Business Internaţional

Ucraina este o ţară bogată în resurse şi cu o agricultură prosperă şi totuşi unul dintre cele mai sărace state din Europa. Cum a ajuns aici?

Ucraina este o ţară bogată în resurse şi cu o agricultură prosperă şi totuşi unul dintre cele mai sărace state din Europa. Cum a ajuns aici?

Autor: Ioana Tudor, Bogdan Cojocaru

24.02.2014, 20:39 7519

Ucraina nu şi-a moştenit doar casta politică din fosta URSS, ci şi o industrie învechită adaptată mai ales necesităţilor fostului spaţiu sovietic şi un sector agricol ghidat de principiul supradimensionării, toate controlate acum de oameni de afaceri ale căror conexiuni politice ajung până în Rusia. Toate acestea probabil vor face ca drumul european al ţării ales la Kiev să fie unul lung şi dureros. Va rezista Ucraina acestei provocări?

Ucraina a făcut prea puţine pentru a-şi diversifica producţia şi s-a rezumat la moştenirea sovietică, la industriile pro­ducătoare de materii prime precum oţel, metale şi chimicale. Fostele companii de stat comuniste au fost de cele mai multe ori vândute unor personaje care aveau legături cu politicienii, iar ele au rămas dependente de gazele naturale ieftine cumpărate din Rusia şi de cererea de materii prime de pe pieţele externe. Aceasta a ajutat economia Ucrainei să crească rapid din 2000 până în 2008, dar a redus nevoia de modernizare, explică AP. Când economia mondială a intrat în criză în 2008, cererea pentru materiile prime ale Ucrainei s-a prăbuşit. Apoi în 2009 Rusia a majorat semnificativ preţurile exporturilor de gaze naturale, acutizând problemele industriilor exporta­toare ale Ucrainei.

Pekka Sutela, profesor specializat pe economiile post-sovietice la Universitatea de Tehnologie Lappeenranta din Finlanda, a catalogat boomul exporturilor ucrainene bazate pe gaze drept „blestemul ucrainean“. „Eco­nomia a putut creşte fără schimbările necesare“, a spus el.

 

Jocul gazelor

Compania naţională de gaze naturale Naftogaz percepe de la clienţi doar aproximativ 20% din cât plăteşte Rusiei pentru importurile de combustibil. Aceasta înseamnă că guvernul cheltuie aproximativ 7,5% din PIB-ul ţării în fiecare an pe subvenţionarea încălzirii gospodăriilor. Urmarea este un deficit bugetar mare pe care guvernul încearcă să-l acopere cu împrumuturi.

 

Finanţele ciuruite

Situaţia financiară a Ucrainei este atât de gravă, încât analiştii încep să avertizeze cu privire la posibilitatea intrării ţării în default dacă nu primeşte ajutor extern. Nevoile de împrumut pentru anul acesta se situează la 7-10 miliarde dolari, din care

3 mld. dolari pentru plata unei datorii către FMI, instituţie care cere guvernului să scumpească gazele pentru populaţie.

Peste acestea se suprapun problemele legate de cursul hrivnei, moneda naţională. Banca centrală şi-a secătuit rezervele valutare pentru susţinerea monedei. Unul dintre motivele pentru care instituţia face aceasta este probabil că multe companii şi persoane trebuie să-şi plătească datoriile în dolari. De asemenea, o hrivna puternică face mai ieftine importurile, printre care şi cele de gaze naturale. Căderea accentuată a hrivnei ar putea provoca valuri de falimente. Însă menţinerea în mod artificial a monedei la niveluri ridicate afectează exporturile.

 

Corupţia

Un studiu recent al Băncii Mondiale, un creditor internaţional cu care Ucraina este încă în relaţii bune, citează corupţia „atotpătrunzătoare“ drept factor major care frânează economia. La nivelul străzii, afacerile trebuie să se descurce cu tratamentul arbitrar al oficialilor şi cu cererile pentru mită. Populaţia este sceptică în privinţa legalităţii şi moralităţii averilor cumulate de oamenii de afaceri cunoscuţi ca oligarhi. Unul dintre cei mai controversaţi dintre aceştia este fiul fostului preşedinte Viktor Ianukovici, Oleksandr, un fost dentist care, potrivit revistei Forbes Ucraina, a ajuns să aibă o avere de 510 milioane de dolari prin diverse afaceri. Ucraina se plasează pe poziţia 144 dintr-un total de 175 în clasamentul alcătuit de Transparency In­ternational pe baza unui indice al percepţiei corupţiei, în spatele unor state precum Papua-Noua Guinee, Nigeria şi Iran.

 

Birocraţia

Avocaţii specializaţi pe companii spun că proprietarii preferă câteodată să dea mită în loc să respecte reguli şi să plătească taxe care sunt atât de complicate şi împovă­rătoare încât i-ar scoate din afaceri.

Sistemul fiscal complicat al Ucrainei cere în medie unei afaceri 390 de ore pe an pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor şi privează firmele de aproape 55% din profit. În aceste condiţii, Ucraina ocupă locul 164 dintr-un total de 189 într-un clasament al Băncii Mondiale în funcţie de uşurinţa de a face afaceri.

 

Veriga tare a economei sunt serviciile

Cât timp ţara a fost republică sovietică, fun­daţia economiei s-a transformat dintr-una preponderent agrară într-una sprijinită de industrie.

După destrămarea URSS, Ucraina a început să se transforme într-o economie a serviciilor, scrie International Business Times. În prezent, serviciile sunt sectorul cu cea mai rapidă creştere, avansul mediu fiind de aproape 9% între 2004 şi 2012. În 2012, aproximativ 45% din forţa de muncă a ţării era concentrată în servicii, în principal în transport, poştă şi telecomunicaţii.

Serviciile au o pondere de aproape 56% în economie. Serviciile IT sunt în special puternice, ocupând locul patru în lume în funcţie de numărul de specialişti, în spatele SUA, India şi Rusia, potrivit unei analize a Ukrainian Hi-Tech Initiative.

 

Cum ilustrează Pravda viitorul pe care şi-l face Ucraina în Europa

„Drumul european va determina închiderea fabricilor şi fermelor, va trimite la fiare vechi flota de pescadoare şi va pregăti terenul vânzării en gros a acestei ţări deosebit de bogate, Ucraina, către grupurile de lobby care controlează Washingtonul şi pe marioneta lui, Uniunea Europeană. Cred oare cu adevărat ucrainenii că francezii vor accepta concurenţa din partea fermelor uriaşe ale Ucrainei, că germanii vor permite uzinelor ucrainene să ofere alternative mai ieftine, că spaniolii vor accepta rivalitatea unei alte flote de pescadoare? Reveniţi la realitate!

Vor dispărea locurile de muncă şi nu va fi altă scăpare pentru ucraineeni decât să cerşească bani pe străzile desfundate ale UE, să-i servească pe nemţi cu bere şi cârnaţi sau să implore ajutoare sociale în Marea Britanie ca toţi ceilalţi nou-intraţi în UE. Ucraina va fi înlănţuită de datorii masive care vor pune economia pe butuci timp de zeci de ani, o povară de sub care nu va mai ieşi.

Aceia care au căutat visul european ştiu despre ce este vorba. În timp ce tinerii visători pot fi iertaţi pentru că nu ştiu ce fac, nu trebuie uitat că fiecare faptă are consecinţe. Să sperăm că Ucraina nu va accepta ceea ce îi este vândut ca fiind drumul uşor, deoarece în lumea de astăzi nimic nu este gratuit. Chiar credeţi că UE înseamnă prosperitate? Atunci de ce sunt un milion de polonezi în Marea Britanie?“

 

De la un copil minune care controlează presa la odrasla fostului preşedinte, oamenii care fac jocurile în industrie

Oleksandr Ianukovici (foto), fiul preşedintelui demis, a fost una dintre ţintele protestelor antiguvernamentale din Ucraina. Cu o avere estimată la 510 milioane dolari, Oleksandr şi-a mărit conturile în bancă în perioada în care tatăl lui a fost preşedinte şi este unul dintre cei mai bogaţi ucraineni din Doneţk. Oleksandr este de profesie stomatolog, însă în ultimii ani s-a reprofilat. El deţine conglomeratul Management Assets Company (MAKO) şi are o participaţie majoritară la Banca pentru Dezvoltare din Ucraina, mai multe rafinării în Doneţk şi hoteluri în Crimeea, potrivit Forbes Ucraina. „Pot să înţeleg cum a ajuns Bill Gates bogat prin inteligenţa lui. Dar un dentist milionar?” a spus Valeriy Zaicikov, director de şcoală din Kiev prezent la protestele din Piaţa Independenţei, citat de The Christian Science Monitor. Companiile deţinute de Oleksandr Ianukovici au câştigat 50% din contractele oferite la licitaţiile organizate de stat în ianuarie 2014. MAKO include 16 companii cu sediile în Ucraina, Elveţia şi Olanda, iar în 2011 deţinea active totale de 212 milioane de dolari. Mako Trading din Elveţia a devenit cunoscută ucrainenilor după ce publicaţia elveţiană Le Matin Dimanche a dezvăluit că firma, oficial cu afaceri în domeniul comerţului cu produse agricole şi în sectorul reparaţiilor auto, vinde cărbune importat din Ucraina, şi l-a numit pe Oleksandr „regele cărbunelui din Geneva”, scrie Kyiv Post. Cu doar patru angajaţi, compania a raportat venituri operaţionale de 5,4 milioane de dolari în 2012.

System Capital Management (SCM), cu sediul în Doneţk, este cel mai mare holding financiar şi industrial din estul Ucrainei şi este deţinut în totalitate de oligarhul ucrainean Rinat Ahmetov, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ucraina şi a cărui avere este estimată la peste 15 miliarde dolari. Ahmetov este şi patronul clubului de fotbal Şahtior Doneţk, iar între 2006 şi 2012 a fost membru în parlamentul ucrainean din partea Partidului Regiunilor al fostului preşedinte Ianukovici. Companiile controlate de Ahmetov au câştigat 31% din licitaţiile organizate de stat în ianuarie 2014, iar fiul lui Ianukovici, Oleksandr Ianukovici, a obţinut 50% din contracte, potrivit BBC. SCM are aproximativ 200.000 de angajaţi, iar în anul 2012 a înregistrat venituri brute de 23,4 miliarde dolari. Cea mai mare companie din grupul SCM este Metinvest, cu afaceri în industria minieră şi metalurgică. Metinvest controlează 50% din piaţa minereurilor de fier din Ucraina, 46% din piaţa cărbunelui şi 40% din cea a produselor metalurgice. Ahmetov deţine 75% din Metinvest prin intermediul SCM Holdings. Tot prin SCM Holdings Ahmetov controlează DTEK Power, firmă care deţine monopolul exporturilor ucrainene de energie. În 2012 DTEK asigura 20% din consumul de energie electrică al Moldovei. Compania deţine 46% din piaţa producţiei de cărbune, 28,5% din cea a producţiei de electricitate şi 38% din piaţa distribuţiei de electricitate. DTEK exportă electricitate, în ordinea cantităţilor, în Belarus, Ungaria, Polonia, Moldova, România, Slovacia.

O mare parte din presa scrisă a ţării este controlată prin Media Holding de Serghei Kurcenko, un tânăr de 28 de ani supranumit şi „regele gazelor”. „Un copil cu adevărat talentat, ajuns din nimic un om mare” sunt cuvintele cu care Vitali Kliciko, unul dintre susţinătorii activi ai protestelor anti-guvernamentale, îl descrie pe Kurcenko. Tânărul oligarh este fondatorul şi proprietarul unui grup de companii care deţine 18% din piaţa ucraineană a gazului lichefiat. Grupul are afaceri anuale de aproximativ 10 miliarde de dolari. Omul de afaceri deţine şi clubul de fotbal FC Metalist Harkov.

Cele mai mari bănci din Ucraina sunt controlate de Privat Group, deţinut de miliardarii Igor Kolomoyski, cu o avere estimată de Forbes la 3 miliarde de dolari, şi Henadi Bogoliubov. Grupul are operaţiuni în practic toate industriile în Ucraina, în UE, Georgia, Ghana, Rusia, SUA şi alte state. PrivatBank face parte din Private Group şi este cea mai mare bancă comercială din Ucraina.

Baronul industriei chimice este Dimitro FirtaŞ, a cărui avere este estimată la aproximativ 3 miliarde dolari. El controlează o parte considerabilă din industria de titan din Ucraina şi prin Group DF active semnificative în sectoarele chimic, energetic, financiar şi în mass-media, iar criticii lui îl acuză că a preluat aceste active în urma unor licitaţii nu tocmai legale. Principalul său critic este fostul premier Iulia Timoşenko, recent eliberată din închisoare şi care şi-a anunţat intenţia de a candida la preşedinţia Ucrainei. Firtaş este şi coproprietar al RosUkrEnergo, companie înregistrată în Elveţia care transportă gaze naturale din Turkmenistan în ţări din Europa de Est. Jumătate din acţiunile companiei sunt deţinute de monopolul exporturilor de gaze naturale ruseşti Gazprom.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.02.2014

AFACERI DE LA ZERO