În contextul crizei ucrainene, Moscova a devenit loc de pelerinaj pentru liderii europeni care vor să fie văzuţi ca jucători de categorie grea pe scena politicii internaţionale. Preşedintele Franţei Emmanuel Macron şi noul cancelar al Germaniei Olaf Scholz sunt doi dintre aceştia. Cu conducătorul de la Kremlin, Vladimir Putin, ţin să se afişeze şi lideri mai mici, controversaţi, care intră astfel în atenţia lumii şi a electoratului de acasă. Cei mici vin la Moscova de cele mai multe ori în calitate de prieteni. Cei mari, cu chestiuni geopolitice serioase. Cât despre Putin, în toiul unei lupte pentru reaşezarea ordinii mondiale între Occident şi Orient, acesta îşi face vizitele la Beijing.
Vladimir Putin conduce într-un fel sau altul Rusia de mai bine de două decenii. Singurul lider european de talia lui a fost cancelarul Germaniei Angela Merkel, dar după retragerea acesteia de pe prima scenă politică germană, Emmanuel Macron şi-a asumat rolul de cârmaci al UE. El este preşedintele Franţei de doar 5 ani şi ar mai vrea un mandat. Campania electorală, partea mai serioasă a ei, a început cu o incursiune franceză la Moscova.
Pentru a poza în lider de talie internaţională, Macron trebuie să arate că se poate măsura cu cei care fac jocurile geopolitice în acest moment, iar Putin este în centrul atenţiei. Cei doi s-au întâlnit luna aceasta la Moscova. Un loc lângă Putin l-ar pune şi pe Macron în centrul atenţiei. Însă la vizita francezului, liderul de Kremlin numai un loc lângă el nu i-a oferit. Cei doi au avut un maraton de discuţii pe tema chestiunii ucrainene şi a NATO, politicianul de la Paris sperând la dezamorsarea situaţiei, însă n-a obţinut decât un spectacol în care Putin a arătat că el este stăpânul pe situaţie.
După cum scrie The New York Times, Putin a reuşit să menţină misterul asupra intenţiilor sale. Criza s-a prelungit. După Moscova, Macron s-a dus la Kiev. Între timp, noul cancelar german Olaf Scholz se întâlnea la Washington cu preşedintele american Joe Biden, o încercare de a readuce astfel Germania pe scena politicii internaţionale.
Imaginea Germaniei era pătată de scandalul cu tente de comedie în care armata germană a trimis armatei Kievului câteva mii de... căşti militare. Oficialităţi ucrainene au cerut, în glumă, şi perne. Michaela Kofner, comentator la Deutsche Welle, scrie că Scholz s-a dus la Washington cu mâna goală, nereuşind să convingă că Berlinul acţionează pentru protejarea Ucrainei de o eventuală invazie rusească. A urmat vizita recentă a lui Scholz la Moscova, cu cancelarul german pus de Putin pe acelaşi loc cu cel al lui Macron, adică la aceeaşi distanţă apreciabilă de el la o masă a negocierilor foarte lungă. Discuţiile au durat, de asemenea, câteva ore.
Spre deosebire de politicianul francez, presa internaţională a apreciat că germanul a fost mai combativ. Scholz a amintit chiar şi că Putin nu va fi pentru totdeauna preşedinte. Rezultatul discuţiilor a fost o baricadare în tranşee a celor două tabere.
În contextul crizei ucrainene, pe la Moscova s-a perindat şi premierul maghiar Viktor Orban, chiar înaintea lui Macron şi Scholz. Vizita a fost anunţată cu mare fast de Budapesta, însă Orban s-a întâlnit cu Putin purtând în spate o povară aşezată acolo de NATO. Iar Putin l-a aşezat, la fel ca pe francez şi german ulterior, la capătul mesei uriaşe. Şeful guvernului de la Budapesta laudă ori de câte ori poate legăturile strânse ale ţării sale cu Rusia, însă Ungaria este, totuşi, stat membru al NATO şi UE. Orban a discutat cu Putin şi alte chestiuni în afară de Ucraina, cum ar fi cooperarea dintre cele două ţări în domeniul cercetării spaţiale şi, mai important, importul de gaze ruseşti.
Orban spune că acordul Ungariei cu Gazprom asigură ungurilor gaze ieftine în contextul crizei gazelor din Europa. Obişnuiţi ai saloanelor Kremlinului sunt şi preşedintele Serbiei Aleksandar Vucic şi liderul sârbilor bosniaci Milorad Dodik. Dodik s-a văzut cu Putin chiar de mai multe ori decât a făcut-o Orban.
Analiştii geopolitici spun că politicile lui Dodik, încurajate de la Moscova, vor duce la spargerea Bosniei şi Herţegovinei, o bătaie de cap suplimentară pentru UE şi SUA care are un ecou în sângeroasele războaie iugoslave. În criza actuală ruso-occidentală, mult efort pentru a rămâne în graţiile lui Putin au făcut şi şefii marilor companii italiene şi se pare că au reuşit.
Urmează executivii germani. Lumea occidentală vorbeşte de o alianţă între Rusia şi China pentru reaşezarea ordinii mondiale pe axa Moscova-Beijing. Care este capul şi care este coada acestei axe o poate arăta direcţia întâlnirilor dintre Putin şi preşedintele chinez Xi Jinping.
La începutul lunii, cei doi s-au văzut la Beijing,în ajunul începerii jocurilor olimpice de iarnă găzduite de acest oraş. Putin a dezvăluit atunci un nou acord de furnizare de gaze către China, un semnal clar trimis Europei că aceasta nu este de neînlocuit pe piaţa gazelor ruse.
O relaţie complicată, uneori chiar tensionată, Rusia o are cu Turcia, stat membru al NATO, dar cam rebel, cu acţiuni de expansiune militară în locuri pe care Moscova le consideră curtea ei din spate. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan s-a întâlnit în ultimii ani cu Putin la Moscova şi la Soci. Mai recent, Erdogan l-a invitat pe Putin să viziteze Turcia în această lună, iar presa turcă proguvernamentală scrie că Putin a acceptat. Dar Erdogan a fost recent şi la Kiev, unde s-a oferit să găzduiască un summit de pace pentru Ucraina şi Rusia.
Când Rusia şi Turcia s-au înţeles să construiască gazoductul TurkStream, care aduce gaze ruse direct în Turcia, unii comentatori au spus că în acord partenerul dominant este Ankara. Turcia este singura putere militară de la Marea Neagră care se poate măsură cu Rusia.
