Preşedintele american imită Partidul Comunist chinez prin extinderea controlului politic din ce în ce mai adânc în economie, scrie Greg Ip, comentator-şef pe economie la The Wall Street Journal.
Cu o generaţie în urmă, înţelepciunea convenţională susţinea că pe măsură ce China se liberalizează, economia sa va ajunge să se asemene cu cea a Americii. În schimb, capitalismul din America începe să semene cu China.
Exemple recente includ cererea preşedintelui Trump ca CEO-ul Intel să demisioneze; procentul de 15% din vânzările de anumite cipuri către China pe care Nvidia şi Advanced Micro Devices îl va împărţi cu Washingtonul; „acţiunea de aur“ pe care Washingtonul o va obţine în cadrul U.S. Steel drept condiţie a preluării de către Nippon Steel; şi investiţiile de 1.500 miliarde de dolari promise de parteneri comerciali pe care Trump intenţionează să le dirijeze personal.
Acesta nu este socialism, în care statul deţine mijloacele de producţie, ci mai degrabă capitalism de stat, o formă hibridă între socialism şi capitalism în care statul ghidează deciziile întreprinderilor private doar cu numele, potrivit lui Greg Ip.
China numeşte această formă „socialism cu caracteristici chinezeşti“. SUA nu au mers atât de departe ca China sau chiar ca practicanţii mai moderaţi ai capitalismului de stat ca Rusia, Brazilia şi uneori Franţa. Aşadar numiţi această variantă „capitalism de stat cu caracteristici americane“. Este totuşi o schimbare dramatică faţă de etosul pieţelor libere pe care SUA l-au întruchipat cândva.
Nu am fi încercat capitalismul de stat dacă nu ar fi existat convingerea atât a publicului, cât şi a ambelor partide că capitalismul de piaţă liberă nu funcţionează, scrie comentatorul WSJ.
Sistemul respectiv a încurajat directorii de companii care îşi maximizează profitul să mute producţia peste graniţe. Rezultatul a fost o forţă de muncă redusă în sectorul manufacturier, dependenţa de China pentru produse vitale ca mineralele critice şi investiţii insuficiente în industrii ale viitorului ca energia curată şi semiconductorii.
Guvernul federal a mai intervenit în lumea corporate, însă intervenţiile respective au fost unele temporare. Fostul preşedinte Joe Biden a mers mai departe, încercând să modeleze structura industriei.
Biden a blocat preluarea U.S. Steel de către Nippon Steel peste capetele managementului şi acţionarilor companiei americane deşi staff-ul său nu a văzut niciun risc legat de securitatea naţională. Trump a anulat veto-ul respective obţinând „acţiunea de aur“ pe care o poate folosi pentru a influenţa deciziile companiei. Aceasta copiază acţiunile de aur pe care companiile private chineze trebuie să le emită pentru Partid.
Mulţi din Vest admiră China pentru abilitatea sa de a stimula creşterea prin realizări masive în domeniul construcţiei de infrastructură, progresului ştiinţific şi promovării industriilor favorizate. Eforturile americane sunt adesea restricţionate pe fondul verificărilor şi compromisurilor democraţiei pluraliste.
În cartea sa care urmează să fie publicată, „Breakneck: China’s Quest to Engineer the Future“, autorul Dan Wang scrie: „China este un stat ingineresc, care construieşte masiv la o viteză extremă, spre deosebire de societatea juridică a SUA, care blochează tot ce poate, bine sau rău“.
Pentru admiratori, atracţia lui Trump constă în disponibilitatea acestuia de înlătura cu forţa obstacolele juridice respective.
Există motive pentru care capitalismul de stat nu a prins înainte, scrie Greg Ip. Statul nu alocă capital mai eficient decât pieţele private. Distorsiuni, risipă şi clientelism urmează în mod tipic. Rusia, Brazilia şi Franţa au crescut mult mai lent decât SUA.
Capitalimsul de stat chinez nu este povestea de succes ce pare a fi. Barry Naughton de la University of California a documentat modul în care creşterea rapidă înregistrată de China din 1979 a provenit din surse de piaţă, nu de la stat. Odată ce liderul chinez Xi Jinping a reimpus controlul de stat, creşterea a încetinit. China abundă în economii, însă statul risipeşte o mare parte din ele. De la oţel, la autovehicule, capacitatea excedentară duce la preţuri şi profituri în scădere puternică.
Nici SUA nu au dus-o mai bine. Intervenţiile făcute în numele securităţii naţionale sau impulsionarea industriilor incipiente au dus la pierderi de timp.
Capitalismul de stat este o afacere a întregii societăţi în China, direcţionată din Beijing via milioane de cadre din guvernele locale şi consiliile de administraţie ale companiilor. În SUA, acesta constă în mare măsură din anunţuri din Biroul Oval lipsite de orice cadru strategic sau instituţional.
„Caracteristica de bază a capitalismului de stat din China este disciplina, iar Trump este opusul complet al acesteia“, a declarat Wang într-un interviu.
Capitalismul de stat este un mijloc de control politic, nu doar economic.
În primul mandat al lui Trump, directorii executivi de companii îşi exprimau opiniile când nu erau de acord cu politicile acestuia. Acum, aceştia îl copleşesc cu donaţii şi laude sau tac.
Trump caută să obţină controlul politic şi asupra unor agenţii care au operat mult timp independent de Casa Albă. Şi acest lucru aduce cu China, unde birocraţia este complet subordonată partidului de guvernământ.
Trump admiră de multă vreme controlul pe care Xi îl exercită asupra ţării lui, însă există, teoretic, limite legate de până unde îl poate copia.
Democraţia americană constrânge statul printr-un aparat judiciar independent, prin libertatea de exprimare şi difuziunea puterii la multiple niveluri şi ramuri ale guvernului. Cât de mult ajunge în ultimă instanţă capitalismul de stat să înlocuiască capitalismul de piaţă liberă în SUA depinde de cât de bine rezistă controalele şi restricţiile respective, potrivit comentatorului şef pe probleme economice al The Wall Street Journal.
