Germania nu este cea mai râvnită destinaţie pentru emigranţi, dar practică politica porţilor deschise şi are nevoie de muncitori străini ca de apă şi de aceea este statul membru al UE care primeşte cei mai mulţi strâini.
Însă nici nemţii nu stau toţi pe acasă. Peste 250.000 de germani emigrează în fiecare an, potrivit statisticilor guvernului de la Berlin. Cam tot aceasta este şi nevoia Germaniei de imigranţi pentru a satisface cererea de forţă de muncă, după calculele OCDE. Datele organizaţiei arată că destinaţia către care emigrează cei mai mulţi nemţi este Elveţia, scrie Deutsche Welle. Germania şi Elveţia au graniţă comună, în ambele ţări se vorbeşte aceeaşi limbă, în teorie, iar salariile elveţiene sunt cu 50% mai mari decât cele germane. De asemenea, în Elveţia taxele sunt mai mici, standardele de viaţă sunt mai mari, iar accesul în această ţară este uşor, deşi nu face parte din Uniunea Europeană. Peste 450.000 de cetăţeni germani locuiesc acum în Elveţia, mai ales în şi pe lângă Zurich, un oraş unde se vorbeşte germana.
A doua destinaţie în topul preferinţelor nemţilor este Austria, stat membru al UE. Acolo, limba este şi mai apropiată de germană şi există mai puţine restricţii pentru locuit şi muncit, mulţumită libertăţilor de mişcare şi de muncă garantate în Uniune. Aproape 200.000 de nemţi trăiesc în republica alpină, cei mai mulţi în zona Viena. Relaţiile dintre cele două ţări sunt în general calde, deşi nemţii sunt priviţi de austrieci uneori cu superioritate.
Nemţii se duc să trăiască sau să muncească şi în Marea Britanie. Peste 150.000 de germani stau acolo. Relaţiile dintre cele două ţări au rădăcini adânc înfipte în istorie. Chiar şi familia regală britanică are gene nemţeşti, prin Casa de Hanovra. Mulţi dintre nemţii din Marea Britanie locuiesc lângă sau în Londra, muncind în mediul academic sau în sistemul de sănătate. Difereneţele culturale sunt mai mari – englezilor le place pălăvrăgeala, să plătească cu cardul de credit şi o pâine în general mai proastă. Berea poate că este ceva mai bună, dar aceasta depinde de gusturi. Nu este ceva rar pentru nemţii, mai ales printre cei cu studii superioare şi tinerii de la oraş, să vorbească fluent engleza.
Olandeza este în teorie mai uşor de învăţat pentru germani dacă aceştia ştiu şi engleza. Rata şomajului este mai redusă în Olanda, deşi în Germania indicatorul este la cel mai scăzut nivel de după reunificarea ţării, iar viaţa este în general mai relaxată. Însă nemţii care se duc să muncească în Olanda se trezesc uneori că olandezii le cer să le returneze bicicletele. (Soldaţii Germaniei naziste în retragere se foloseau de orice pentru a fugi din calea ofensivei aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial.) Spre sfârşitul anilor ’90 a existat un obicei printre nemţi să se ducă să muncească în Olanda, care avea atunci o economie înfloritoare. De atunci, Germania şi-a întrecut ţara vecină în multe aspecte economice, dar obiceiul a rămas. Mulţi studentţi germani aleg să studieze în Olanda.
Şi Spania este una din principalele destinaţii pentru emigranţii germani şi este uşor de înţeles de ce: oportunităţile economice sunt mai slabe, dar clima este mai caldă, zilele mai lungi, mâncarea mai bună şi în general este mai ieftin.
