Business Internaţional

Va fi 2013 anul ieşirii din criză? Sunt semne că da, dar traseul va fi dureros şi presărat cu pericole precum tensiunile sociale şi incertitudinile politice

Va fi 2013 anul ieşirii din criză? Sunt semne că da, dar traseul va fi dureros şi presărat cu pericole precum tensiunile sociale şi incertitudinile politice

Preşedintele BCE Mario Draghi: Voi face „tot ceea ce este necesar” pentru a salva euro. Acestea au fost cuvintele cu cel mai mare impact de până acum în lupta cu criza. Draghi va rămâne probabil şi anul viitor unul dintre cei mai puternici apărători ai euro. Foto: AFP

20.12.2012, 00:05 924

Noul an va aduce Europei, cel mai probabil mai târziu decât mai devreme, mult dorita relansare economică şi financiară, asigură majoritatea prognozelor. Rampa este pregătită, construită cu reformele dureroase de pe piaţa muncii şi austeritatea bugetară, dar mai trebuie un impuls suficient de puternic, care va veni probabil din centrul zonei euro.

Dar riscurile unor opriri bruşte rămân, cele mai evidente fiind incertitudinile politice alimentate de toleranţa tot mai scăzută a populaţiei la austeritate şi noi puseuri ale crizei în Grecia.

Printr-o comparaţie între crizele din Asia din 1997 şi 1998 şi cea de acum a zonei euro, şeful diviziei de macroeconomie globală a băncii americane Morgan Stanley Investment Management Ruchir Sharma arată de ce Europa îşi va reveni în 2013 economic sau cel puţin din punctul de vedere al pieţelor. Traiec­toria crizelor este aproape aceeaşi. Teama de insolvenţă a înecat Bangkok-ul şi s-a propagat în Djakarta, Seul şi Kuala Lumpur, provocând proteste de amploare şi alungând investitorii. În criza asiatică, valoarea bursei thailandeze de acţiuni s-a prăbuşit la 30 miliarde dolari, mai mică decât capitalizarea de piaţă a construc­torului auto american Chrysler, scrie Sharma într-un articol publicat în Financial Times.

Astăzi, cu aceleaşi condiţii se confruntă statele de la periferia Europei. Cu o valoare de 42 miliarde dolari, capitalizarea bursei greceşti este mai redusă decât valoarea de piaţă a lanţului american de retail Costo. Piaţa grecească a scăzut cel mai mult cu 90% din cauza crizei. În Spania, Irlanda, Portugalia şi chiar Italia bursele nu sunt mai valoroase decât Apple. În medie, bursele de la periferia zonei euro au scăzut cu 70%.

Nu se poate ieşi din criză fără devalorizare

Pentru a părea mai sigure în ochii investito­rilor, atât statele din zona euro, cât şi din Asia au avut şi au cursuri de schimb fixe, cele din Asia sub forma ancorării monedelor naţionale de dolar, iar cele europene prin euro. Planul a funcţionat aproape prea bine. Dobânzile au scăzut, iar populaţia şi oamenii de afaceri s-au împrumutat pentru a face cumpă­rături, construi case şi ridica uzine. Frenezia datoriilor a tras conturile curente în deficit, ceea ce a trezit temeri că aceste ţări nu-şi vor putea plăti datoriile. După ce semnele de îndoială s-au înmulţit într-un stat - este cazul Thailandei în Asia şi al Greciei în Europa, a apărut feno­menul de contaminare. În comparaţie cu trendul creşterii PIB-ului din decada de dinaintea crizei, economia elenă este acum cu 28% mai redusă. Economia Thailandei era cu 30% mai mică. Irlanda este la fel de sever lovită de criză precum a fost Indonezia, iar traiectoria Spaniei este aproape la fel cu cea a Malaieziei.

Diferenţa între cele două crize este viteza revenirii. Economiile ţărilor asiatice au depăşit nivelurile anterioare crizei în patru ani, deoarece guvernele regiunii au abandonat ancorarea monedelor de dolar, ceea ce a produs prăbuşirea monedelor naţionale. Astfel, exporturile asiatice au devenit mai ieftine şi mai competitive, alimentând revenirea.

Ţările zonei euro nu pot face la fel. De asemenea, în timpul crizei asiatice, economia mondială a rămas puternică. Zona euro nu poate deveni mai ieftină decât prin devalorizare internă, prin reducerea lentă şi dureroasă a slariilor şi forţei de muncă. Ţările din uniunea monetară nu pot abandona pur şi simplu euro. De asemenea, nici economia mondială nu duduie.

Surplusul de cont curent, un semnal încurajator

Dar experienţa crizelor asiatice arată că unul dintre cele mai puternice semnale de ieşire din criză pentru cele mai răvăşite economii este revenirea contului curent pe surplus. Din acest moment economia generează suficient venit pentru a putea fi plătite datoriile externe. Iar periferia zonei euro se apropie de acest punct. Contul curent al unei ţări măsoară diferenţa dintre exporturile şi importurile de bunuri şi servicii şi dintre diferite fluxuri de capital. Spania, Portugalia, Grecia şi Italia au şanse mari să ajungă la surplus anul viitor. De asemenea, statele europene în general, şi nu doar cele din zona euro, iau măsurile necesare pentru ajustarea costurilor cu munca. În Spania, Portugalia şi Grecia, aceste costuri s-au redus cu 7%, iar în Irlanda, stat deja excedentar, cu 18%.

În Asia, cei care au implementat cele mai dure reforme, Coreea de Sud şi Indonezia, au avut cele mai puternice reveniri. Irlanda pare că le urmează traiectoria, fiind singurul stat de la periferie care va avea anul acesta creştere economică.

Decalajul de competitivitate dintre peri­feria zonei euro şi centru este evidenţiat cel mai bine de surplusurile de cont curent mari şi persistente ale unor ţări precum Germania. Dar Comisia Europeană a asigurat că în aceste state se vede deja un proces de rebalansare, mai ales în Germania, cea mai mare economie europeană.

Comisia sugerează că zona euro ar trebui să facă eforturi pentru a ajunge pe surplus, în condiţiile în care nevoia de venituri este tot mai mare pentru populaţia tot mai îmbătrânită, potrivit The Wall Street Journal.

Nesiguranţa socială şi politică - cel mai mare risc în calea revenirii Europei

Recesiunea şi austeritatea fac ca Europa să se confrunte cu creşterea şomajului pentru cel puţin încă un an, potrivit unui avertisment al Comisiei Europene. În ţări precum Grecia şi Spania rata şomajului a ajuns la niveluri record, de peste 25%, iar în aceste state activitatea economică a fost adesea blocată de proteste puternice de stradă. UE este singura regiune majoră a lumii unde şomajul este în creştere, scrie The New York Times. Agenţia S&P notează că în Grecia declinul economic este mai sever ca amploare şi durată decât depresiunea din Germania care l-a propulsat pe Hitler la putere în anii '30. În acest context sentimentele naţionaliste şi chiar separatiste devin tot mai puternice, crescând riscul întârzierii sau chiar punerii complet în marşarier a reformelor bugetare şi de pe piaţa muncii. De asemenea, anul viitor vor avea loc alegeri în Germania şi Italia. Dacă în Germania cancelarul Angela Merkel va rămâne probabil stăpână pe poziţii, în Italia revendicarea postului de premier de către controversatul politician Silvio Berlusconi a enervat deja pieţele. Italia a ajuns de mai multe ori în corzi pe pieţele de finanţare din cauza incertitudinilor politice şi ezitărilor politicienilor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO