Săptămâna trecută, Banca Centrală Europeană a majorat dobânzile de politică monetară pentru a doua oară în acest an. Creşterea cu 25 de puncte de bază este un pas mic, dar este făcut pentru că banca centrală a zonei euro se pregăteşte pentru cazul în care inflaţia va persista la niveluri ridicate mai mult timp. Un influent membru al boardului de guvernatori al BCE, Joachim Nagel, şeful Bundesbank, a explicat ulterior într-un interviu pentru CNBC că deciziile privind direcţia dobânzilor ale băncii centrale a zonei euro vor fi dictate de preţurile energiei.
Dacă aceasta se scumpeşte prea mult, instituţia va majora dobânzile, ridicând costul creditului şi răsplătindu-i mai bine pe deponenţi. Preţul petrolului Brent, referinţa pentru piaţa internaţională, a atins vineri 104 dolari pe baril, în retragere de la 107 de dolari, nivel atins joi. Războiul din Golful Persic, căruia nu i se întrevede sfârşitul şi cu protagonişti principali SUA şi Iran, este cel care contribuie cel mai mult la scumpirea acestei surse de energie. Înainte de începerea conflictului, în februrie, Brentul se tranzacţiona la 60 de dolari pe baril. Unii investitori, cum ar fi ANZ Bank (Australia şi Noua Zeelandă) se grăbesc deja cu noi prognoze pentru BCE: va majora din nou dobânzile în decembrie.
Însă pe scena principală a băncilor centrale BCE are doar rol secundar. Un alt actor face spectacol, ţinând publicul cu sufletul la gură, iar pe unii ca pe jar. Săptămâna aceasta Rezerva Federală americană are şi ea şedinţă de politică monetară. Energia ţine sus inflaţia şi în SUA. Presiunile din partea societăţii şi companiilor sunt ca majorările de preţuri să fie stopate, ceea ce se poate face prin creşteri de dobânzi. Însă administraţia preşedintelui SUA Donald Trump vrea dobânzi mici. Între timp, Trezoreria, condusă de Scott Bessent, a intervenit pe piaţa obligaţiunilor suverane americane pentru a domoli vânzările masive din ultimele luni. Achiziţiile de titluri de trezorerie de către instituţia lui Bessent o pune pe aceasta pe traiectorie de coliziune cu Fed-ul lui Kevin Warsh. Achiziţiile lui Bessent în teorie relaxează condiţiile financiare şi reduc artificial costurile de împrumut pe termen lung. În schimb, Fed, instituţie care ar trebui să fie independentă, se bazează pe înăsprirea condiţiilor de politică economică (creşteri de dobânzi) pentru a răci cererea din economie.
Cu toate acestea, yieldurile obligaţiunilor americane cu scadenţa la zece ani, referinţa pentru preţurile de finanţare, erau săptămâna trecută pe punctul de a atinge 5%, un nivel enorm şi greu se susţinut chiar şi de către cea mai mare economie din lume. În aceste condiţii, probabilitatea ca Fed să majoreze dobânzile în şedinţa din această săptămână este de 70%, potrivit calculelor CNBC, bazate pe prognozele traderilor. Este o cotă în urcare la care au contribuit scumpirea petrolului şi un raport statistic care arată că preţurile wholesale sunt în urcare. Bank of America se aşteaptă la trei reprize de creşteri de dobânzi în următoarele câteva şedinţe ale Fed. Orice ar fi, oficialii băncii centrale americane au semnalizat că sunt pregătiţi să scumpească creditul dacă inflaţia persistă la cote ridicate. Însă teama este că dacă Fed nu se grăbeşte să acţioneze, va scăpa forţele inflaţioniste de sub control, după cum scrie Bloomberg.
„Principalii factori care alimentează inflaţia peste traiectoria istorică sunt conflictul din Iran, taxele vamale şi deficitul de cipuri. Dacă Rezerva Federală majorează dobânzile de una sau două ori, este puţin probabil ca acest lucru să schimbe semnificativ contextul actual“, apreciază Stephanie Roth, economist-şef la Wolfe Research.
Calculele unor observatori ai pieţei arată că Fed efectuează pe tăcute quantitative easing (adică cumpără obligaţiuni de pe pieţe) din februarie, acumulând într-un an active de 344 de miliarde de dolari, însă ritmul achiziţiilor a încetinit în ultimele luni şi a fost chiar negativ în august. O interpretare ar fi că după mai bine de cinci ani Fed este pregătită să aducă inflaţia sub control.
Când Fed majorează dobânzile, yieldurile obligaţiunilor pe termen scurt de obicei cresc imediat. Direcţia titlurilor pe termen lung diferă, reflectând printre altele aşteptările privind creşterea economică şi inflaţia. Datoria SUA este la niveluri record şi creşte accelerat.
Şi banca centrală a Japoniei este aşteptată să majoreze dobânzile luna aceasta pentru a frâna inflaţia, arată un sondaj Bloomberg realizat cu participarea a 52 de experţi. Peste 90% dintre ei cred că instituţia va efectua o nouă majorare până în ianuarie. Ritmul anticipat este unul accelerat faţă de cel previzionat în iulie.
De asemenea, un model AI construit de Bloomberg prezice că şi Banca Angliei va majora dobânzile în următoarele luni, poate în februarie.
