• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7676
  • Leu / USD4.6170
Business Internaţional

Vestul îşi diversifică sursele de import de gaze, pe când Estul rămâne prizonier inflexibilităţii Rusiei

Vestul îşi diversifică sursele de import de gaze, pe când Estul rămâne prizonier inflexibilităţii Rusiei

Autor: Ioana Tudor

11.03.2014, 00:04 199

Uniunea Europeană per ansamblu, şi în special statele din Vest, îşi diversifică sursele de energie precum şi sursele de import de gaze naturale, reducându-şi astfel dependenţa de gazele din Rusia, în timp ce statele est-europene precum Polonia, Bulgaria, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina şi Cehia nu au de ales.

Germania, cel mai mare consu­mator de gaz de pe continent, este şi cel mai mare client al Rusiei, însă mai are o alternativă viabilă, Norvegia.  În 2011, Germania a importat din această ţară un volum similar cu cel cumpărat din Rusia.

Italia şi Austria sunt alţi doi clienţi importanţi ai Rusiei. Italia a cumpărat 20 mld. mc de gaze ruseşti în 2011, însă importurile din Algeria au fost mai mari, depăşind 22 mld. mc. Italia a fost în 2011 singurul stat din UE, alături de Spania, care importa gaze naturale din Libia. Pentru Spania, Rusia era inexistentă pe harta surselor de import de gaze. Aceasta îşi acoperea consumul de gaze naturale cu importuri din Algeria, Nigeria şi Norvegia. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru Marea Britanie, ale cărei importuri de gaze naturale din Rusia erau zero în 2011. Marea Britanie era în schimb al doilea client ca importanţă al Norvegiei, după Germania. Franţa cumpăra de aproape trei ori mai multe gaze din Norvegia decât din Rusia.

În timp ce Europa intenţionează să reducă şi mai mult dependenţa de gazele ruseşti, Gazprom, compania de stat care deţine monopolul exporturilor de gaze din Rusia, speră să îşi crească cota de piaţă în Europa de la 25% în 2012 la 30% în 2020 şi 32% în 2030.

Dar aceste planuri vin în condiţiile în care în 2012 Rusia a pierdut statutul de principală sursă de gaze naturale a Europei în favoarea Norvegiei, care în prezent este al doilea  furnizor de gaze al Europei ca mărime. Pe de altă parte, nicio ţară din Europa de Est nu importa gaze naturale din Norvegia sau din Algeria în 2011, principala lor sursă fiind Rusia.

Rusia este cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Europa, dar asigură acum doar un sfert din cererea europeană, comparativ cu 45% în 2003. Cei 270 milioane de metri cubi pe zi furnizaţi Europei înseamnă circa 100 milioane dolari pe zi pentru Rusia, sau circa 3% din Produsul Intern Brut al ţării, potrivit CNN. O treime din gazul rusesc vândut Europei tranzitează Ucraina. Aproximativ 57% din exporturile de gaze ale Rusiei au luat calea Europei de Vest, 24% au fost exporturi către Europa de Est şi 19% către Turcia.


 

Cum poate Europa să îşi reducă importurile de gaze ruseşti

Transportul de gaze naturale prin gazoducte este mult mai ieftin decât transportul acestora pe cale maritimă după lichefiere, ceea ce oferă Rusiei un avantaj asupra unora dintre com­petitorii săi, însă apariţia unor furnizori viabili de gaze naturale cum ar fi Qatar şi Norvegia, precum şi dezvoltarea infrastructurii europene de stocare a GPL-ului au conferit importatorilor europeni de gaze mai multă putere, scrie Washington Post.

De asemenea, UE va aduce gaze naturale din regiunea Mării Caspice, din Azerbaidjan, printr-un proiect de dezvoltare a exploatărilor de acolo şi de construire a infrastructurii de transport necesare de 45 miliarde dolari. Primele livrări vor fi făcute în Turcia în 2018 şi un an mai târziu în UE.

O altă veste bună vine din Statele Unite, devenite cel mai mare producător de gaze naturale din lume prin exploatarea gazelor de şist. Datorită creşterii semnificative a producţiei, mulţi importatori de gaze americani vor să exporte, ceea ce ar contribui la reducerea importurilor de gaze ruseşti ale Europei. Companiile americane au depus deja 21 de cereri pentru a li se permite construirea unor terminale în porturile din SUA pentru a putea exporta GNL (gaze naturale lichefiate) pe cale maritimă, iar autorităţile au aprobat deja câteva dintre cereri, potrivit The New York Times.

Europa şi Ucraina ar trebui să îşi flexibilizeze piaţa energiei. Ucraina poate începe prin construirea unui terminal GNL de import la Marea Neagră şi prin reducerea corupţiei din sectorul energetic. De asemenea, ţara are resurse importante de gaze naturale, iar exploatarea acestora i-ar putea reduce dependenţa de gazele ruseşti.

Polonia construieşte deja un terminal GNL pe coasta Mării Baltice, iar lucrările ar putea fi finalizate la sfârşitul acestui an, potrivit agenţiei Thomson Reuters. Polonia a făcut deja paşi importanţi în explorarea gazelor de şist, însă rezultatele sunt sub aşteptări, în timp ce în Cehia lucrările de explorare a gazelor de şist au fost oprite după proteste legate de protecţia mediului.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.03.2014

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - astăzi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9457
Diferență: -0,0303
Ieri: 4.9472
Azi: 4.6170
Diferență: -0,3281
Ieri: 4.6322
Azi: 5.7676
Diferență: -0,9922
Ieri: 5.8254
Azi: 4.7889
Diferență: -0,0543
Ieri: 4.7915