Începutul lunii august a adus în ziarele italiene două subiecte principale legate de turism care, dacă sunt corelate, arată multe despre potenţialul pierdut de sudul suferind al ţării, scrie Deutsche Welle.
Prima veste este una bună: după o pauză lungă, turismul a început să crească în Italia, mai ales în sud. Într-o ţară în care turismul reprezintă 11% din PIB, ştirea este foarte importantă. A doua veste, venită câteva zile mai târziu, nu a fost deloc încurajatoare. Turişti furioşi aflaţi în Pompei vroiau să ştie de ce Gymnasiumul Mare – o secţine a oraşului antic care a fost restaurată recent şi inaugurată de ministrul turismului cu doar câteva zile înainte – era închis pentru public.
Prima veste a reverberat mult prin presa italiană. Asociaţia hotelieră Federalberghi a anunţat că numărul total al turiştilor a crescut cu 7,7%. Numărul turiştilor italieni a urcat cu 8,6%. Creşterea s-ar fi putut datora foarte bine valului de caniculă care a urmat mai multor veri ploioase, însă premierul Matteo Renzi a explicat că datele sunt veşti bune pentru sud, unde turismul şi-a revenit cel mai puternic. Nici premierul nu credea cu adevărat că ceva din sud se schimbă serios în bine, iar mesajul său a avut probabil mai mult un scop de încurajare. Cu câteva zile mai devreme, Asociaţia pentru Dezvoltare Industrială în Sudul Italiei a publicat o serie de date statistice extrem de descurajatoare despre starea economiei regiunii aflate la sud de Roma.
După şapte ani de recesiune, economia subdezvoltată a sudului s-a micşorat cu 11%, în timp ce în nord contracţia a fost de 4%. Regiunea sudică este dezindustrializată, iar aici rata de angajare este printre cele mai mici din UE – unul din trei locuitori este ameninţat de riscul sărăciei. Tinerii pleacă în număr record, iar rata naşterilor a ajuns la cel mai redus nivel din ultimii 150 de ani. Multe dintre centrele urbane ale sudului se transformă în oraşe fantomă. Ceea ce subliniază analiza este îngrozitor: economia din sudul Italiei este mai slabă chiar şi decât cea a Greciei, un stat aflat în pragul falimentului.
Italia este o poveste despre două ţări, cu nordul prosper şi sudul subdezvoltat şi infestat de mafie. Chiar şi cei mai entuziaşti observatori au fost zăpăciţi de cele mai recente statistici.
Roberto Saviano, activist antimafia şi scriitor, a trimis o scrisoare deschisă lui Renzi prin care i-a cerut acestuia să nu abandoneze Mezzogiorno, aşa cum i se spune în italiană sudului ţării.
“Trebuie să acţionaţi. Dezindustrializarea distruge economia sudului. Însă în primul rând trebuie să recunoaşteţi că până acum nu s-a făcut nimic pentru a ajuta sudul”, a scris Saviano.
Mezzogiorno are nevoie de soluţii care să nu reprezinte reluarea iniţiativelor impuse de nord pentru “ajutarea” sudului, continuă Saviano. Mezzogiorno are nevoie de reforme care să dea regiunii libertatea de a creşte în felul ei. Răspunsul lui Renzi? Încetaţi să vă mai plângeţi.
Renzi şi guvernul său sunt conştienţi că se pun singuri în pericol ignorând problema sudului subdezvoltat. La puţin timp după ce a primit scrisoarea, premierul a promis că până în toamnă va avea un „plan suprem” pentru rezolvarea problemelor acestei regiuni. Ce ar putea cuprinde acest plan nu este deloc clar.
Ministrul economiei Pier Carlo Padoan a oferit generalităţi. La începutul lunii august, ministrul a spus la Roma unui grup mic de jurnalişti străini că Italia nu va avea vreo abordare specială în ceea ce priveşte problemele sudului. În schimb, a precizat el, acolo “vor fi aplicate chiar mai intens reforme naţionale precum investiţii publice, eliminarea obstacolelor birocratice şi administrative şi o atenţie deosebită la proiectele bune care sunt bancabile”.
Însă Elisabetta Addis, profesor de economie la Universitatea Sassari din Sardinia, spune că nu se va schimba nimic dacă se vorbeşte despre impulsionarea economiei sudului fără un plan explicit pentru combaterea crimei organizate.
Mafia se lega cândva de proprietarii de magazine forţându-i să le cedeze o parte din profiturile lor sub forma taxei de protecţiei, sau pizzo în italiană. Acum, mafia vânează banii publici.
“Cred că majorarea cheltuielilor publice are un efect tonifiant asupra economiei, dar cu condiţia ca banii să nu ajungă în mâinile mafiei sau ale corupţilor. Această abordare keynesiană, iar eu sunt un economist keynesian, funcţionează într-o economie legală, nu într-una în care fiecare proiect public este căpuşat”, a explicat Addis.
Ea a subliniat că imbunătăţirea guvernanţei şi impunerea transparenţei şi responsabilităţii sunt primi paşi esenţiali pentru salvarea sudului, dar pe care până acum niciun partid italian aflat la guvernare nu a reuşit să îi facă.
“Dezindustrializarea a măturat toată Italia. După ce s-a format UE, iar zona euro a început să se dezvolte, a devebit clar că sudul Europei va rămâne fără industrie pe măsură ce specializarea va creşte. Nu aceasta este problema”.
Problema este, continuă economista, că sudul încă nu şi-a transformat cele mai mari resurse, frumuseţea naturală şi ruinele istorice spectaculoase, într-o industrie a turismului funcţională.
Aceste afirmaţii ne aduc înapoi la a doua veste legată de turism care a făcut vâlvă la începutul luni august, cea despre Pompei. Oraşul-ruină, cel mai cunoscut centru istoric al sudului şi cea mai mare atracţie turistică, este unul dintre centrele arheologice cele mai prost gestionate. După şapte ani de renovări chinuitoare, Gymnasiumul Mare din Pompei rămâne închis din cauza lipsei de personal.
