„Societăţile care au anulat datoriile s-au bucurat de creştere stabilă timp de mii de ani.“
În Babilonul antic, un rege nou întronat obişnuia să şteargă datoriile întregii populaţii. În America modernă, această idee câştigă teren, scrie Bloomberg.
Susţinerea pentru o astfel de idee vine în principal din partea candidaţilor democraţi la alegerile prezidenţiale, dar şi din alte părţi. Agenţia de rating Moody’s, de exemplu, a enumerat efectele negative ale datoriilor studenţeşti, o scădere a consumului şi investiţiilor şi o creştere a inegalităţii, arătând că anularea acestora ar impulsiona economia asemenea unei reduceri de taxe.
SUA se bazează pe cheltuieli de consum pentru creştere, dar nu au majorat semnificativ salariile. Creditele contractate de gospodării au umplut acest gol, dobânzile scăzute făcându-le mai accesibile. Iar situaţia nu se rezumă la America. Datoriile în creştere constantă de un fel sau altul apasă asupra economiilor din întreaga lume.
Ideea că datoriile pot creşte mai rapid decât capacitatea de a le rambursa, până când dezechilibrează o societate, a fost bine înţeleasă cu mii de ani în urmă, potrivit lui Michael Hudson, economist şi istoric. În iertarea datoriilor, conducătorii nu erau motivaţi de caritate, ci erau pragmatici, încercând să se asigure că cetăţenii îşi pot acoperi propriile nevoi şi să contribuie la proiecte publice, în loc să se lupte să plătească creditorilor.
Iar acest lucru a funcţionat, spune Hudson. „Societăţile care au anulat datoriile s-au bucurat de creştere stabilă timp de mii de ani.“
Criticii ridică de obicei două probleme legat de anularea datoriilor. Una priveşte corectitudinea. Cealaltă are legătură cu pericolul moral: va duce anularea datoriilor de azi la o îndatorare mai nesăbuită pe viitor?
William Foster, de la Moodyís, spune că ideea de anulare a datoriilor se înscrie „într-o mai amplă dezbatere privind perspectivele tinerilor americani din prezent: oportunităţi privind locurile de muncă, costul educaţiei, nivelurile de venit şi creşterile mai lente de salarii de la criza financiară“.
Anularea datoriilor nu este singura mare idee pentru reducerea dependenţei economiei de datoriile private. O alta este de a plăti pentru locuinţe sau educaţie cu instrumente care arată mai puţin ca titlurile de datorie.
Hudson, istoricul, crede că guvernul ar trebui de asemenea să joace un rol. „Ideea conform căreia datoriile generează instabilitate pentru o societate este un fapt“. O altă lecţie pe care acesta a învăţat-o din studierea sistemelor de credit de-a lungul timpului: „Datoriile care nu pot fi plătite nu vor fi plătite“.
