Business Internaţional

Un acord „nuclear“ între Iran şi marile puteri ar descătuşa energia unei ţări care deja face jocurile în Orientul Mijlociu

Un acord „nuclear“ între Iran şi marile puteri ar descătuşa energia unei ţări care deja face jocurile în Orientul Mijlociu

Autor: Bogdan Cojocaru

06.04.2015, 19:51 2738
Aproape tot ceea ce înseamnă schimbare în Orientul Mijlociu are acum amprenta Iranului, semn că puterea geopolitică a acestei ţări izolate de lumea occidentală creşte pe măsură ce influenţa Americii scade în regiune.

Un acord al Teheranului cu cele mai puternice state ale lumii privind dezvoltarea industriei nucleare iraniene ar putea aduce şi descătuşarea potenţialului economic uriaş al acestei ţări cu 80 de milioane de locuitori şi cu unele dintre cele mai mari rezerve de petrol ale lumii.

Iranul are a doua cea mai numeroasă populaţie din Orientul Mijlociu, deţine 9% din rezervele dovedite de petrol ale lunii şi 18% din cele de gaze naturale. Subsolul abundă cu minerale de importanţă strategică. Succesul negocierilor de la începutul acestei luni dintre, pe de o parte Marea Britanie, China, Rusia, SUA şi Germania, iar de cealaltă Iranul, cu scopul de a limita capacitatea nucleară iraniană astfel încât să facă imposibil pentru statul islamist să construiască arme nucleare arată că şansele unui acord final sunt mari, caz în care Occidentul va ridica sancţiunile, cel puţin pe cele economice, cu care presează Teheranul. Analiştii iranieni estimează că în aceste condiţii comer­ţul Iranului cu UE, de 7,6 miliarde euro anul trecut, poate creşte cu 400% până în 2018. Companiile asiatice s-au aliniat deja la startul pentru cucerirea pieţei iraniene a construcţiilor. Vestul speră că prin ridicarea sancţiunilor  - economice, energetice şi bancare - va consolida segmentele moderate ale guvernului de la Teheran, explică The Wall Street Journal. 

În prezent, Iranul este afectat de un embargo petrolier şi de excluderea băncilor iraniene din reţeaua de tranzacţii internaţionale, esenţială pentru transferurile electronice. Restricţiile impuse de SUA blochează întoarcerea în Iran a peste 100 de miliarde de dolari în venituri din petrol.

Un diplomat european implicat în negocieri estimează că dacă sunt ridicate sancţiunile, economia iraniană ar putea ajunge la un ritm ameţitor de creştere de 8% pe an.

 

„Arcul iranian de putere“, de la Bagdad la Mediterana

Iranul se foloseşte, spre disperarea Israelului, direct sau indirect de forţa militară pentru a-şi creşte influenţa în Orientul Mijlociu. În lupta pentru dominare dusă cu regatul sunit al Arabiei Saudite, Iranul şiit a creat ceea ce este descris ca fiind „un arc de putere“, sau ascensiunea şiită, care uneşte Bagdadul, Damascul, Beirutul şi Mediterana,

notează The Fiscal Times. Sfera iraniană de influenţă se întinde din Irak, unde 20.000 de şiiţi sprijiniţi de Teheran luptă contra armatei ISIS (şiiţi sunt însoţiţi de doar 3.000 de militari şi poliţişti irakieni), până în Siria, unde Teheranul îl sprijină la putere pe preşedintele Bashar al-Assad, care are pe cap patru ani de război civil. Influenţa iraniană atinge Libanul, unde puterea de necontestat este Hezbollah, militanţi susţinuţi de iranieni, şi Yemenul, unde rebelii şiiţi Houthi au preluat controlul guvernului.

De ce sunt acceptate riscurile

În aceste condiţii, pare hazardare relaxarea presiunilor exercitate asupra Iranului. Însă există motive pragmatice clare pentru care un acord între marile puteri ale lumii şi Iran ar trebui susţinut, notează Bloomberg. Primul beneficiar ar fi tineretul şi populaţia educată, a căror ieşire din izolare ar ajuta la descătuşarea potenţialului ţării. Ascensiunea lor va deveni cu timpul o contrapondere la forţa revoluţionarilor îmbătrâniţi din Teheran, care au profitat de pe urma embargoului şi a sancţiunilor. De altfel, explozia lumii digitale şi a informaţiei face să crească cererea pentru demnitate şi egalitate, care poate deveni violentă dacă este oprimată sau ignorată.

De asemenea, acordul nuclear s-ar putea dovedi a fi cea mai mare realizare de politică externă a celor opt ani de mandat ai preşedintelui american Barak Obama. Acordul ar reprezenta o apropiere istorică între teocraţia iraniană, considerat mult timp un sponsor cu greutate al terorismului într-o „axă a răului“ şi „Marele Diavol“, aşa cum regimul islamic denumeşte SUA. Acordul este negociat din 2003, iar .

 

Israel

Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, o ţară care are propriul arsenal nuclear, dezvoltat clandestin, şi-a relaxat retorica privind „afacerea“ iraniană de la una belocoasă la una de compromis. El în niciun caz nu acceptă rezultatul negocierilor de la începutul lunii deoarece acesta este „un acord rău“ care ar lăsa Iranul cu o „vastă infrastructură nucleară, care ar legitima programul nuclear al Iranului, ar impulsiona economia iraniană şi agresiunea şi teroarea Iranului în Orientul Mijlociu şi dincolo de acesta“. În schimb, el vrea „Un acord mai bun“ care să includă „reconoaşterea clară din partea Iranului a dreptului Israelului de a exista“. Israelul nu este parte în negocieri. Acordul ar trebui să capete forma finală până pe 30 iunie.

 
AFACERI DE LA ZERO