Inflaţia din Germania, cea mai mare economie europeană, a încetinit în august sub 2%, ţinta urmărită de BCE, pentru prima dată după 2021. În iunie inflaţia a fost de 2,3%. În Spania, tot o economie mare, august a fost a treia lună la rând în care indicatorul a decelerat. A ajuns de la 2,8% în iulie la 2,2%. Povestea este cam aceeaşi şi în Franţa, unde creşterile de preţuri au coborât tot la 2,2%.
Pe de altă parte, economiile multor state din zona euro nu pot creşte accelerat. Cea a Germaniei a scăzut în trimestrul II, trezind temeri de recesiune. Cu inflaţia pe o traiectorie ce în prezent pare hotărât descendentă şi cu un avans economic anemic, Banca Centrală Europeană poate interveni prin scăderea dobânzilor. Dobânzile au fost majorate şi duse la maxime istorice pentru a sufoca inflaţia, iar scăderea lor, adică ieftinirea creditului, ar da un impuls de creştere economiilor.
Cel mai probabil banca centrală a zonei euro va face exact acest lucru. A mai făcut-o în iunie, dar cu un pas mic, care arată prudenţă. Şi are şi motive să fie prudentă. Inflaţia înseamnă scăderea puterii de cumpărare, iar în Europa acest lucru a provocat o criză a costului vieţii. Efectul sunt presiuni de majorare a salariilor. Salariile germane cresc de cinci trimestre consecutiv, iar sindicatele vor reveni din vacanţă cu noi pretenţii şi negocieri. Dar salarii care cresc prea rapid pot da forţe noi inflaţiei.
Dacă nu cresc cât trebuie, consumatorii strâng cureaua, nu mai cheltuie şi economiile îşi pot lua adio de la revenire economică. Astfel, zona euro este prinsă într-o capcană, după cum a observat Portfolio. Iar BCE trebuie să găsească ieşire din ea. Pe termen lung, există noi provocări. Economia europeană este condamnată la stagnare dacă nu se încadrează pe un curs mai riscant, a avertizat Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru ştiinţe economice. Europa suferă de deficit de inovaţie, datorat investiţiilor insuficiente şi pieţei cercetării şi dezvoltării fragmentate, şi de productivitate slabă, apreciază el.
Pieţele văd o probabilitate mai mare de 90% ca BCE să taie dobânzile pe 12 septembrie. Nu sunt puţini cei care cred că reducerea este ceva sigur. Siguranţa le este dată şi de faptul că şi Rezerva Federală americană a semnalat că va începe în septembrie să ieftinească creditul. Nu sunt puţini nici cei care apreciază că BCE va tăia din nou dobânzile în octombrie. În 2025 ar urma paşi mai siguri în jos. Însă mai nimeni nu se încumetă să aprecieze mărimea pasului pe care banca centrală îl va face luna aceasta. În SUA, misiunea Fed pare mai limpede. Economia americană a crescut cu 3% în trimestrul II, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Este o accelerare puternică de la avansul de 1,4% din trimestrul anterior. Cheltuielile consumatorilor, care contribuie cu 70% la activitatea economică, au urcat cu aproape 3%. Investiţiile de afaceri au crescut cu 7,5%, iar cele în echipamente au sărit în sus cu 11%. Spre comparaţie, PIB-ul zonei euro a avansat cu doar 0,6% în trimestrul II, ceea ce arată de ce Europa rămâne atât de mult în urma SUA. După cum au observat Michael Spence şi alţii, dacă în 2008 cele două economii erau egale, în prezent cea americană este cu 75% mai mare.
În SUA, inflaţia decelerează şi ea, iar preşedintele Fed Jerome Powell aproape că a declarat victorie în lupta contra ei. Aşteptările sunt ca şi piaţa muncii, a cărei protecţie este în mandatul băncii centrale, să fi rămas puternică. În aceste condiţii, probabilitatea ca Fed să scadă dobânzile cu 25 de puncte de bază la şedinţa de politică monetară de pe 18 septembrie era săptămâna trecută de 65,5%, potrivit CME’s FedWatch Tool.
Şansele unei tăieri de 50 de puncte de bază erau de 34,5%. Bank of America şi fondul de investiţii Vanguard văd un pas mic în jos, de 25 de puncte de bază. Însă strategii de la JP Morgan au spus că se aşteaaptă ca Fed să taie dobânzile cu 100 de puncte de bază până la sfârşitul anului. Pentru că au mai rămas trei şedinţe de politică monetară, aceasta înseamnă că una din reduceri va fi de 50 de puncte de bază, iar două de 25.
Mandatul dublu al Fed este de a aduce inflaţia sub control, ceea ce până acum a reuşit fără a împinge economia în recesiune, şi de a maximiza ocuparea forţei de muncă, explică analiştii celei mai mari bănci de la Wall Street.
Datele oficiale arată că ratele şomajului în zonele metropolitate urcă uşor în timp ce cererea pentru forţă de muncă încetineşte. Pe de altă parte, productivitatea creşte.
Acest context a creat „o combinaţie ciudată de îngrijorări în creştere că SUA vor intra în recesiune şi de optimism pe pieţele financiare despre performanţele din viitor ale sectorului de afaceri“. De aceea, s-ar putea ca Fed să-şi fi pierdut răbdarea şi să se teamă că taie dobânzile prea târziu. În Europa, inflaţia spaniolă s-a retras mulţumită reducerii preţurilor alimentelor şi energiei.
În Germania, preţurile au scăzut lună la lună, iar decelerarea în ritm anualizat se datorează preţurilor mai scăzute la energie şi alimente. Dar aceştia sunt consideraţi factori de obicei volatili şi de aceea băncile centrale, inclusiv BCE, se uită cu atenţie mai mare la inflaţia de bază. Iar ce se vede acolo nelinişteşte banca centrală europeană. Isabel Schnabel, membru din partea Germaniei în board-ul executiv al BCE, a spus săptămâna trecută că scumpirea rapidă a serviciilor produce inflaţie în ţările europene.
