Unul din cei mai reputaţi jurnalişti de business din lume, Gerard Baker, editor global la The Wall Street Journal, va lămuri pe 21 noiembrie la Gala ZF ce are România de câştigat şi de pierdut din schimbarea de la Casa Albă. El este un apropiat al taberei republicane şi un susţinător al lui Trump

♦ Victoria neaşteptat de clară a lui Donald Trump în alegerile pentru preşedinte din SUA nelinişteşte Europa.

„Urmează o epocă de aur pentru America“, le-a spus Trump america­ni­lor când şi-a procla­mat victoria în alegerile pentru preşedintele Americii. Europenii se aşteaptă însă la tensiuni comerciale şi relaţii din ce în ce mai dificile cu cea mai mare economie a lumii, SUA. Analiştii au calculat că într-un război tarifar în care Germania, cea mai mare economie europeană, este lovită direct, primele victi­me vor fi ţările din Europa Centrală şi de Est. Iar din regiune, Cehia şi România sunt cele mai vulnerabile.

Bursele de pe Wall Street au des­chis în forţă pe plus prima şedinţă de tranzacţio­nare de după încheierea votului din SUA, bursele europene au salutat cu creşteri rezultatul alegerilor, dolarul s-a apreciat, yieldurile obliga­ţiu­nilor americane au sărit în sus, bitcoinul a stabilit un nou record, iar cotaţiile petrolului au scăzut.
Politicile bugetare, tarifare şi privitoare la imigrare ale lui Trump sunt văzute de analişti ca inflaţioniste, ceea ce a împins în sus yieldurile, un indicator al costurilor de împrumut pentru guverne, şi dolarul. Când dolarul se apreciază, tendinţa cotaţiilor petrolului este de scădere.

Victoria lui Trump poate aduce dereglementare, reduceri de taxe pentru Corporate America şi pentru o parte din consumatorii americani, protejarea pieţei americane şi creşterea tensiunilor comerciale la nivel global. Măsurile economice promise de repu­blican sunt considerate ca stimulatoare pentru creşterea economiei SUA. Iar când economia americană, cea mai mare din lume, creşte, impulsul pozitiv ar trebui să se simtă la nivelul întregii economii mondiale.

Programul econo­mic al lui Trump include reducerea impozitului pe profit de la 21% la 15%, suprataxarea cu 60% a bunurilor importate din China, tarife generale de 10-20% pe toate importurile, dimi­nua­rea semnificativă a regle­mentărilor econo­mi­ce, înlăturarea din barie­rele care stau în calea fuziu­nilor şi achiziţiilor corporate, privatizarea Medicare, dere­gle­mentare pe piaţa locuinţelor, punerea terenurilor federale la dispoziţie pentru construirea de locuinţe, deportarea imigran­ţilor ilegal, retragerea SUA din acordul de protecţie contra schimbărilor climatice de la Paris şi relaxarea reglementărilor de mediu. De asemenea, noul pre­şedinte a promis că va încuraja creşterea producţiei de petrol şi gaze naturale.

Politicile promise de Trump ar tre­bui să aducă o nouă „epocă de aur“ pentru businessul american, ceea ce s-ar putea traduce prin putere financiară mai mare pentru gospo­dă­riile cu venituri ridicate. Unii analişti suspec­tează că aceste gospodării au ajutat prin cheltu­ielile lor creşterea economică în vremurile cu inflaţie accelerată. Prin urmare, politicile lui Trump vor continua să menţină pe termen scurt cadenţa creşterii economice ridicată, însă cu preţul datoriilor mai mari.

Dar sunt unii analişti care cred că măsurile republicanului nu vor ajuta prea mult econo­mia americană deoarece ele se concentrează pe producţia manufacturieră, al cărei rol în econo­mie s-a diminuat în timp. În 1970, industria contribuia cu 30% la locurile de muncă. În pre­zent, contribuţia este de 8%. Însă cheltuielile bugetare vor da cu siguranţă un impuls substanţial economiei. Efectul pozitiv al creşterii din America asupra economiei mondiale poate fi blocat de protecţionism.

Institutul Economic Ger­man a calculat că scena­riul în care SUA impune tarife de 60% pe importurile din China şi de 10% pe toate celelalte importuri ar avea un impact negativ de 0,6% asupra PIB-ului global în 2025 şi de 1,1% în 2027. Dacă Beijingul răspunde şi el cu tarife, şocul va fi mai mare. Un război tarifar mondial va fi nociv pentru economiile expor­ta­toare, iar în UE cea mai mare victimă va fi Ger­mania, motorul de creştere al regiunii. O altă victimă va fi euro şi se vorbeşte deja de ajunge­rea monedei europene la paritate cu dolarul sau chiar de retragerea acesteia şi mai jos.

Europa va fi dezavantajată şi de taxele cor­porate mai mari în comparaţie cu cele america­ne, riscul fiind ca afacerile europene să consi­dere piaţa americană mai atractivă pentru in­ves­tiţii. Taxa pe profit de 15% va fi cu siguranţă un atuu pentru companiile care produc în SUA. Dacă aşa va fi, se vor crea dezechilibre mai ales pe pieţele în care companiile euro­pene concurează cu cele americane. Astfel apar condiţii pentru înrăută­ţirea relaţiilor economice. Rămâne de văzut şi dacă Washingtonul va considera UE un partener sau un inamic în războiul economic şi tehnologic contra Chinei.

SUA ar putea presa Europa să rupă legă­turile cu China. Germania este dependentă de China, dar şi de SUA. Acest lucru face ca eco­nomiile est-europene care la rândul lor depind de Germania să fie vulnerabile la politicile comerciale ale lui Trump. Cercetătorii de la Erste Group cred chiar că impactul politicilor Trump se va simţi cel mai puternic în Europa Centrală şi de Est, având în vedere structurile economice şi dependenţa de Germania. Pon­derea exporturilor către SUA în total este cea mai mare în Slovacia (4,5%) şi Ungaria (3,8%), aminteşte Portfolio.

Cele ale României sunt la puţin peste 2%. Însă analiştii de la Erste au calculat că România şi Cehia ar fi cele mai afectate de efectele şo­cului produs asupra economiei germane de politicile tarifare ale lui Trump. Cehia este practic legată industrial de Germania. Slăbi­ciunea României este că furnizorii ei sunt mai mici şi tind să fie mai puţin integraţi în lanţurile valorice şi, din cauza distanţei geografice, riscă să fie primii la care se renunţă.

America l-a vrut pe Donald Trump. Europa, nu. Dar aceasta nu înseamnă că revenirea la Casa Albă a celui care se joacă cu războaiele comerciale nu aduce şi oportunităţi pentru europeni.

„Vom riposta rapid şi vom riposta cu forţă“, a explicat pentru Politico un diplomat european de rang înalt care este strategia Uniunii Europene în cazul în care Donald Trump, proaspăt ales preşedinte al SUA, porneşte un război comercial. Un alt diplomat a precizat că statele europene îşi coordonează strategiile, sub conducerea Comisiei Europene. „Sunt destul de încrezători că pot câştiga acest război“. În primul mandat de preşedinte al SUA al lui Trump liderii şi instituţiile europene au fost prinse pe picior greşit de politicile protecţioniste ale acestuia şi de perturbarea ordinii occidentale pe care republicanul a adus-o. Din diferite interviuri, întâlniri şi dis­cuţii reiese că de data aceasta Europa şi-a învă­ţat lecţia şi este mai unită şi mai determinată ca oricând să-l înfrunte pe Trump.

Aceasta nu înseamnă că tabăra „adversă“ nu va încerca strategii noi. Însă ceea ce spectrul venirii lui Trump a schimbat în UE este crearea acelei unităţi de care vorbesc diplomaţii, chiar dacă forţat. Trump ar putea forţa mai multe schimbări bune pentru Uniunea Europeană.

Politicile agresive ale noului preşedinte american pot obliga Europa să caute mai activ parteneriate cu statele din Sudul Global pentru dansul puterii pe scena lumii, să clădească relaţii comerciale mai puternice cu economiile din regiunea Indo-Pacific, din Africa şi America de Sud, cred diplomaţi intervievaţi de Portfolio.

Presiunea pentru diversificare va fi mai mare, dar la fel şi voinţa de independenţă. Îmbunătăţirea competitivităţii este pe agenda europeană, o arată analizele italienilor Mario Draghi şi Enrico Letta. Dar celor mai multe dintre guverne le este teamă de reforme cuprinzătoare şi dureroase, cu excepţia a doua domenii: dereglementare şi formarea unei uniuni a pieţelor de capital. Guvernele se tem de o politică a taxelor comună, de separarea rapidă de lanţurile de aprovizionare chineze, de proiecte comune de dezvoltare a infrastructurii şi de măsuri protecţioniste.

Este în joc competitivitatea ţărilor individuale în condiţiile în care ele concurează în interiorul UE pentru fonduri, investiţii, resurse, tineri şi forţă de muncă. Dacă Trump îşi continuă politicile din primul mandat sau le duce la alt nivel, UE nu va avea de ales decât să aplice măsuri protecţioniste, să accelereze integrarea economică, să schimbe politica de coeziune şi să-şi construiască propriul sistem diplomatic comun în jurul lumii.

Diplomaţi francezi spun că dacă America lui Trump se dovedeşte un partener toxic, industria europeană a apărării nu va avea decât de câştigat. Însă ei nu se aşteaptă ca umbrela protectoare a armatei SUA să dispară de pe continent. Trump nu va retrage soldaţii americani din ţările europene membre ale NATO deoarece cea mai mare parte a membrilor europeni vor ajunge în timp să respecte cerinţele privind cheltuielile cu apărarea. Atitudinea mai optimistă se poate explica prin faptul că relaţiile UE-SUA sunt în prezent oricum mai slabe decât erau înainte de primul mandat al lui Trump. Administraţia Biden a îmbunătăţit cooperarea în materie de apărare, dar economic relaţia este îngheţată. Nu s-a ajuns la niciun rezultat în negocierile privind American Anti-Inflation Act, prin care Biden a atras în SUA investiţii valoroase din partea companiilor europene. Nici acordurile comerciale nu au avansat.