Statele Unite şi marile economii emergente sunt îngrijorate că ar putea înregistra pierderi pe finanţările acordate FMI dacă ţări precum Italia şi Spania, două dintre cele mai mari economii din zona euro, ar solicita ajutorul creditorului de la Washignton, potrivit unei analize Reuters.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) nu trebuie considerat un substitut pentru angajamentele solide pe care trebuie să şi le asume Europa, iar guvernele europene trebuie să preia cea mai mare parte din eventualele pierderi pe împrumuturile de urgenţă destinate statelor din zona euro, a declarat un oficial american de rang înalt.
În pofida reputaţiei serioase a FMI - nicio ţară nu a intrat vreodată în insolvenţă în timpul derulării unui acord de finanţare cu Fondul şi niciun guvern nu a pierdut bani împrumutând instituţia - există temeri privind expunerea tot mai consistentă a creditorului pe zona euro.
Volumul împrumuturilor către blocul monetar ar creşte puternic dacă Italia sau Spania ar solicita ajutor, deoarece volumul de finanţare necesar pentru economii atât de mari ar fi de un cu totul alt ordin de mărime faţă de împrumuturile către Grecia, Irlanda şi Portugalia.
Marile economii emergente, care se arată dispuse să crească finanţarea acordată FMI, au ridicat de asemenea semne de întrebare, în conducerea instituţiei, privind riscurile care ameninţă capitalul fondului, au declarat pentru Reuters surse oficiale apropiate guvernelor respective.
Şi membrii Congresului SUA au început să dea semne de nervozitate în privinţa riscurilor la care este expus FMI.
Într-o întâlnire cu directorul general al FMI, Christine Lagarde, patru congresmeni americani şi-au exprimat neliniştea privind riscurile pe care şi le-ar asuma Fondul odată cu implicarea mai agresivă în Europa.
O solicitare din partea Italiei sau Spaniei pentru sprijin de la FMI ar pune SUA, care are drept de veto pe majoritatea deciziilor de creditare ale instituţiei, într-o poziţie dificilă.
Populaţia din SUA este încă nemulţumită de bailout-urile uriaşe acordate de guvern băncilor în urma crizei financiare din 2007-2009, iar temerile că datoria de stat uriaşă a ţării reprezintă un risc greu de gestionat sunt tot mai prezente în rândul alegătorilor. Din moment ce preşedintele Barack Obama va încerca în luna noiembrie a anului viitor să câştige un nou mandat, Casa Albă nu se grăbeşte să-şi asume rolul de salvator al Europei, iar mesajul administraţiei SUA pentru liderii zonei euro a fost, în ultimii doi ani, "luptaţi cu banii voştri".
Totodată, congresmenii republicani încearcă să retragă împrumutul de 108 miliarde de dolari aprobat de SUA pentu FMI în 2009, mişcare care ar reduce capacitatea Washingtonului de a influenţa condiţiile ataşate creditelor FMI.
"Dacă SUA vrea să ajute Europa să găsească calea de ieşire din criza datoriilor de stat trebuie să fie un lider economic global puternic, nu doar un creditor de ultimă şansă. Membrii administraţiei Obama trebuie să-şi canalizeze toate eforturile pe consolidarea economiei SUA şi echilibrarea bugetului, şi nu să se împrumute în continuare de la China pentru a plăti datoriile scăpate de sub control din Europa", a scris vineri, în Wall Street Journal, senatorul republican Jim DeMint.
El a arătat că va încerca să forţeze un nou vot în Congres pentru a împiedica Trezoreria să finanţeze acordurile de salvare ale ţărilor din zona euro. Senatul a votat în iunie împotriva unei astfel de propuneri din partea lui DeMint, cu 55 de voturi contra şi 44 pentru.
Domenico Lombardi, fost oficial în Consiliul Executiv al FMI, a declarat că instituţia nu va fi împiedicată să împrumute ţările din Europa chiar dacă împrumutul aprobat în 2009 de SUA dispare, deoacere este în interesul comunităţii internaţionale să se asigure de rezolvarea crizei datoriilor de stat.
Împrumuturile FMI se bucură de prioritate la rambursare faţă de datoriile ţărilor către creditori privaţi, însă volumul uriaş al fondurilor de care este nevoie în zona euro creşte riscul unui default (intrare în insolvenţă - n.r.) pe un acord cu Fondul.
FMI mai are resurse financiare de circa 380 miliarde de dolari, cifră depăşită semnificativ de nevoile de refinanţare ale Italiei şi Spaniei pentru anul viitor, de 340 miliarde euro, respectiv 120 miliarde euro.
"Problema cu aceste ţări este că se ajunge în punctul în care datoriile sunt atât de mari încât intrarea în default pe un credit de la FMI a devenit suficient de atractivă ca soluţie de reducere a datoriilor. Nu spun că zona euro va acţiona împotriva intereselor Fondului, dar, când vine vorba de reducerea datoriilor, va fi respectat statutul preferenţial al FMI?", comentează Raghuram Rajan, fost economist şef al FMI.
Summit-ul UE de vineri s-a încheiat cu un acord între 26 dintre cei 27 de lideri europeni pentru încheierea unui tratat de integrare fiscală şi coordonare a politicilor economice.
Totodată, şefii de stat sau de guvern din UE au convenit să cotizeze cu 200 miliarde euro la capitalul FMI, prin băncile centrale naţionale, pentru a consolida resursele anticriză ale instituţiei. Finanţarea nu ar creşte cotele de vot ale Europei în conducerea FMI.
Există două modalităţi a finanţa Fondul - prin contribuţie la resursele generale ale instituţiei sau printr-un aşa-numit cont administrat. Orice împrumut efectuat de FMI din resursele generale ar împărţi riscul de default între toţi membrii FMI, în timp ce creditele acordate din conturi administrate limitează pierderile la ţările contributoare la contul respectiv.
Până acum, Europa a indicat că este mai simplu din punct de vedere juridic să contribuie la trezoreria de resurse generale ale FMI.
SUA preferă însă a doua opţiune, care ar plasa tot riscul finanţărilor acordate din cei 200 miliarde euro pe umerii UE.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
