Înainte de a se retrage între zidurile vechiului castel al cavalerilor teutoni Alden Biesen din Belgia, liderii politici ai Uniunii Europene au primit mai multe avertismente. Unul este că economia europeană se dezindustrializează mai repede decât îşi reduce dependenţele toxice. Un altul, venit de la industriaşii europeni, este că Europa are nevoie de acţiuni „urgente şi curajoase“ pentru reducerea preţurilor energiei. Şi chiar gazda şefilor de state şi de guverne, premierul belgian Bart De Wever, a avertizat că industria europeană este în mijlocul unei crize existenţiale. Fostul ministru de finanţe vedetă al Greciei Yanis Varoufakis a preferat să dea un sfat: alegeţi federalizarea, le-a spus el. Altfel, „putem să renunţăm la euro“.
Acestea au fost, de altfel, unele dintre temele principale de discuţie la summitul UE informal organizat ieri în fosta fortăreaţa teutonă Alden Biesen. Scopul evenimentului a fost clarificarea ideilor şi căutarea de compromisuri pentru creşterea competitivităţii economiei europene şi a UE în sine astfel încât cel mai ambiţios proiect european din toate timpurile să rămână relevant pe scena internaţională, unde a este în urma SUA şi a Chinei.
Ce trebuie făcut se ştie pentru că fostul premier al Italiei Mario Draghi, care a condus şi BCE, şi Enrico Letta, de asemenea fost premier italian, au prezentat analize amănunţite cu măsurile, reformele şi paşii care trebuie făcuţi în această direcţie. Draghi şi Letta au participat la reuniunea de la Alden Biesen. Iar evenimentului i s-a mai spus şi „Summitul Draghi“. Letta a fost invitatul special al ediţiei de anul trecut a Galei ZF. Iar Draghi va fi invitat la ediţia de anul acesta a Tech Talks, eveniment organizat de Universitatea Politehnică Timişoara. Tech Talks este o conferinţă anuală de leadership, inovaţie şi tehnologie. La ediţia din 2025, la care ZF a fost partener, unul dintre invitaţii de top a fost legendarul fizician Michio Kaku.
Liderii europeni au venit în Belgia la invitaţia portughezului António Costa, preşedintele Consiliului European, iar acesta le-a prezentat temele mari de discuţii şi câteva soluţii la criza de competitivitate europeană: dereglementare, sau cel puţin uniformizarea reglementării; o reformă amplă pe piaţa unică pentru reducerea birocraţiei; crearea unor „pieţe unice reale“ ale energiei, telecomunicaţiilor şi capitalului; reducerea barierelor naţionale şi modificarea cadrelor de reglementare, la toate nivelurile, pentru a încuraja mai bine investiţiile, inovaţia şi creşterea companiilor; accelerarea eforturilor pentru crearea unei pieţe unice a capitalului; consolidarea pieţei unice pentru a permite companiilor competitive din UE să se dezvolte.
Acestea sunt şi direcţiile trasate de Draghi şi Letta încă din 2024. Pe aceste lucruri a insistat fostul şef italian al BCE în comentariile sale de la Alden Biesen, avertizând că din 2024 starea de sănătate a economiei europene s-a înrăutăţit şi că trebuie acţionat urgent. Dar între timp puţine s-au făcut. „Aş vrea să aduc un impuls politic în domeniul competitivităţii... În actualul mediu geopolitic, întărirea pieţei noastre unice este, mai mult ca oricând, un imperativ strategic urgent“, le-a scris Costa liderilor europeni în invitaţiile trimise. Însă UE este o construcţie nenaturală, apărută din necesitate.
Statele membre au de multe ori interese, nevoi şi resurse diferite. Consensul este greu de obţinut. De aceea, şi direcţiile pe care insistă diferitele guverne sunt diferite. Preşedintele Franţei Emmanuel Macron este cel mai loial ambiţiilor lui Draghi, însă dintre cei mai puternici lideri ei UE, el este cel mai slab acasă. Macron insistă pe principiul „cumpără european“ (Buy European), care cere ca în proiectele europene de achiziţii publice să existe anumite produse importante fabricate în Europa. Este o politică nedorită de statele mai orientate spre piaţa liberă. În această direcţie, Macron se ciocneşte direct de împotrivirea noii axe Berlin-Roma. Astfel de politici aplicate în toate sectoarele ar fi prea mult, a declarat pentru Financial Times un oficial german. Ele ar trebui să fie mai degrabă excepţia, măsuri de ultimă instanţă. Ar trebui aplicate cel mult în domeniul tehnologiilor strategice şi critice şi doar pe perioade limitate. Aceasta este şi opinia cancelarului Friedrich Merz.
Italia, a treia economie ca mărime din UE, este de acord cu Germania. Pentru ambele ţări prioritare sunt atât sprijinirea companiilor europene, cât şi atragerea de afaceri noi din afara UE. Cu alte cuvinte, au nevoie de investiţii străine. Macron pare să accepte doar parţial aceste puncte de vedere, spunând că preferinţa pentru „Fabricat în Europa“ ar trebui să se concentreze pe sectoare precum tehnologie verde, chimicale, oţel, auto şi apărare. „Altfel, europenii vor fi scoşi din joc.“
Nici în privinţa eurobondurilor Macron şi Merz nu se înţeleg. Franţa vrea emisiuni comune de obligaţiuni pentru finanţarea strategiilor de dezvoltare şi competitivitate ale UE. Raportul Draghi estimează necesarul la 750-800 miliarde de euro.
Dar Germania se fereşte de datorii comune, la fel şi statele nordice. În schimb, conducătorii de la Berlin şi Roma sunt adepţii finanţării extinse de tip venture-capital şi crearea de condiţii mai favorabile pentru investitori. Axa Berlin-Roma vrea crearea unei Burse de acţiuni paneuropene, o piaţa secundară paneuropeană şi revizuirea controalelor de capital pentru facilitarea îmbrumuturilor fără şubrezirea stabilităţii financiare. Berlinul şi Roma au în comun şi o agendă de dereglementare.
După cum a explicat un oficial european, vremea diagnosticelor a trecut, este timpul pentru măsuri concrete. Dar acestea nu se decid la summituri precum cel de la Alden Biesen. De aceea este şi informal. Cancelarul german Merz, speriat de aşteptările şi de interesul lumii pentru întâlnire, chiar a ţinut să spună că „este vorba de o reuniune a liderilor europeni pentru discuţii... despre competitivitate“.
