La primă vedere, relaţiile diplomatice dintre UE şI Rusia par să fi atins un nou minim după suspiciunile privitoare la implicarea Rusiei în alegerile din întreaga Europă şi impasul din estul Ucrainei. Însă când vine vorba de energie, Gazprom şi Rosatom fac cu UE mai multe afaceri decât oricând, scrie Euractiv.
Gapzrom vrea să pară un business normal, însă este supranumit pe bună dreptate un “braţ al Kremlinului”.
Poate că este surprinzător că relaţiile dintre Comisia Europeană şi Gazprom sunt atât de bune, însă faptul că aceasta a încheiat un acord în spatele uşilor închise cu monopolul rus din domeniul gazelor spune foarte multe.
Ancheta Comisiei privitoare la Gazprom a reprezentat o sabie a lui Damocles atârnând deasupra relaţiilor dintre UE şi Rusia din 2011. Autorităţile de la Bruxelles bănuiau, şi pe bună dreptate, că Gazprom pune presiune pe statele est europene pentru a-şi avansa interesele şi a spori influenţa rusă.
Însă în mod neaşteptat, Comisia a convenit să ierte păcatele din trecut ale Gazprom şi a acceptat asigurările companiei de bună purtare pe viitor.
Bulgaria, ţara unde ambiţiile Gazprom, şi ale Rusiei, se manifestă cel mai pregnant, chiar a primit un bonus, compania rusă acceptând să nu ceară daune de la partenerii bulgari pentru suspendarea proiectului gazoductului South Stream.
Acum, pare chiar “foarte probabil” ca CE să aprobe gazoductul Nord Stream 2. Proiectul are drept obiectiv pomparea unui volum adiţional de gaze direct în Germania prin Marea Baltică, ocolind Ucraina şi ţările din centrul şi estul Europei.
Germania înfometată de gaze pune mari presiuni pentru obţinerea acordului pentru acest gazoduct în condiţiile programului de eliminare graduală a întregii sale flote de reactoare nucleare.
Germania nu are probabil nimic împotriva importării de energie nucleară din ţările vecine, şi de aici atitudinea foarte amiabilă a Comisiei faţă de Ungaria şi planul acesteia privitor la centrala nucleară Paks II.
Franţa sprijină de asemenea Paks II pentru că firmele naţionale campion Areva şi Alstom construiesc echipamentele mai sofisticate, şi mai scumpe, ale centralei, în cooperare cu Rosatom.
Nu surprinde nici faptul că CE nu a făcut nici cel mai mic efort de a-şi pune în aplicare propria legislaţie care stipulează că ţările UE cu centrale nucleare ruseşti ar trebui să folosească energie din alte ţări.
Ucraina nu este membră a UE, dar este singura ţară care aplică această politică.
