Turcia a început anul în forţă la capitolul energie. În ianuarie, guvernul de la Ankara a încheiat cu autorităţile azere un acord pe 15 ani de import de gaze din Azerbaidjan. Livrările ar trebui să înceapă în 2029 şi reprezintă „gaze la preţuri pe care ni le permitem, transportate prin conducte de la Marea Caspică“, după cum a explicat ministrul turc al energiei şi resurselor naturale, Alparslan Bayraktar.
Acordul face parte din strategia Turciei de diversificare energetică şi accelerare a ambiţiilor de a deveni hub energetic regional. De asemenea, înţelegerea reflectă adâncirea relaţiilor dintre cele două ţări, îmbinarea cooperării în domeniul energiei cu obiectivele geopolitice, inclusiv crearea unui coridor de comerţ turcic care să facă din Turcia principala poartă între Asia Centrală şi Europa.
În ceea ce priveşte Azerbaidjanul, contractul ajută ţara să avanseze dezvoltarea uriaşului câmp de gaze Absheron, de unde extrage combustibil şi unde colaborează SOCAR, compania de petrol naţională, TotalEnergies din Franţa şi Adnoc, gigant al Emiratelor Arabe Unite. În plus, Azerbaidjanul este ajutat astfel să-şi diversifice clienţii. Ţara caspică devine, de la an la an, un furnizor de gaze cu importanţă tot mai mare pentru Uniunea Europeană şi Balcani.
De anul acesta, gazele azere ar trebui să ajungă şi în Germania şi Austria. Azerbaidjanul are acum în total 16 clienţi-state, dintre care zece fac parte din UE. Gazele azere nu au cum să ajungă în UE decât tranzitând prin conducte Turcia. Iar Turcia exportă şi ea de câţiva ani, dar mai timid, gaze în Uniunea Europeană. O ajută în acest sens descoperirea istorică recentă de gaze în Marea Neagră şi dezvoltarea în timp record a infrastructurii care să permită combustibilului să ajungă la gospodării. Cu astfel de experienţă câştigată, Turcia accelerează activităţile de explorare şi colaborarea energetică cu alte cinci ţări: Libia, Pakistan, Somalia, Egipt şi Arabia Saudită.
Operaţiunile de forare marină din Somalia sunt aşteptate să înceapă în primăvară, iar vapoarele care le vor efectua vor fi însoţite de nave de război turce. Turcia are experienţă şi în acest sens, în urmă cu câţiva ani descurajând cu vapoare militare o companie occidentală care explora gaze pentru Grecia într-o regiune disputată din Marea Mediterană. Poziţia Turciei în această mare va fi, probabil, întărită de Libia, care la începutul primăverii va lansa o licitaţie nouă pentru licenţiere, iar Ankara intenţionează să participe. În apele pakistaneze, Turcia va afectua studii de cercetare seismică în vederea explorării. În această privinţă, are prin compania TPAO acorduri recente cu giganţii occidentali Exxon şi Chevron. Cooperarea priveşte şi alte proiecte internaţionale, din Marea Neagră şi Marea Mediterana. Egiptul poate fi o poartă pentru transportul resurselor energetice pe pieţele internaţionale.
Producţia de petrol şi gaze naturale a Turciei a crescut anul trecut, cea de ţiţei cu 26%, iar cea de gaze cu 39%. Potrivit ministrului Bayraktar, ţara îşi acoperă din importuri două treimi din necesarul de energie. În urmă cu zece ani, cota era de 78%.
Extrem de important în strategia energetică a Turciei este zăcământul de gaze Sakarya din Marea Neagră. Acesta a fost descoperit în 2020, iar producţia a început în 2023.
Potrivit ministrului energiei, anul acesta producţia se va dubla. Când va fi dezvoltată complet, Sakarya este aşteptată să acopere 30% din consumul anual de gaze. Chiar dacă producţia internă de energie se majorează, dependenţa de importuri tinde să se menţină deoarece consumul creşte odată cu expansiunea economică.
De aceea, importurile de gaze din Rusia rămân deocamdată vitale pentru Turcia. În prima jumătate a anului trecut, Rusia a acoperit 45% din cererea de gaze a Turciei. Dar Ankara face eforturi de diversificare pentru a reduce dependenţa ţării de energia rusească. Spre exemplu, Turcia este unul dintre cei mai mari importatori de gaze naturale lichefiate din SUA. În noiembrie anul trecut a fost cel mai mare.
În perioada ianuarie-noiembrie, importurile de GNL din SUA au crescut cu 81%. Această dinamică este pusă de analişti în legătură cu obiectivul stabilit de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi cel american Donald Trump ca ţările lor să ajungă la schimburi comerciale bilaterale de 100 de miliarde de dolari. Hidrocarburile sunt deocamdată baza energetică a economiei turce. Însă lucrurile se vor schimba.
Primul reactor nuclear al primei centrale atomice a Turciei este finalizat în proporţie de 99%, a declarat luna trecută un oficial de rang înalt. Reactorul este rusesc şi face parte din proiectul de 20 de miliarde de dolari Akkuyu. Când va fi complet operaţională, centrala cu patru unităţi, de 4,8 GW în total, ar trebui să producă 10% din electricitatea Turciei.
Aceasta dacă totul merge bine. Construcţia primului reactor s-a lovit de probleme, cum ar fi creşterea costurilor, întârzieri şi întreruperea finanţării de către Rusia. Turcia are de gând să construiască şi alte centrale nucleare, inclusiv reactoare modulare de mici dimensiuni. Până atunci, ţara îşi dezvoltă şi energia regenerabilă. Luna aceasta, Turcia şi Arabia Saudită au semnat un acord interguvernamental pentru investiţii în energie regenerabilă.
Arabia Saudită va investi circa 2 miliarde de dolari în dezvoltarea de energie solară şi eoliană cu o capacitate instalată totală de 5.000 MW. Prima fază implică construirea de centrale solare cu o capacitate de 2.000 MW care pot acoperi necesarul de electricitate pentru 2,1 milioane de gospodării. Energia produsă acolo are potenţialul de a fi cea mai ieftină din istoria Turciei, a spus ministrul Bayraktar.
Capacitatea eoliană a înregistrat o creştere record anul trecut şi se apropie de 16.000 MW. Capacitatea solară şi eoliană combinată depăşeşte 40.000 MW. Ţinta este ca până în 2035 totalul să ajungă la 120.000 MW.
