♦ Ei au căutat răspunsuri adânc în istorie şi ce au descoperit au publicat în urmă cu 20 de ani.
Acea analiză a atras acum atenţia. Pe lângă cercetările lor, interesant este şi ce au înţeles din ele economiştii, analiştii şi ziariştii din diversele naţiuni ale lumii zilelor noastre.
Revista Forbes scoate în faţă faptul că cei trei profesori sunt toţi imigranţi care s-au stabilit şi trăiesc în America. Daron Acemoglu este turc, iar Simon Johnson şi James Robinson sunt din Marea Britanie. Turcia poate fi considerată o economie săracă, iar Marea Britanie este una bogată, deşi este percepută în prezent ca fiind cea mai săracă din clubul celor bogaţi, iar acest lucru din cauza scumpirii exagerate a traiului.
Forbes este o revistă americană, iar imigranţii au devenit o temă fierbinte în lupta electorală dintre Donald Trump şi Kamala Harris. „Imigranţii au primit 38%, sau 45 din 117, din premiile Nobel câştigate de americani în chimie, medicină şi fizică începând din 2000“, scrie Forbes. Pentru studii economice, procentul câştigătorilor imigranţi este de 31%. Balkan Insight, o platformă de ştiri şi analize concentrată pe Balcani, insistă pe faptul că Acemoglu, cu origini armene, este al treilea turc care primeşte premiul Nobel, ceilalţi doi fiind premiaţi pentru lucrări în literatură şi chimie.
Academia regală suedeză pentru ştiinţe a explicat de ce profesorii americani au primit premiul Nobel: „Laureaţii de anul acesta la ştiinţe economice au demonstrat importanţa instituţiilor din societate pentru prosperitatea unei ţări. Societăţile cu un stat de drept slab şi cu instituţii care exploatează populaţia nu creează creştere şi nu se schimbă în bine. Cercetările laureaţilor ne ajută să înţelegem de ce.“
Economiştii şi-au concetrat cercetările pe cum colonizarea europeană a contribuit la inegalităţile în distribuirea avuţiei între naţiuni. The Wall Street Journal rezumă concluziile celor trei profesori la două cuvinte: „Instituţiile contează“. Acesta ar fi şi răspunsul la întrebarea de ce unele naţiuni prosperă în timp ce altele sunt sărace. The Economist vede altfel întrebarea - „De ce unele naţiuni au succes şi altele eşuează?“ Aceasta ar, de fapt, cea mai importantă întrebare dintre toate pentru ştiinţa economiei. Şi este importantă pentru că standardele de viaţă ale unei persoane sunt determinate în cea mai mare parte nu de talent sau de cum munceşte, ci de când şi unde se naşte. Din punct de vedere istoric, cea mai mare parte a modelelor de creştere economică se concentrează pe acumularea de factori de producţie, capital, muncă şi, mai recent, tehnologie sau idei. Cu cât este mai mare capitalul per muncitor şi cu cât este mai productivă utilizarea lui, cu atât mai bogată va fi acea ţară. Cu toate acestea, rămâne un gol: de ce unele ţări reuşesc să acumuleze mai mult din aceşti factori decât altele? Financial Times scoate în faţă faptul că munca celor trei economişti subliniază că instituţiile stabilite în perioadele de colonizare au avut un impact de durată asupra evoluţiilor economice în statele afectate. Concluzia este că sistemele mai incluzive economic şi democrate politic s-au dovedit mai permeabile la inovare tehnologică şi au adus creştere pe termen lung.
FT scrie că instituţiile create pentru exploatarea maselor au fost nocive pentru creşterea pe termen lung, în timp ce acelea care au stabilit libertăţi economice şi statul de drept au ajutat creşterea. Colonizarea, între timp, a condus adesea la inversarea situaţiei economice. Locurile prospere înainte de colonizare, care adesea erau mai dens populate şi în climate tropicale, erau mai periculoase pentru coloniştii europeni. În aceste locuri, coloniştii au răspuns prin crearea de sisteme „extractive“ care să protejeze interesele unei elite mici. În regiunile mai sărace, slab populate, adesea cu climă mai temperată, coloniştii au ajuns în număr mai mare şi acolo era o probabilitate mai ridicată de fi create instituţii incluzive de care să beneficieze majoritatea.
Le Monde redă explicaţiile unui alt profesor, Philippe Aghion, de la College de France: „Ei au ajuns la concluzia că oriunde coloniştii au putut să populeze - datorită unui mediu cu mai puţine boli - teritorii mari, ei au putut să creeze instituţii capabile să garanteze drepturile - în special drepturile de proprietate - şi să stimuleze progresul tehnologic şi economic. Dar oriunde acest mediu era nesănătos, ei s-au descurcat prin înrobirea forţei de muncă locale sau prin importarea ei pentru a exploata resursele locale, fie ele agricole sau miniere, pentru a extrage venituri“. Instituţiile care au asigurat că dezvoltarea a devenit o povară atunci când mediul economic s-a schimbat - ca atunci când economia plantaţiilor s-a confruntat direct cu Revoluţia Industrială. Franţa s-a confruntat recent cu revolte ale băştinaşilor într-una din fostele sale colonii, Noua Caledonie. Indian Express tratează mai în profunzime cercetările lui Acemoglu, Johnson şi Robinson şi face distincţia între instituţiile incluzive, care se referă la existenţa democraţiei, a legii, ordinii, a drepturilor de proprietate, şi cele extractive, caracteristice acolo unde lipseşte statul de drept, unde puterea este concentrată în mâinile celor puţini (autocraţi, dictatori) şi unde există un risc ridicat de expropriere.
Acolo unde oamenii sunt asiguraţi că proprietatea lor nu le va fi luată şi că veniturile lor vor fi protejate timp de generaţii, ei tind să se concentreze pe creştere pe termen lung şi pe crearea de prosperitate. Dar Indian Express mai remarcă un lucru. În 2013, la puţin timp după ce Acemoglu şi Robinson şi-au publicat cercetarea ÑDe ce naţiunile eşuează: originile puterii, prosperităţii şi sărăcieiî, economistul indian Arvind Subramanian a scris în American Interest un articol în care arată că nici India şi nici China nu se încadrează în tipologia propusă de viitorii laureaţi ai premiului Nobel. Aceasta pentru că China a devenit mai bogată cu toate că nu are instituţii incluzive, în timp ce India abia dacă a crescut deşi este o democraţie. Cele două state reprezintă o treime din populaţia lumii. Subramanian a devenit ulterior consilier economic şef al Indiei.
