The Big Four s-ar putea să nu mai fie aşa de mari. Scandalurile şi presiunile autorităţilor din toată lumea forţează cele mari mari companii de audit să se micşoreze pentru a se concentra mai bine pe activităţile de bază

Înmulţirea eşecurilor celor mai mari patru mari companii de audit din lume – Deloitte, EY, PwC şi KPMG - ridică semne de îndoială despre competenţa, interesele şi responsabilitatea acestora. Mo­no­polul deţinut de ele pe piaţă este o altă chestiune arzătoare. Toate acestea au creat nevoia de reformă în sector.

Autorităţile din SUA şi Marea Britanie fac presiuni pentru ca membrii clubului The Big Four să-şi separe operaţiu­nile de audit de cele de con­sultanţă pentru a se con­centra mai bine pe activi­ta­tea principală, unde erorile sau reaua voinţă produc cele mai mari pagube.

Scandalurile în care sunt implicate The Big Four, cele mai mari companii de audit din lume, sunt, bineînţeles, imense.

În cazul furtului a peste 4,5 miliarde de dolari de la fondul de stat al Malaysiei, 1MDB, Deloitte a acceptat anul trecut să plătească 80 de mi­lioane de dolari pentru ca guvernul malaysian să nu o urmărească în justiţie. Furt, fraudă, corupţie internaţională la cel mai înalt nivel - 1MDB poate fi cel mai mare scandal financiar din istorie, iar Deloitte a efectuat servicii de auditare a rapoartelor financiare ale fondului în perioada în care au fost săvârşite fărăde­legile, potrivit Reuters.

Lista auditărilor defectuoase ale compa­niei, ca şi ale celorlalte colege de ligă, este lungă. Procesatorul de plăţi Wirecard, un alt scandal finan­ciar uriaş, care a zguduit Germania şi a făcut să tremure primăriile câtorva oră­şele germane, a pus sub semnul îndoielii chiar vigi­lenţa gardia­nului pieţei finan­ciare a ţării şi a pătat reputaţia EY. De la pro­cesatorul de plăţi au dispărut aproape 2 mili­ar­de de dolari fără ca această com­panie de audit să-şi dea seama. Că ceva dubios se întâmpla acolo şi-a dat seama Financial Times, dar ziarul, când a făcut pu­blice neregulile, a fost atacat de chiar autori­tăţile germane.

PwC a fost în prim plan în 2017, când au­torităţile ucrainene au acuzat firma de audit că nu a descoperit o gaură de 5,5 miliarde de do­lari la cea mai mare bancă privată, PrivatBank, care a trebuit să fie naţionalizată de stat. În SUA şi Canada, PWC a fost amendată recent cu 900.000 de dolari pentru că 1.100 de auditori ai săi au copiat la examene.

Anul acesta, KPMG a fost amendată cu 4,5 milioane de lire sterline pentru „conspi­raţie la corupţie“ într-un scandal care are în centru gigantul de inginerie Rolls-Royce.

Înmulţirea eşecurilor celor patru mari companii de audit ridică semne de îndoială despre competenţa, interesele şi responsabilitatea acestora. Monopolul deţinut de ele pe piaţă este o altă chestiune arzătoare. Toate acestea au creat nevoia de reformă în sector. The Big Four au încercat să se îndrepte prin actualizarea practicilor de audit pentru evaluarea riscului, utilizarea de instrumente şi tehnologii mai performante şi prin punerea accentului pe etică şi integritate – investiţii de miliarde, spun companiile. Dar nu este suficient. Aceste companii de audit, care au o anvergură internaţională, efectuează şi alte activităţi, cum ar fi de consultanţă în diverse domenii. Astfel, în sector se acumulează presiuni pentru spargerea companiilor – audit într-o parte şi restul, în cealaltă. În Marea Britanie, unde Big Four au auditat patru din cinci companii listate în 2018, autoritatea de reglementare a pieţei de profil, Financial Reporting Council, a prezentat anul trecut un plan prin care cere celor patru mari să-şi separe operaţional serviciile de audit până în 2024, potrivit World Finance. Planul nu cere separarea completă a operaţiunilor de audit de afacerile de consultanţă.

EY, se pare, nu aşteaptă spargerea forţată. Mai multe articole ale Financial Times şi Wall Street Journal sugerează că firma îşi separă activităţile de audit de cele de consultanţă. Divizia de consultanţa se va lista la bursă, iar cea de audit, care-i are printre clienţi pe Facebook, Google, Amazon şi Oracle, va rămâne o reţea de parteneriate. Aparent, separarea, ceva încă nesigur, va permite creşterea operaţiunilor de consultanţă pentru că vor putea fi atraşi şi clienţi la care altfel nu ar avea acces din cauza riscului de conflicte de interese. Planul, dacă se va concretiza, este considerat o reformă în clubul Big Four. FT scrie că şi ceilalţi au făcut astfel de scenarii pentru cazul în care vor fi forţaţi de autorităţi să se micşoreze. PwC a luat în considerare în 2019 opţiuni precum listarea unei părţi a afacerii, dar a ales să nu-şi separe operaţiunile din cauza costurilor şi complexităţii procesului. PwC şi Deloitte anunţau în mai că aleg să rămână întregi. Luna aceasta, în WSJ au apărut totuşi veşti că Deloitte s-a răzgândit şi analizează posibilitatea unei astfel de schimbări. Compania a negat informaţiile. KPMG nu a confirmat, dar nici nu a negat că ar evalua o posibilă separare. PwC se micşorează deja, dar în alt sens. În mai, compania a finalizat vânzarea diviziei de servicii de mobilitate (a angajaţilor clienţilor) globală către firma de private investment Clayton, Dubilier & Rice. Operaţiunile separate devin un furnizor de servicii independent numit Vialto Partners. Tranzacţia este evaluată la 2,2 miliarde dolari. The Big Four au fost până în 2002 The Big Five. Atunci, cel mai mare faliment din istoria SUA, cel al gigantului de energie Enron, a dus la prăbuşirea gigantului care a auditat compania, Arthur Andersen din Chicago.