• Leu / EUR4.7315
  • Leu / GBP5.2727
  • Leu / USD4.2103
Business Internaţional

În vremuri în care realitatea sfidează ideile teoreticienilor economiei, ţintele de inflaţie au devenit o fata morgana. SUA şi zona euro se plâng că preţurile cresc prea lent, în timp ce în lumea emergentă scumpirile sunt prea mari

În vremuri în care realitatea sfidează ideile teoreticienilor economiei, ţintele de inflaţie au devenit o fata morgana. SUA şi zona euro se plâng că preţurile cresc prea lent, în timp ce în lumea emergentă scumpirile sunt prea mari

Lael Brainard, membru în consiliul de guvernatori al Fed: „Imaginea inflaţiei este dificil de înţeles deşi suntem atât de departe cu expansiunea economică“.

Autor: Bogdan Cojocaru

20 mai 2019 595

Fie că este vorba de mari economii ca SUA, China sau zona euro, fie de economii mai mici şi emergente cum sunt cele din Europa de Est, inflaţia, pe care băncile centrale trebuie să o ţină sub control, a devenit un peşte alunecos cu mişcări surprinzătoare.

Economia SUA, cea mai mare din lume, a înregistrat o creştere solidă de 3,2% în primul trimestru, iar piaţa muncii s-a extins într-un ritm puternic în aprilie. Mai târziu în acest an, expansiunea va deveni cea mai lungă din istorie, după cum a remarcat James Picerno, contributor la Seeking Alpha. În mod normal, astfel de performanţe ar fi însoţite de o inflaţie stabilă, dacă nu în accelerare. Însă pentru motive nu pe deplin înţelese, presiunile preţurilor sunt cel mult moderate şi dau semne de slăbiciune pentru lunile următoare. Tendinţa de decelerare a creşterii preţurilor face să sune alertele la Rezerva Federală americană, cea mai influentă bancă centrală din lume. Îngrijorarea oficialilor de acolo este că inflaţia prea slabă ar putea lăsa Fed cu prea puţin spaţiu de manevră pentru a lupta fără emoţii cu o nouă recesiune, notează The New York Times. În discursuri recente sau comentarii, mai mulţi specialişti ai băncii centrale americane au exprimat îngrijorări puternice că inflaţia slabă s-ar putea să fi devenit un fenomen economic permanent, unul care ar putea limita capacitatea instituţiei de a reduce ratele de dobândă.

Obiectivele Fed sunt de a ajunge la ocuparea integrală a forţei de muncă şi de a menţine creşterea preţurilor în jurul a 2% în ritm anualizat. În prezent, rata şomajului este la cel mai scăzut nivel din 1969 încoace, iar salariile au început în sfârşit să urce, gradual. În schimb, inflaţia a decelerat la 1,6% în martie, departe de ţinta Fed, notează The New York Times.

„Imaginea inflaţiei este dificil de înţeles deşi suntem atât de departe cu expansiunea“, spune Lael Brainard, membru în consiliul de guvernatori al Fed. „În pofida întăririi pieţei muncii, indicatorul inflaţiei de bază, care exclude elemente volatile ca preţurile alimentelor şi energiei, a urcat spre 2% pe baze solide abia anul trecut, iar potrivit celor mai recente date, acum a coborât la 1,6% în ritm anualizat.“

Preşedintele Fed Minneapolis Neel Kashkari crede că inflaţia slabă persistentă sugerează că banca centrală are o politică monetară prea aspră. „Cu inflaţia cumva prea jos şi cu piaţa muncii demonstrând că încă mai are capacitate după atâţia ani de creştere, singura concluzie rezonabilă la care am putut ajunge este că politica monetară a fost prea aspră în această fază de revenire“, a explicat Kashkari. Inflaţia a provocat un adevărat război al teoriilor la Fed. Preşedintele băncii centrale Jerome H. Powell a respins ideea că inflaţia are anemie cronică, atribuind actuala slăbiciune unor factori „trecători“, care nu vor dura. SUA sunt într-un război comercial cu China, a doua economie ca mărime din lume, care se intensifică. Preşedintele Fed New York John Williams a declarat pentru Bloomberg TV că tarifele, una din armele folosite în războiul comercial, sunt inflaţioniste, cu efect exacerbat când moneda adversarului, yuanul, nu este tranzacţionată liber pe pieţe - ceea ce înseamnă că nu se va deprecia pentru a se ajusta complet la tarife.  Când sunt combinate cu şomajul redus din SUA, astfel de riscuri inflaţioniste limitează capacitatea Fed de a amortiza impactul tarifelor prin relaxare monetară. În pofida presiunilor exercitate de preşedintele SUA Donald Trump pentru coborârea dobânzilor, Fed a reamintit recent că va avea în continuare o abordare prudentă.

China nu se confruntă cu astfel de limitări. Exporturile americane către piaţa chineză ocupă locul trei, însă SUA sunt principalii parteneri la import ai Chinei, ceea ce înseamnă că importurile americane au o influenţă mai mică asupra inflaţiei chineze decât produsele care circulă în direcţia inversă. În aceste condiţii, banca centrală a Chinei are mai mult spaţiu de manevră pentru stimularea economiei, pe lângă  cheltuielile bugetare, notează Bloomberg. Yuanul s-a depreciat faţă de dolar la un nivel apropiat de cele din criză. Deprecierea ar putea ajuta exporturile chineze, făcându-le mai ieftine. Însă un plonjon necontrolat al monedei ar putea provoca retrageri de capital din China în vremuri când economia dă deja semne de slăbiciune. De asemenea, deprecierea yuanului poate energiza inflaţia, descurajând consumul intern.

Vânzările de retail se răcesc considerabil. Inflaţia a urcat deja în aprilie la cel mai ridicat nivel din ultimele şase luni din cauza creşterii preţurilor cărnii de porc în contextul în care fermele locale sunt devastate de pesta porcină. Indicele preţurilor de consum a accelerat de la 2,3% în martie la 2,5% în aprilie, în ritm anualizat. Inflaţia produselor alimentare a sărit la 6,1% de la 4,1%. Carnea de porc s-a scumpit cu peste 14%. În zona euro, inflaţia nu este la nivelul la care Banca Centrală Europeană ar vrea să fie, a afirmat olandezul Klaas Knot, membru în consiliul guvernator al BCE, scrie Reuters.

Preţurile din zona euro au urcat cu 1,7% în aprilie, faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Ţinta de inflaţie a BCE este de puţin sub 2%. „Actuala situaţie nu converge pe deplin cu obiectivul de sub, dar aproape de 2%, cred. Avem în minte o cifră care este clar mai aproape de 2% decât de numărul pe care-l vedem de cinci, şase ani“, a spus Knot. El este încrezător că la un moment dat „lanţul evenimentelor va duce la preţuri mai mari“.

În Europa de est, forintul s-a depreciat săptămâna trecută la cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni faţă de euro din cauza temerilor că inflaţia va accelera şi mai mult dacă banca centrală nu intervine asupra dobânzilor, aflate acum la cel mai scăzut nivel din istorie. Forintul are antecedente cu scăderi ce par scăpate de sub control. S-au depreciat săptămâna trecută şi leul, zlotul  Poloniei şi coroana Cehiei. Însă forintul a fost fruntaş de pluton. Inflaţia din Ungaria a accelerat în aprilie la cel mai ridicat nivel de după 2012, de 3,9% în ritm anualizat, de la 3,7% în martie. Astfel, moneda a ajuns foarte aproape de pragul superior al intervalului de toleranţă al băncii centrale, notează ING.

Principalele motoare de creştere a preţurilor sunt scumpirile alimentelor, tutunului, produselor alcoolice, serviciilor şi combustibilului. În regiune, explică Reuters, există şi teama că economiile s-ar putea supraîncălzi. Ungaria, România şi Polonia sunt campionii Europei la creştere ecomomică în primul trimestru.

Consiliul monetar al băncii centrale maghiare este convins că inflaţia va fluctua în jurul ţintei de 3% în următoarele trimestre. Consiliul se va reuni pe 28 mai şi, spun analiştii, nu va înăspri politica monetară. Aceste aşteptări împing în jos forintul.

Şi în Polonia inflaţia a făcut un salt considerat surpriză în aprilie, de la 1,7% la 2,2%. Totuşi, banca centrală nu a intervenit asupra dobânzilor. Banca centrală a Cehiei a majorat dobânzile luna aceasta pentru a lupta cu inflaţia, care a atins 3% în martie şi 2,9% în aprilie. Însă luna trecută preţurile de producţie au sărit la cel mai ridicat nivel din ultimii şapte ani şi jumătate, de 4,3%.

 

 

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7315
Diferență: -0,0634
Ieri: 4.7326
Azi: 4.2103
Diferență: -0,2322
Ieri: 4.2139
Azi: 5.2727
Diferență: 0,699
Ieri: 5.2538
Azi: 4.2800
Diferență: 0,3211
Ieri: 4.2744