Salarii mai mari, dobânzi mai mici, inflaţia mai mică, creştere economică: Polonia stă în general mai bine decât România la indicatorii macroeconomici. La unii, mult mai bine. Însă în ultimele luni veşti precum „concedierile în masă continuă“ au erodat încrederea consumatorului polonez.
Alegerile pentru preşedinte din Polonia de duminică sunt considerate un barometru al frontului populist care străbate Europa. La fel şi cele din România. În ambele state reprezentantul forţelor politice considerate pro-UE se luptă umăr la umăr cu cel al taberei naţionaliste, dacă sunt avute în vedere rezultatele sondajelor de popularitate. Se poate spune că politic cele mai mari economii est-europene au ajuns la acelaşi punct de cotitură. Însă fundalul economic este, după anumite măsuri, diferit.
Polonia este o ţară mai mare, cu o economie mai mare şi cu o populaţie mai mare. În 2024, PIB per capita polonez a fost de 22.560 euro, cât cel al Greciei, Polonia ajungând din urmă economia elenă la acest indicator pentru prima dată, potrivit Eurostat. Cel al României, de 18.560 euro. România are înainte Ungaria, faţă de care în ultimii ani a accelerat mai puternic, şi în spate Bulgaria.
După o altă măsură, căreia i se acordă mai multă atenţie pentru că reflectă mai precis puterea unei economii, PIB per capita raportat la standardul puterii de cumpărare, Polonia are doar un uşor avantaj înaintea României – a ajuns în 2024 la 79% din media UE 27, faţă de 78,3% în cazul României. Aceşti indicatori arată locul economiilor în UE. Alţii sunt cei care arată mersul economiilor. În primul trimestru al acestui an PIB-ul polonez a încetinit, dar a păstrat o viteză remarcabilă în contextul european.
Avansul a fost cel mai mare dintre cele ale celor 15 state UE pentru care Eurostat a prezentat date, de 0,7% în raport cu trimestrul anterior. PIB-ul României a încetinit până la stagnare. Activitatea din industrie a avut un rol hotărâtor în evoluţiile ambelor economii. În primul trimestru al acestui an, sectorul industrial polonez s-a contractat doar în martie (-1,4% faţă de luna anterioară). Cel din România a scăzut şi în februarie (-2,3%) şi în martie (-0,5%).
Angajatorii din mediul privat din ambele ţări au reacţionat la încetinirea sau la reducerea activităţii prin restructurarea personalului. În Polonia, afaceri istorice şi-au încetat activitatea sau au recurs la restructurări. Exemple sunt producătorii din industria ceramicii. O organizaţie a lor a avertizat că a crescut pericolul de falimente şi disponibilizări din cauza energiei scumpe şi lipsei de protecţie în faţa asaltului concurenţei neloiale, venită în special de la firme din India.
Producătorul de chimicale Qemetica Soda Polska, fost Ciech, prezent şi în România la complexul chimic de la Govora, a anunţat oprirea completă a producţiei la uzina de sodă din Janikowo. Compania a cerut anterior protecţie faţă de importurile ieftine din Turcia. De asemenea, fabrica de rulmenţi Krasnik a anunţat disponibilizări în masă. Dar în ambele state fabrici au anunţat disponibilizări. Totuşi, acest lucru nu s-a văzut până acum în rata şomajului. Pieţele muncii, care de mai mulţi ani se confruntă cu penurii de forţă de muncă, au reuşit să absoarbă personalul disponibilizat.
Trebuie observat, însă, că în România rata şomajului este aproape dublă faţă de cea din Polonia – 5,5% în martie vs 2,7%. Acest indicator oferă doar o imagine generală şi opacă a pieţei muncii. În Polonia angajaţii se plâng că companiile profită de situaţie pentru a evita să ofere viitorilor angajaţi contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, mai sigure. Pe de altă parte, Polonia oferă salarii mai mari. Eurostat arată că salariul minim brut polonez s-a situat în ianuarie la echivalentul a 1.091 euro pe lună, în timp ce cel românesc se ridică la 814 euro pe lună.
În ultimii ani, bugetele salariaţilor, pensionarilor şi tuturor consumatorilor au fost lovite de presiunile inflaţioniste, create, printre altele, de explozia preţurilor energiei. Valul record de inflaţie s-a spart. Însă preţurile au rămas sus şi la multe categorii de produse continuă să crească. Cele mai îngrijorătoare scumpiri par a fi la alimente. În punctul de vârf al scumpirilor, în martie 2023, rata de inflaţie anualizată la produse alimentare din Polonia a depăşit 25%, spun cifrele de la Eurostat.
În luna martie a acestui an, indicatorul a fost de 6,2%, ceea ce reprezintă o accelerare de la cota de 0,1% din martie 2024. În România, inflaţia a atins punctul de vârf în ianuarie 2023, când s-a situat la 23,2%. În martie 2025, indicatorul a urcat la 4,9%. Minimul perioadei a fost de -0,4% şi a fost atins în iunie 2024. Preţurile alimentelor depind de mulţi factori, cum ar fi preţurile de producţie, de transport, specula, penurii, însă reflectă şi inflaţia generală. Iar contra acesteia băncile centrale din Europa au luptat prin majorarea dobânzilor.
Scumpirea creditului ar fi trebuit să descurajeze consumul. De creşterea dobânzilor în UE s-au arătat nemulţumiţi în special consumatorii polonezi. Banca naţională a Poloniei a urcat dobânda de referinţă la maximul de 6,75% în 2022 şi nu s-a grăbit să o scadă. În prezent, indicatorul este la 5,25%. Banca Naţională a României a dus dobânda de politică monetară la maximul de 7% în 2023.
Dobânda cheie este acum de 6,5%, neschimbată din vara anului trecut. Unul din subiectele pe care insistă cel mai mult partidele extremiste, suveraniste sau naţionaliste sunt imigranţii şi forţa de muncă din străinătate. În România muncesc circa 140.000 de cetăţeni din afara UE, potrivit datelor ministerului muncii. Ca pondere în numărul total de salariaţi, aceştia ar reprezenta 2,8%.
În Polonia, anul trecut lucrau 1.045.000 de cetăţeni străini, reprezentând circa 7% din totalul forţei de muncă, conform datelor oficiale. Dintre aceştia, 67% sunt din Ucraina, de mulţi ani sursa principală de forţă de muncă străină. Se remarcă, la contribuţia la piaţa muncii, şi cetăţenii din Belarus, cei din Georgia şi cei din India.
Investiţiile străine arată cât de sănătos sau de atractiv este mediul în care se face business
O companie americană, Ascend Elements, tocmai a anunţat că va investi 1,18 miliarde euro în construirea unei fabrici de materiale pentru baterii electrice în Polonia. Proiectul va primi subvenţii de 288 milioane euro, printre cele mai mari acordate vreodată de guvernul polonez. Polonia este cel mai mare exportator european de baterii pentru maşini şi vehicule electrice şi ocupă locul doi în lume, după China. Nu ar fi ajuns aici fără investitori străini. O analiză KPMG publicată în 2024 a găsit că Polonia este cea mai populară locaţie din UE pentru nearshoring pentru procese de fabricaţie avansate. Circa 23% din participanţii la studiu au identificat această ţară ca locaţie atractivă.
În cazul României, procentul a fost de 8,5%, mai bun decât cel, spre exemplu, al Franţei şi al Ungariei. Conform unui sondaj din 2024 realizat de firma de consultanţă EY, Polonia este cea mai atractivă destinaţie pentru investiţii din regiune. În 2023, intrările de investiţii străine directe s-au ridicat la 26 de miliarde de euro. Spre comparaţie, în România fluxul a fost de 6,7 miliarde euro. Majoritatea investiţiilor din Polonia au provenit din Europa de Vest şi Marea Britanie.
Mai multe companii americane, precum Google, Amazon, Goldman Sachs şi IBM, au investiţii în ţară, dar şi coloşi din Asia. Cel mai atractiv sector pentru nearshoring în Polonia este producţia de baterii. Ţara este al doilea cel mai mare exportator de baterii litiu-ion din lume, după China; 60% din bateriile fabricate în Europa sunt produse în Polonia. Unul dintre cei mai importanţi investitori străini din sector este LG Chem. Compania a investit un miliard de euro în fabrica sa poloneză din 2017. Acestuia i se alătură compania chineză Capchem. Deşi Polonia este prezentă constant în topurile europene ale atractivităţii pentru investiţii, loc pentru şi mai mulţi jucători străini există destul.
Conform unui raport al Şcolii de Economie din Varşovia, companiile străine reprezintă doar 1% din totalul afacerilor care operează în Polonia, dar sunt responsabile pentru 40% din valoarea adăugată generată în economia poloneză, scrie Portfolio. România, în schimb, se remarcă prin poziţia geografică. Aceasta o face un punct de legătură important între Europa şi Asia, precum şi între Orientul Mijlociu şi Balcanii de Vest. La fel ca Polonia, România este una dintre principalele gazde din Europa pentru operaţiuni de nearshoring din industria bateriilor. Acesta înseamnă şi o industrie auto dezvoltată. Ford, din SUA, îşi exportă 90% din maşinile produse în România.
Pe lângă constructori s-au dezvoltat constelaţii întregi de furnizori de piese şi componente. Dintre cei veniţi de curând, Nokian Tyres, din Finlanda, şi-a stabilit pentru acest an o producţie de un milion de anvelope la noua sa fabrică din Oradea. Schiffer Industries, un producător german de piese auto din plastic, îşi construieşte o fabrică la Hunedoara. Pe lângă companiile auto, în ţară au apărut şi investitori din industria de apărare. De exemplu de nou venit este compania sud-coreeană Hanwha Aerospace.
