Business Internaţional

Un sfat din partea unor specialişti europeni în inovaţie: Antreprenori români, organizaţi-vă, faceţi schimb de informaţii, combinaţi-vă forţele dacă vreţi să aveţi voce şi influenţă la nivel european

Un sfat din partea unor specialişti europeni în...

Autor: Bogdan Cojocaru

08.09.2016, 00:05 511
Cei doi au explicat pentru cititorii ZF care este rolul inovaţiei în dezvoltarea industriei manu­facturiere, cum şi cu ce poate contribui România la acest proces, cine şi cum poate face ca Europa să  fie mai competitivă la nivelul inovaţiei, de ce Europa nu are giganţi ai tehnologiei cum sunt Apple, Google sau Facebook din SUA şi cum ar putea arăta o fabrică auto, poate cea a Dacia, peste 14 ani – vor lucra mai mulţi roboţi decât oameni acolo? – şi ce fel de maşini vor ieşi de pe liniile de producţie.

José Carlos Caldeira este şi reprezentant de top al Manufuture, una dintre cele mai importante platforme de tehnologie din Europa, iar Gommel, şeful departamentului Ultraclean Technology and Micromanu­facturing al Fraunhofer IPA, a colaborat la câteva proiecte pentru agenţii spaţiale. Caldeira şi Gommel s-au aflat în România pentru a participa la conferinţa „Inovaţia – cerinţă prealabilă pentru era cunoaşterii“.

 

Care sunt mesajele domneavoastră  pentru antreprenorii români?

Udo Gommel. Staţi în legătură unul cu celălalt, faceţi schimb de informaţii, încercaţi să vă combinaţi forţele.

Jose Carlos Caldeira. Fiţi atenţi la ce se întâmplă  la nivel european şi acţionaţi la nivel european pentru că unele din oportunităţi sau, din contră, provocări sunt la acest nivel. Desigur, nu este uşor pentru un IMM să ajungă acolo singur. Fie că sunteţi o companie mare, fie un IMM, uniţi-vă, organizaţi-vă în loc să porniţi la drum de unii singuri. Aşa veţi avea o voce şi influenţă la nivel european.

Ce înseamnă inovaţie pentru industria manufacturieră? Ţine de roboţi, de noi materiale, de noi moduri de alocare a resurselor, de talentul uman?

U.G. Nu ţine doar de robotică, de cum se fabrică ceva, ci şi de IT-ul din spate, de elementele care dau direcţia, de inter­conectare. În spate este multă informaţie. Astăzi nu este suficient să te concentrezi pe un singur punct, cum ar fi roboţii, ci trebuie să iei în considerare imaginea de ansamblu. De aceea este o provocare pentru instituţii precum Fraunhofer sau Comisia Europeană să-şi dea seama care sunt punctele fierbinţi cărora trebuie să le dea atenţie. Nu este suficient să te concentrezi pe o singură  temă, ci trebuie să colaborezi, să-şi uneşti forţele cu ceilalţi, să închei alianţe, şi apoi să încerci să aduci aceste cunoştinţe la companii, la nivelul industriei.

 

Unde credeţi că este locul României în acest lanţ? Cum poate contribui România la întărirea acestui lanţ?

U.G. România poate contribui cu mai multe elemente la acest lanţ. Pot da exemplul producţiei de spaţii ultracurate (cum ar fi acelea necesare în industria sateliţilor). Aici, în România, aveţi în această  privinţă resurse mai bune decât în alte ţări europene, chiar mai bune decât în SUA. Vorbesc de companii mici şi mijlocii precum Microelectronica, cu cunoştinţe specifice despre tehnici de asamblare, despre analitică, despre tehnologia curăţeniei. Este doar un exemplu de cum România poate juca un rol important.

 

Toată lumea a auzit de Apple, Google, Facebook. Toate aceste companii vin din America. De ce Europa nu are astfel de giganţi ai tehnologiei? Sau are?

U.G. Toate aceste companii sunt din sectorul IT. Cred că şi în Germania sunt astfel de giganţi, SAP (Systemanalyse und Program­ment­wicklung; Systems, Applications & Products in Data Processing, producător de software pentru companii) poate fi un exemplu. Cred că spiritul este mai deschis spre inovaţie în SUA. Cred că de aceea companiile cresc mult mai repede în SUA. Europa se bazează mai mult pe strategii deja verificate, de încredere. Iau în considerare faptul că s-ar putea să apară riscuri mari. Aceasta este şi una din provocările care trebuie depăşite în Europa.

J.C.C. Cred că ţine şi de finanţare. În SUA se inveşteşte mult mai mult în afaceri riscante. Dar noi avem companii mari în alte sectoare, cum ar fi cel auto, cel al ingineriei.

 

Renault produce câteva modele de maşini în România. Credeţi că  în 2030 vor fi mai mulţi roboţi decât oameni în astfel de fabrici?

U.G. În Germania multe companii discută  şi încearcă să-şi dea seama cum va arăta viitorul, mai ales pentru producătorii auto. Desigur, vor fi folosiţi mai mult roboţii, iar roboţii tind să  devină mai inteligenţi, vor avea  mai mulţi senzori, vor fi folosite mai mult reţele de senzori, dar elementul uman nu va fi exclus complet. Nu poate fi exclus complet deoarece oamenii sunt cei care au perspectiva generală a tot ce se întâmplă. Vei avea nevoie de oameni, dar mai mult pentru operaţiuni precum controlul şi luarea deciziilor. Cred că industria se va schimba dramatic, dar nu va fi golită de oameni.

 

Vom mai avea nevoie de maşini în 2030?

U.G. Cu siguranţă că maşinile vor arăta diferit. Cred că vor fi mai mici, mai individuale, vor avea motoare electrice. Vor fi mai mult vehicule individuale. Nu ştiu dacă vor arăta ca acum, dar cred că vor fi oricum mai mici, mai personalizate. Cred că tot vom avea într-un fel sau altul dipozitive mobile pentru transportarea oamenilor, nu doar sisteme mari ca trenurile, autobuzele, metroul. Şi poate conectate între ele? Amândoi: Desigur.

 

Ce este Manufuture?

J.C.C. Manufuture este o organizaţie, o platformă  de tehnologie europeană  lansată  în 2004, un răspuns din partea societăţii civile dat unei provocări venite de la Comisia Europeană. La acea dată, Comisia era cumva acuzată  că lansează programe de finanţare la nivel european neluând în seamă  interesele industriei europene. Atunci Comisia a făcut ceea ce eu aş numi o mutare isteaţă: practic ei au spus „bine, de ce nu vă organizaţi singuri pentru a ne spune ce vreţi“. Astfel, platformele de tehnologie europene au fost un răspuns din partea societăţii civile, a industriei, a lumii academice dat acestei provocări a CE. Astfel, ne putem organiza la nivel european pentru a identifica provocările pe termen mediu, astfel încât să  livrăm Comisiei un document în care să arătăm care sunt problemele noastre şi care sunt do­meniile noastre de cercetare în care să investim împreună. Aşa au apărut plat­formele de tehnologie europene, iar Manu­future este una dintre ele, una dintre primele, dedicată găsirii de soluţii pentru dezvoltarea industriei manufacturiere europene. Adună un grup de industrii manufacturiere, instituţii de cercetare, cercetători şi oameni de ştiinţă, organizaţii de cercetare, universităţi, atât la nivel european, cât şi la nivel local, naţional. Este o iniţiativă paneuropeană.

 

Cine vă sprijină eforturile?

J.C.C. Cea mai mare parte a eforturilor este sprijinită de organizaţiile participante la această  platformă. Pentru o parte din activităţi suntem ajutaţi şi de Comisie. Spre exemplu, anual organizăm conferinţe cu sprijinul Comisiei. De asemenea, în trecut am realizat câteva proiecte pentru dezvoltarea acestor materiale, a acestor studii, iar CE ne-a sprijinit munca.

 

Ce este „Viziunea  2030“?

J.C.C. Dacă vrem să dezvoltăm ceva în cercetare şi dezvoltare în beneficiul industriei manufacturiere ar trebui să înţelegem încotro ne îndreptăm în viitor. Nu producem ceva doar pentru ziua de mâine. Când investeşti în cercetare şi inovare, ai în vedere ţinte pe termen mediu. Documentul nostru are în vedere tocmai aceasta. Când platforma Manufuture a fost lansată, am lansat proiectul „Viziunea 2020“, documentul iniţial, în care am spus: dacă industria manufacturieră vrea să mai fie aici în 2020, iată unde trebuie investit. Cum anul 2020 se apropie, pregătim următorul proiect. Pregătim documentul în care se arată unde ar trebui să fie industria în 2030.

 

Aţi vorbit de documente, dar care sunt rezultatele palpabile ale eforturilor dumneavoastră?

J.C.C. Ele există. Este un fel de proces. Pornim cu un document care stabileşte obiectivele, apoi producem o agendă  de cercetare strategică unde arătăm domeniile unde trebuie să investim în cercetare, apoi producem încă  un document în care stabilim o rută. Aceste documente au fost livrate Comisiei în 2007 pentru a inspira şi influenţa lansarea Programului Cadru. De acolo, Comisia lansează  programe de finanţare. Din aceste proiecte s-au dezvoltat multe tehnologii noi care au ajuns deja pe piaţă, au fost vândute şi au ajutat la transformarea industriei manufacturiere din Europa. Spre exemplu, aceste noi dezvoltări în contextul digitalizării industriei (industria smart din Olanda), toate aceste iniţative pe care le vedem acum, au fost posibile pentru că acum câţiva ani am început dezvoltarea acestor proiecte de cercetare care ne-au permis să avem disponibilă tehnologie în care companiile să investească şi care permite companiilor să-şi schimbe procesele.

 

Ce obstacole stau în faţa inovării?

J.C.C. Astăzi inovaţia este o funcţie importantă  în fiecare companie sau afacere. Este acolo, a fost întotdeauna acolo. Altfel companiile n-ar fi livrat produse noi. Poţi inova în multe domenii – e-marketing, organizarea proceselor interne, poţi avea inovaţie tehnologică sau non tehnologică. Poţi inova radical, cu multă  tehnologie, dar poţi inova şi în salturi mici, cu îmbunătăţiri mici, care nu sunt atât de riscante şi pot fi făcute mai des. Capacitatea unei companii, a unei regiuni, a unei ţări de a sprijini şi gestiona toate aceste moduri de a inova este importantă. Poţi face multe cu tehnologiile deja dezvoltate, şi noi sprijinim acest lucru. În loc să faci noi cercetări, poţi lua tehnologia dintr-un sector. O adaptezi şi o aplici în alt sector. Poţi inova mult astfel. Este mai rapid, mai puţin riscant şi mai ieftin decât dacă  faci singur investiţiile şi cercetarea. Astfel ţările, companiile pot beneficia de munca facută de alţii înaintea lor. Este un proces care implică  foarte multă  colaborare. Şi acum unele din obstacole. Dacă vorbeşti de inovaţie bazată  pe cunoaştere, inovaţia în care trebuie să integrezi dezvoltările tehnologice, trebuie să conectezi mediul academic cu companiile. Deoarece multe din aceste cunoştinţe vin din acest mediu. Dacă cercetarea este puternică  la tine în ţară, companiile ar trebui să beneficieze deoarece este o situaţie din care toată lumea are de câştigat. Această conectare poate fi o provocare. Rolul institutului Fraunhofer IPA din Germania este de a face acest lucru. Un alt obstacol sunt resursele umane. În unele domenii, mai ales în cele digitalizate, există deficit de oameni în raport cu nevoile din viitor. Cum îi putem pregăti pe oamenii de care avem nevoie? Cum ne putem asigura că  apoi ei se vor îndrepta spre industrie, spre activitatea de afaceri? Trebuie să vedem cum putem pregăti un număr mare de studenţi în aceste domenii, cum îi putem face să lucreze cu companiile, cum putem repregăti oamenii care sunt deja în companii pentru a avea cunoştinţe în alte domenii. Aceasta este altă mare provocare. Cel mai bun mod de a transfera tehnologia din mediul academic la companii este prin transferul oamenilor. Prin acest transfer companiile pot deveni mai inovatoare. Studenţii sunt cel mai bun mod de a face această  legătură.

 

Unii dintre cititorii ZF cred că organizaţiile de genul Fraunhofer IPA ar trebui sprijinite de guvern? Cine sprijină Fraunhofer?

U.G. Întrebaţi de fapt dacă astfel de organizaţii ar trebui finanţate de guverne. Frunhofer este finanţat de guvern, în proporţie de 25-30%. Restul vine din resurse proprii. Cu cât avem mai multe proiecte industriale, cu atât mai mari sunt recompensele interne.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO