor emise de guvernele din G7 (cele mai industrializate ţări ale lumii) s-au dublat de la începutul anului pe măsură ce randamentele titlurilor de trezorerie americane au impus un ritm drăcesc.

Deocamdată, condiţiile de finanţare în zona euro sunt încă permisive în comparaţie cu costurile datoriilor existente. Obligaţiunile italiene cu scadenţa la 10 ani se vindeau cu un cupon de 4,75% în urmă cu un deceniu.

În prezent, yieldul este de sub 0,7%. Iar BCE, banca centrală a regiunii, a asigurat că nu se va sfii să-şi folosească toate puterile pentru a împiedica yieldurile să urce şi mai mult. Instituţia a accelerat deja ritmul achi­ziţiilor de obligaţiuni pentru a ţine jos costurile de finanţare ale statelor care folosesc euro.

În SUA, îngrijorările sunt şi mai mici.  Însă analiştii le spun investitorilor să fie atenţi la semne de austeritate.

O perioadă în care guvernele strâng cureaua poate vătăma revenirea economică, caz în care va fi nevoie de şi mai mult stimul din partea băncilor centrale, apreciază Mark Nash, manager de fonduri la Jupiter Investment Management.

„Pur şi simplu există prea multă datorie. Deocamdată revenirea maschează acest lucru, însă riscurile se înmulţesc pentru pieţe.“ Nash spune că lumea în curs de dezvoltare este acum „canarul din mină“. Aceste economii simt deja impactul creşterii costurilor împrumuturilor în dolari. Banca Reglementelor Internaţionale estimează datoria lumii emergente la peste 4.000 de miliarde de dolari. Povara devine tot mai grea pe măsură ce yieldurile americane urcă. Creşte, de asemenea, şi riscul ca problemele unora dintre state să creeze probleme altora.

La celălalt capăt al lumii, în China, scumpirea materiilor prime, creşterea costurilor de export şi problemele din lanţurile de aprovizionare forţează mulţi exportatori să majoreze preţurile. Inflaţia la poarta fabricii a accelerat deja. Exporturi chineze mai scumpe înseamnă posibilitatea unor preţuri mai mari oriunde în lume. Rene de Jong, directorul unui producător de mobilă de grădină, intenţionează să ridice preţurile cu 7% pentru comenzile din această vară, scrie The Wall Street Journal. Trebuie să facă aşa deoarece preţurile chimicalelor şi metalelor pe care fabricile sale din China şi Indonezia le folosesc au urcat rapid în ultimele luni. De asemenea, costurile cu transportul pe mare s-au majorat cu 90%, însă acestea sunt suportate în mare parte de importator. 

„Niciodată în cei 25 de ani de afaceri în China n-am mai văzut aşa ceva. Preţurile aluminiului şi oţelului au explodat“, a explicat de Jong. Un producător de jucării şi-a scumpit produsele cu 10-15% din martie. Preţurile mai mari din China se pot transforma în preţuri mai mari în Vest dacă retailerii aleg să nu-şi sacrifice marjele de profit. Însă presiunile din China sunt o altă sursă de presiune asupra preţurilor globale în vremuri în care costurile cu materiile prime, de la lemn la bumbac, sunt în general mai mari. La aceste tensiuni contribuie  şi penuriile, cum ar fi cea de piese pentru biciclete, containere sau de cipuri, şi perturbările în transportul internaţional cum a fost blocarea canaului Suez.

„Există categoric riscul accelerării inflaţiei. Nu vorbesc doar de poziţia exportatorilor, ci de orice, de la blocajele din transportul pe mare la ideea că stimulentele guvernamentale pot descătuşa mai multă cerere decât o poate satisface oferta“, spune Nick Marro, analist la Economist Intelligence Unit.

Bloomberg scrie despre posibilitatea ca stimulentele de consum sub formă de cec-uri din planul lui Biden de accelerare a economiei SUA să aibă efecte substanţiale asupra comerţului global şi în special asupra exporturilor din China. Alianz a calculat că 360 de miliarde de dolari din planul de stimulare vor fi cheltuite pe importuri, cele chineze urmând să crească cu 60 de miliarde de dolari în 2021-2022. Americanii se vor repezi la computere, electrocasnice şi îmbrăcăminte. Acest lucru înseamnă scumpirea produselor fabricate în China. Între timp, rata de inflaţie din Turcia a depăşit 16%. În Rusia, inflaţia monetară a atins 5% în februarie, iar cea la alimente s-a apropiat de 8%. În Brazilia, preţurile la producător cresc în cel mai rapid ritm din ultimii şapte ani „ 29% în februarie. Pentru Ungaria,  inflaţia este aşteptată să atingă 5% în aprilie sau mai.

 
AFACERI DE LA ZERO