Urmează Gala ZF, 21 noiembrie, 2024, ora 19:00. Gerard Baker, invitatul galei, consideră că alegerile din acest an din SUA au arătat că presa nu a învăţat nimic din erorile din 2016

După şocul alegerilor din 2016, cei din redacţiile Americii, a căror trea­bă este să ne spună nouă, restu­lui, ce se întâmplă în America, au des­coperit că ştiu despre ţara lor cam cât ştiu despre Coreea de Nord. Atunci, şefii lor au făcut un legământ.

Trebuie să relateze mai bine despre ţară. În special, trebuie să se străduiască mai mult să înţeleagă minţile celor care îl aleseseră pe Donald Trump, sfidând cumva pre­dicţiile presei.

Astfel, asemeni antropologilor din secolul XIX care s-au aventurat în interiorul nedescoperit al Africii, jur­­naliştii s-au pus pe discuţii cu oa­meni care nu fuseseră niciodată la Har­vard. Aceştia au ascultat cu stu­poa­re în creştere cum bărbaţi şi fe­mei fără abonamente la săli de fitness sau dă­da­ce din Guatemala vorbeau despre Dumnezeu, importanţa grani­ţe­lor naţionale şi ceva numit patriotism.

Şi ce-au învăţat? Opt ani mai târ­ziu, putem risca să ghicim, scrie Gerard Baker într-o opinie publicată de The Wall Street Journal. După cât de mulţi au scris despre alegerile din 2024, se pare că au ajuns la concluzia că oamenii respectivi sunt fascişti sau semifascişti cu păreri reacţioniste despre rasă, sex şi orice altceva, gata să voteze pentru un candidat prezi­den­ţial fascist.

Aceşti curajoşi jurnalişti trebuie să fi descoperit cu surpriză că această comunitate de fascişti este mult mai numeroasă decât au crezut, iar toate grupurile parte din ea au votat în nu­măr mai mare decât atât în 2016, cât şi în 2020 pentru Trump, omul despre care organizaţiile de ştiri au dat asi­gu­rări că vrea să transforme SUA în al Patrulea Reich.

Este greu de văzut cum presa ame­ricană de ştiri mai poate pretinde vreodată un rol central în viaţa de­mo­crată a unei ţări, în opinia lui Gerard Baker.

Nu doar au pierdut şi puţina în­credere de care se bucurau în rândul americanilor, dar au eşuat şi după propriile standarde.

Campania lor de opt ani menită să-i convingă pe americani că Trump este o marionetă a ruşilor, un nazist şi un criminal periculos a avut drept re­zultat o creştere dramatică a nu­măru­lui de americani care au votat cu a­ces­ta.

Cel puţin au câştigat o mulţime de premii Pulitzer, lucrul care contează cu adevărat, presupun, scrie Baker.

Ce mişcă minţile este expunerea la noi fapte, iar aici a eşuat cu adevărat presa tradiţională: în relatările ei, în special în selectivitatea exercitată în deciderea subiectelor de abordat.