Summitul NATO de la Ankara este de fapt un spectacol al industrializării Turciei. 3.500 de firme turceşti din apărare îşi etalează tehnologiile în faţa întregii lumi
Cu războiul din Ucraina intrat într-o nouă fază, mai extinsă, ochii lumii sunt îndreptaţi spre Ankara, Turcia, care găzduieşte un summit de două zile al NATO aflată la răscruce de drumuri. Iar Turcia nu a fost aleasă întâmplător. Această ţară cu economie emergentă are o poziţie geostrategică deosebit de importantă pentru organizaţie, este una dintre cele mai mai puteri militare ale sale şi are una dintre cele mai puternice industrii de apărare.
Astfel, Turcia este un partener indispensabil al NATO în vremuri de instabilitate globală severă. Ea reprezintă principala contrapondere militară la Rusia în Marea Neagră, a cărei intrare dinspre Mediterana o controlează şi o străjuieşte.
De asemenea, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan are acces şi la liderul Rusiei Vladimir Putin, şi la preşedintele Ucrainei Volodimir Zelenski, şi la liderul lumii capitaliste, Donald Trump. Summitul NATO de la Ankara, intrat astăzi în cea de-a doua zi, este văzut ca o încercare a liderilor occidentali de a întări legăturile cu un aliat complex, poate şi complicat, şi vital pentru organizaţie, dar şi ca o modalitate prin care Erdogan poate da ţării sale greutate şi influenţă mai mari în alianţa nord-atlantică.
Cu ocazia discuţiilor de la Ankara, Turcia arată aliaţilor şi lumii întregi cine este în industria militară. Primii eroi străini ai războiului din Ucraina au fost dronele turceşti Bayraktar din dotarea armatei ucrainene. Ruşii nu au avut aceste aparate de zbor şi au folosit mai târziu drone iraniene. Ucraina este debutul războiului modern şi semnalul de alarmă pentru Europa că trebuie să se înarmeze.
În paralel cu summitul NATO în Turcia se desfăşoară Forumul Industriei de Apărare. Este o ocazie pentru 3.500 de companii autohtone să etaleze cele mai bune şi mai noi tehnologii militare turce.
„Este de neconceput securitatea europeană fără Turcia“, a declarat preşedintele Erdogan, insistând asupra includerii Turciei în toate structurile de apărare şi securitate ale Europei, în special în programul Acţiune de Securitate pentru Europa (SAFE) al UE, în valoare de 150 de miliarde de euro.
Turcia are doua armată ca mărime din NATO după SUA, cu 355.000 de soldaţi şi 378.000 de rezervişti. Industria turcă de apărare este în plină expansiune în ultimul deceniu.
Dar dorinţa Ankarei de a trece de la a fi doar furnizor la a deveni partener strategic a fost ţinută în frâu uneori.
„Turcia a fost în mare parte exclusă din programele şi proiectele la nivel european. Asta vrea Turcia să schimbe... şi pentru a face acest lucru, foloseşte summitul pentru a-şi demonstra capacităţile“, a declarat Özgür Ünlühisarcikli, şeful Fondului Marshall German din Ankara, citat de Daily Sabah.
În cadrul programului SAFE, firmele din ţări din afara UE, precum Turcia, pot furniza componente reprezentând doar 35% din valoarea armamentului finanţat de program.
Pentru a accesa o parte mai mare din fonduri, Ankara trebuie să semneze un parteneriat de securitate cu UE şi apoi să negocieze un acces special cu Bruxelles-ul, necesitând aprobarea tuturor celor 27 de membri.
Creşterea exporturilor industriei turceşti de apărare, care ocupă locul 11 în lume, reprezentând 1,8% din piaţa globală de arme potrivit Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), a accelerat la 48% în 2025, de la 29% cu un an înainte. Anul trecut, exporturile sectorului de apărare şi aerospaţial s-au situat la 10,6 miliarde de dolari, faţă de doar 200 de milioane de dolari în 2002.
În cadrul UE, Spania, România, Polonia şi în special Italia au stabilit legături de apărare profunde cu Turcia, de la care cumpără tehnică militară. Producătorul turc de drone Baykar a cumpărat compania italiană Piaggio Aerospace şi a semnat un parteneriat cu gigantul de apărare Leonardo. Prin abordarea ţărilor individuale, Ankara încearcă să treacă peste obstacolul care îl reprezintă un acord paneuropean pentru accesul la programele UE.
În ajunul summitului NATO, a fost prezentat la un show internaţional primul avion de luptă de generaţia a cincea produs de Turcia, KAAN, care are deja clienţi la export. Doar patru state din întreaga lume se mai pot lăuda cu o astfel de performanţă. În primăvară a fost prezentată prima rachetă balistică intercontinentală de producţie turcă. Aceasta are o rază de acţiune de 6.000 de km şi o viteză maximă de Mach 25. Turcia produce, de asemenea, tancul modern Altay, fregate şi alte tipuri de nave de război, un portavion şi are în plan construirea unui submarin nuclear. Toate acestea arată că Turcia este o ţară industrializată.
