Uniunea Europeană a început să privească mai atent la companiile care transferă artificial profiturile în paradisuri fiscale sau zone cu impozite mici după mai multe luni în care presa a publicat informaţii referitoare la taxele mici plătite de unele firme.
În acelaşi timp, guvernele din întregul continent încearcă să-şi mărească încasările bugetare prin tăieri de cheltuieli sau taxe mai mari pentru cetăţenii de rând sau firmele autohtone.
Primul pas recomandat de executivul european ar fi ca statele membre să adopte o definiţie comună şi mai strictă a paradisului fiscal, scrie Financial Times, care citează documente oficiale ale UE. Definiţia s-ar baza pe codul de practici al UE în materie de impozitare a afacerilor, care prevede criterii pentru identificarea refugiilor fiscale, precum lipsa transparenţei, refuzul de a oferi informaţii şi acordarea facilităţilor fiscale numai companiilor nerezidente. Statele ar trebui apoi să anuleze sau să suspende acordurile bilaterale privind impozitarea semnate cu ţările care oferă impozite mici.
Comisia mai are două sugestii prin care vrea să îngreuneze practica firmelor de a profita de diferenţele dintre codurile fiscale ale mai multor ţări. Prima recomandare este ca statele membre să introducă o "clauză generală antiabuz" în legislaţia naţională, care ar permite autorităţilor fiscale să ignore orice aranjament al companiei considerat ca având scop fiscal şi nu comercial. A doua idee spune că pentru a preveni "neimpozitarea dublă", statele membre ar trebui să includă o clauză în acordurile lor bilaterale privind taxarea care să stipuleze că una din părţi ar fi împiedicată să taxeze un venit doar dacă acel venit este impozitat în celălalt stat semnatar.
Astfel de măsuri ar putea afecta ţările ca Irlanda, care oferă prevederi generoase în tratatele bilaterale, dar şi protecţii antiabuz relativ slabe. Irlanda este baza de operaţiuni în Europa a mai multor multinaţionale americane, inclusiv Google, proprietarul celui mai popular motor de căutare. Compania îşi micşorează nota de plată pentru taxe în Europa, dirijându-şi profiturile prin insula Bermuda.
Combaterea evaziunii este îngreunată chiar de tratatele UE
Este însă greu pentru autorităţi să lupte împotriva mutării profiturilor în străinătate, din cauza legislaţiei europene care spune că înregistrarea unei divizii într-un stat european cu impozite mici nu reprezintă evaziune fiscală dacă unitatea respectivă desfăşoară activităţi economice legitime. Regula a fost stabilită prin prevederile antidiscriminare din tratatul care a stat la baza Comunităţii Economice Europene, predecesoarea UE. Problema a devenit şi mai complexă odată cu dezvoltarea comerţului electronic şi importanţa economică mai mare a activelor intangibile, precum proprietatea intelectuală sau valoarea mărcii unei companii.
Abordarea chestiunii la nivelul întregului bloc comunitar este mai bună decât acţiuni unilaterale din partea doar a unor state, spune Heather Self, director la firma de avocatură Pinsent Masons. Deşi ea este sceptică cu privire la şansele acestei "lupte", ideea începe să câştige popularitate în cercurile europene.
Luna aceasta, ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble şi omologul său britanic George Osborne au făcut apel la cooperare internaţională pentru a mări eficacitatea impozitării companiilor. Pe 5 decembrie, comisarul european pentru afaceri fiscale Algirdas Semeta va prezenta planul Comisiei, care trebuie apoi aprobat de miniştrii europeni de finanţe.
Planurile de la Bruxelles se lovesc de opoziţia din interiorul uniunii
Comisarul european pentru afaceri fiscale Algirdas Semeta estimează că statele membre ale UE pierd în jur de 1.000 miliarde de euro anual din cauza evaziunii. Potrivit acestuia, Bruxelles-ul a identificat şi eliminat peste 100 de practici incorecte de impozitare din 1997 până astăzi. "Avem încă nevoie de o strategie clară privind paradisurile fiscale din interiorul UE. Comunicarea cu toate cele 27 de state membre în legătură cu o definiţie comună pentru aceste zone este dificilă, dar vrem să creăm o listă neagră a paradisurilor fiscale", a spus Semeta într-un interviu pentru publicaţia germană Wirtschaftswoche.
Progresele sunt lente în acest domeniu din cauza opoziţiei Luxemburgului şi Austriei. "De mai mulţi ani, Luxemburg şi Austria blochează din păcate eforturile noastre pentru a introduce mai multă transparenţă fiscală şi control. Ar fi un mare pas înainte dacă aceste state ar participa la schimbul automat de informaţii privind veniturile din dobânzi", mai spune comisarul. Ţinta principală a atacului lui Semeta a fost premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, care este şi preşedintele Eurogroup, adunarea miniştrilor de finanţe din zona euro. "Este de neînţeles. Orice îmbunătăţire a încasărilor din impozite în ţările afectate de criză le-ar ajuta situaţia economică. În acest sens, eu cred că preşedintele Eurogroup ar trebui să colaboreze cu miniştrii de finanţe pentru a cere mai multă corectitudine şi echitate în materie fiscală", a arătat Semeta.
Comisarul a precizat că ţelul lui nu este de a atenta la confidenţialitatea cetăţenilor austrieci sau luxemburghezi. "Pur şi simplu nu vreau ca germanii, grecii sau lituanienii să poată profita de legea austriacă pentru a evita să plătească impozite în ţara lor natală."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
