Ultimul rebel al Europei de Est, banca naţională a Poloniei, a majorat pe neaşteptate dobânda de politică monetară, semn că se teme mai mult de persistenţa inflaţiei şi de pericolul apariţiei unei spirale salarii-preţuri care se autoîntreţine decât de frânarea creşterii economice. Astfel de temeri i-au determinat şi pe şefii băncilor centrale din Ungaria şi Cehia să crească dobânzile, adică să scumpească creditarea, încă de la începutul verii. Dobânzile sunt principalul instrument prin care băncile centrale pot ţine sub control inflaţia.
În regiune, tonul l-a dat Ungaria, ţară cu datorii mari, a cărei monedă este predispusă la deprecieri considerabile şi al cărei guvern este pus pe cheltuieli electorale mari. A urmat Cehia, unde un pericol în plus pentru stabilitatea preţurilor este penuria de forţă de muncă.
Când cererea de forţă de muncă este mai mare decât oferta, salariile tind să crească, iar când salariile urcă, urcă şi preţurile. În plus, în Cehia, cea mai matură economie a regiunii, preţurile de consum sunt distorsionate şi de o piaţă imobiliară supraîncinsă. România, care a avut spaţiu de manevră mai mare cu dobânzile, a aşteptat până luna aceasta. Acţiunile băncilor centrale est-europene contrastează cu poziţia Băncii Centrale Europene şi cu cea a politicienilor germani, care asigură că factorii care stau la baza tendinţei actuale de creştere a preţurilor de consum, precum penuriile şi întreruperile din lanţurile de aprovizionare, sunt trecători.
