China, Mexicul şi Germania sunt cele mai vizibile ţinte de pană acum ale furiei protecţioniste a preşedintelui american Donald Trump. Însă şi alte ţări, cu care SUA au deficit comercial, ar putea deveni duşmanii lui Trump în războiul comercial cu care acesta ameninţă lumea.
Între timp, marii creditori ai Americii îi trimit avertismente lui Trump: se retrag de pe piaţa titlurilor de trezorerie americane, semn că au început, brusc, să se răzgandească în ceea ce priveşte finanţarea guvernului american, după cum scrie Bloomberg. Ei pedepsesc astfel nesiguranţa adusă de Trump.
Miercuri, oficiali guvernamentali americani responsabili cu comerţul vor ţine o dezbatere publică despre aplicarea unor tarife de import de pană la 100% pentru circa 90 de produse emblematice, predominant agricole, aduse din Germania, Franţa şi Italia. Scuterele Vespa şi branza Roquefort ar putea astfel să dispară de pe piaţa americană.
Povestea acestor tarife este mai veche, fiind o răzbunare a Washingtonului că europenii au interzis importarea din SUA de carne obţinută de la vite crescute cu hormoni, însă dezbaterea vine într-un moment delicat, în care preşedintele american Donald Trump ameninţă cu măsuri protecţioniste care pot perturba tot comerţul mondial. Că lui Trump nu-i place surplusul comercial uriaş al Germaniei nu este niciun secret, şi nici faptul că liderului de la Casa Albă vede în UE un concurent al SUA.
Posibilele taxe derivă dintr-o dispută care durează de mai bine de 20 de ani şi care îşi are originea în refuzul UE de a importa carne de vită tratată cu hormoni, scrie Politico. Acum, alianţe puternice ale fermierilor americani presează administraţia Trump să lovească tare în UE. Uniunea are un surplus comercial de 136 de miliarde de euro cu SUA, ceea ce o face vulnerabilă la sancţiuni comerciale. În timp ce majoritatea celor 90 de produse europene puse pe lista victimelor răzbunării sunt din carne, Washingtonul atacă şi importurile de motociclete, de ciocolată, paprika, castane şi, bizar, maşini de tuns.
"Sunt îngrijorat. Se pare că pentru partea americană dispoziţia de a comunica nu mai este ceva care vine de la sine", spune politicianul social-democrat Bernd Lange. "Acesta este un semn că ne îndreptăm spre o nouă eră" în relaţiile comerciale dintre Bruxelles şi Washington. Lange este raportor al Parlamentului European pentru relaţii comerciale cu Washington.
Disputa datează din 1996, cand SUA au atacat UE la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) pentru interzicerea importurilor de carne de vită tratată cu hormoni. Europa nu a cedat, iar OMC a permis SUA să impună tarife punitive proporţionale cu pagubele suferite din cauza interdicţiilor europene.
Tarifele au avut efecte semnificative, valoarea importurilor din UE afectate de taxele vamale reducandu-se de la 130 de milioane de dolari în 1997-98 la mai puţin de 15 milioane de dolari în 2008.
În 2009, după ce la conducerea guvernului american a venit Barack Obama, ambele părţi au ajuns la un acord prin care SUA şi-au retras sancţiunile, iar UE a permis americanilor să exporte anual pană la 50.000 de tone de carne de vită netratată cu hormoni.
"Atunci SUA erau cu adevărat deschise pentru negocieri de tipul faţă în faţă", spune Godelieve Quisthoudt-Rowohl, membru al Partidului Popular European.
Acum, disputa a revenit în parte deoarece fermierii americani cred că acordul din 2009 nu este unul corect pentru ei deoarece ţări precum Australia şi Uruguay, care pot produce mai ieftin carne fără hormoni, acoperă acum cota de 50.000 de tone introdusă iniţial pentru ei.
În Asia, dintre statele cu care Washingtonul ar fi trebuit să semneze Parteneriatul Trans-Pacific, din care Trump şi-a retras ţara, vulnerabile la politica protecţionistă a preşedintelui american sunt în special India, Indonezia, Malaezia şi Vietnam din cauza surplusului comercial pe care îl au cu SUA.
Şi Japonia este într-o poziţie delicată, înregistrand anul trecut surplus comercial pentru prima dată în ultimii şase ani. Surplusul din relaţiile cu SUA s-a situat la 59,9 miliarde de dolari. Trump a criticat lipsa accesului producătorilor auto americani la piaţa japoneză. De asemenea, Trump a criticat Japonia, dar şi China şi Germania, că îşi devalorizează monedele pentru a caştiga avantaje nedrepte în comerţ.
Nesiguranţa pe care a adus-o Trump se plăteşte. Japonia este cel mai mare creditor străin al SUA, iar investitorii japonezi şi-au redus în decembrie deţinerile de titluri de trezorerie americane mai mult decat oricand în ultimii patru ani. Şi nu doar ei, ci şi alţii, creditori din Beijing pană la Londra, şi-au semnalat reticenţa de a intra pe piaţa americană a obligaţiunilor. Investitorii străini se retrag de pe această piaţă de 13.900 miliarde de dolari mai rapid ca niciodată, chiar dacă accesul rar le-a fost mai uşor. Titlurile de trezorerie americane sunt considerate cele mai sigure obligaţiuni din lume. Cauzele retragerilor pot avea legătură cu perspectiva unor deficite mai mari şi a unei inflaţii mai puternice sub preşedintele Trump sau cu dobanzile de politică monetară mai mari şi cu teama că cursul dolarului va deveni volatil.
Orice reducere consistentă a cererii din străinătate pentru datorii americane poate avea consecinţe de durată asupra capacităţii Americii de a se finanţa ieftin, în special prin prisma ambiţiilor lui Trump de a creşte cheltuielile pentru infrastructură, de a micşora taxele şi de a-şi promova politica "America înainte de toate".
Nimeni nu spune că străinii vor abandona complet obligaţiunile americane. Aproximativ 43% din această piaţă este deţinută de ei (comparativ cu 56% în 2008). O contracţie semnificativă îi poate lovi la fel de dur pe creditorii mari. Totuşi, tendinţa este clară. În decembrie, investitorii japonezi şi-au redus investiţiile în datorii americane cu 21,3 miliarde de dolari după o retragere mai mică în noiembrie. China se retrage deja din mai.
