Business Internaţional

Taxele în UE: multinaţionalele îşi fac de cap pentru că guvernele s-au obişnuit să-şi declare neputinţa în faţa lor

Obiecţia adusă de Comisia Europeană în cazul Starbucks este că tipul de privilegiu fiscal de care a beneficiat aceasta reprezintă de fapt o subvenţie neloială, sau ajutor de stat, care distorsionează concurenţa pentru că nu este disponibilă şi altor companii.

Obiecţia adusă de Comisia Europeană în cazul Starbucks este că tipul de privilegiu fiscal de care a beneficiat aceasta reprezintă de fapt o subvenţie neloială, sau ajutor de stat, care distorsionează concurenţa pentru că nu este disponibilă şi altor companii.

Autor: CătăIina Apostoiu

23.10.2015, 00:03 2638
Înţelegerile în care statele acordă privilegii marilor companii sunt cazuri în care autorităţile politice se apleacă în faţa puterii companiilor. Comisia Europeană a arătat recent că astfel de practici pot fi combătute dacă statele membre îşi unesc forţele, scrie The Guardian.

Multinaţionalele se comportă adesea ca şi cum ar fi stăpânii lumii, iar acest lucru se întâmplă în parte pentru că guvernele s-au obişnuit să-şi frângă mâinile şi să-şi declare propria neputinţă în faţa acestora.

În aceste condiţii, cazurile în care o autoritate politică se trezeşte şi cere ca marile corporaţii să respecte reguli de genul celor care sunt respectate de entităţi mai mici sunt demne de savurat.

Un astfel de caz este cel în care Comisia Europeană a declarat ilegale două acorduri fiscale, unul între Fiat şi autorităţile din Luxemburg, celălalt dintre Starbucks şi autorităţile olandeze. Astfel de acorduri, avantajoase pentru ambele părţi, au drept efect trecerea de la impozitare ca obligaţie la impozitare negociată. Statele care se implică în astfel de acorduri nu analizează prea îndeaproape aspecte „delicate“ cum ar fi unde sunt generate de fapt profiturile.

Obiecţia adusă de Comisie în cazul Starbucks este că tipul de privilegiu fiscal de care a beneficiat aceasta reprezintă de fapt o subvenţie neloială, sau ajutor de stat, care distorsionează concurenţa pentru că nu este disponibilă şi altor companii.

Lecţia în acest caz este că trebuie să se treacă la o raportare fiscală ţară cu ţară de către companii.

Decizia Comisiei reaminteşte de ce Europa consideră că este în interesul său să funcţioneze pe baza unor reguli comune. Există unele libertăţi europene, cum ar fi libertatea unei companii să se înregistreze în ce stat doreşte, însă trebuie reţinut în acelaşi timp faptul că soluţia nu este ca ţările să se retragă în spatele unor bariere vechi.

Companiile pancontinentale vor continua să existe, iar singura forţă eficientă de echilibrare este cooperarea pancontinentală.

În mod indirect, s-a dovedit că UE, în pofida minusurilor sale, are într-adevăr dimensiuni sociale şi morale.

Cât de puţin plătesc companiile? Profitul grupului Fiat a fost în 2012 de 896 de milioane euro, în timp ce baza de impozitare a fost de 2,3-2,8 milioane euro. Profitul general după excluderea taxelor al Starbucks a fost în 2012 de 1,08 miliarde euro, iar taxele au fost estimate între 600.000 şi un milion de euro. Profitul global al Apple a fost de 25 miliarde euro în 2011, iar compania a plătit în total taxe de 2-20 milioane euro. Amazon a avut în 2013 venituri operaţionale de 13,6 miliarde euro, în timp ce profitul taxabil decralat pentru centrul din Luxemburg a fost de 75 milioane euro.