Business Internaţional

ZF 23 de ani. Propuneri de politici locale şi la nivelul Uniunii Europene pentru noul model de creştere în Europa Centrală şi de Est

ZF 23 de ani. Propuneri de politici locale şi la nivelul Uniunii Europene pentru noul model de creştere în Europa Centrală şi de Est

Autor: Răzvan Botea

17.11.2021, 19:15 130

Indicatori precum PIB per capita sau nivelul de venituri arată că ţările din Europa Centrală (ECE) şi de Est au progresat în ultimii 32 de ani şi au mers către media Uniunii Europene. Cu toate acestea, arată o lucrare recentă a Institutului de studii Internaţionale din Viena (wiw), făcută la comanda fundaţiei germane Friedrich-Ebert Stiftung, există limite ale modelului de creştere anterior al ţărilor din ECE şi economiştii propun 6 măsuri pentru a depăşi aceste provocări.

 

1. Schimbaţi dezbaterea la nivelul Uniunii Europene şi la nivel local

Primul pas este contribuţia la schimbarea dezbaterii la nivelul UE şi la nivel local în jurul politicii macroeconomice, atât pe partea fiscală, cât şi pe partea monetară. Arhitectura UE, de exemplu, prin Pactul de stabilitate şi creştere, aduce o cerere insuficientă, în special în perioadele de slăbiciune economică. Orice reforme pe care ţările Europa Centrală şi de Est (ECE) le întreprind pentru a-şi adapta modelul de creştere la condiţiile din noua economie globală vor fi mult mai uşor de realizat dacă cererea agregată este mai mare. Ţările din UE-ECE ar trebui:

Să fie o voce constructivă pentru schimbarea permanentă a poziţiei fiscale a UE: acest lucru poate fi mai uşor acum decât în trecut, când FMI cere o politică fiscală relaxată pentru a atenua criza actuală.

Administrarea supraîncălzirii economice: ţările din ECE-UE au câteva pârghii de politică internă pe care le pot utiliza. Ţările cu flexibilitate monetară ar trebui să fie relaxate în ceea ce priveşte perioadele de inflaţie peste ţintă şi să păstreze dobânzile reale jos sau negative, concomitent cu o ţintă de ocupare integrală a forţei de muncă.

 

2. Construiţi un stat antreprenorial, construiţi un sistem naţional de inovare şi concentraţi-vă pe specializarea activităţilor

În ţările ECE din UE lipsesc activităţi în sectoare mai profitabile rezultate din divizarea muncii – specializarea funcţională -  precum sediile centrale sau centrele de cercetare şi dezvoltare. Acest lucru poate fi perceput ca o capcană care lasă regiunea expusă concurenţei din locaţii cu costuri mai mici. În mod realist, „capcana” specializării funcţionale nu poate fi spartă, sau cel puţin nu rapid şi hotărât. Mai degrabă, ţările ar trebui să se concentreze pe:

Să profite la maximum de zonele în care „capcana” a fost spartă, un lucru valabil mai ales în industria farmaceutică.

Redirecţionarea politicii industriale existente către un Sistem Naţional de Inovare (SNI).

Construirea unui stat antreprenorial. Dezvoltarea unui stat antreprenorial este deosebit de importantă având în vedere contextul prezent. Demersul este dificil şi necesită funcţionari publici dedicaţi şi agenţii specializate de înaltă calitate pentru a oferi cercetare şi suport tehnic. Acestea, la rândul lor, ar trebui să facă parte dintr-o reţea cu universităţi şi companii-lider din sectoarele relevante.

Folosirea spaţiului de manevră din cadrul regulilor fiscale europene şi utilizarea fondurilor europene.

 

3. Concentraţi-vă pe arii unde avantajele ţărilor dezvoltate nu sunt atât de înrădăcinate

Foarte puţine ţări sunt cu adevărat avansate în economia digitală şi, în general, Europa de Vest are un avans mult mai limitat faţă de ECE decât în alte sectoare. Barierele sunt în general mai mici, infrastructura necesară pentru o economie digitală modernă este mai uşor de construit infrastructura pentru fabricaţie. Ţările din ECE ar trebui:

Să crească salariile din activităţi digitale. Şocul pandemiei în ceea ce priveşte digitalizarea a îmbunătăţit semnificativ eficienţa şi productivitatea din acest sector. Cu toate acestea, pentru ca asta să se traducă într-o creştere mai rapidă şi incluzivă, va avea nevoie să fie însoţită de creşteri salariale.

Să-şi concentreze sprijinul asupra firmelor mai mici: pentru că firmele mari ar trebui să aibă puţine probleme procesul de digitalizare, ar trebui să se acorde sprijin pentru IMM-uri.

Să ajute lucrătorii: politicile pentru îmbunătăţirea competenţelor şi recalificarea angajaţilor pentru o transformare digitală mai durabilă ar trebui să aibă prioritate în strategiile naţionale.

 

4. Maximizaţi toate resursele disponibile, în special ca parte din strategia de tranziţie verde

Ţările din ECE şi care fac parte din Uniunea Europeană au un acces mult mai facil la finanţare, în special la fondurile europene. Fondurile europene dedicate pandemiei au caracter temporar şi distribuţia acestora nu va fi pe o perioadă mai mare de câţiva ani, însă ţările din ECE mai au la dispoziţie fondurile structurale şi de coeziune şi de asemenea există resurse semnificative din eforturile de tranziţie verde de la nivel european. Ţările din ECE ar trebui:

Să înţeleagă unde se află în tranziţie: ţările ECE sunt în urmă în anumite privinţe, dar nu sunt extrem de întârziate. Diviziunea nu este neapărat între est şi vest sau vechi şi nou, ci mai degrabă între o mână de ţări avansate din nord-vestul Europei şi restul, inclusiv sudul Europei.

Puneţi accentul pe tranziţia energetică: majoritatea emisiilor cu efecte de seră pot fi atribuite sectorului energetic. Tranziţia de la cărbune şi îmbunătăţirea eficienţei energetice a instalaţiilor existente sunt subiecte fierbinţi.

Să nu piardă trenul verde: angajamentul UE faţă de tranziţia verde s-a consolidat şi au fost puse la dispoziţie resurse uriaşe. În special pentru ECE, acest lucru nu este neapărat o ameninţare, ci mai degrabă  o oportunitate.

Să dezvolte expertiza devreme pentru a preveni apariţia „economiilor de fabrici verzi“.

 

5. Transformaţi vulnerabilităţile în puncte forte

Problema demografică este reală în ECE. De ce ar aştepta un polonez sau ungur să ajungă ţara sa ca Germania, când se poate muta în Germania? Ţările din ECE au câteva opţiuni să lupte cu aceste provocări: creşterea productivităţii prin mizarea pe automatizare, imigrarea sau creşterea natalităţii. Ţările din ECE ar trebui:

Să încurajeze automatizarea şi creşterea salariului minim. Procesul de automatizare nu poate fi lăsat numai pe seama forţelor demografice şi a pieţei. Scandinavia oferă un puternic exemplu practic al modului în care salariile minime mai mari descurajează utilizarea forţei de muncă unde se poate automatiza.

Să ţintească un salariu minim astfel încât să aibă o pondere importantă din salariul median.

Să vină cu politici active pentru piaţa muncii şi să faciliteze schimbarea joburilor de către angajaţi.

Să nu îşi facă atât de multe griji pentru impactul salariilor mai mari asupra investiţiilor. S-ar putea argumenta că investitorii străini vor fugi din ECE în acest scenariu. Cu toate acestea, riscurile sunt probabil supraevaluate. Deciziile investitorilor sunt pe termen lung şi din perspectiva occidentală ţările ECE au o mulţime de avantaje, dincolo de forţa de muncă relativ ieftină, inclusiv calitatea ridicată a forţei de muncă, infrastructura bună, apropierea de surse de investiţii din Europa de Vest.

 

6. Utilizaţi pârghiile disponibile pentru a reduce volatilitatea şi pentru a distribui câştigurile

Tranziţiile, cum este şi tranziţia verde, au potenţialul de a fi perturbatoare din punct de vedere economic şi social la nivel global. Acesta este motivul pentru care este deosebit de important ca opţiunile de politică disponibile să fie folosite pentru a reduce volatilitatea tranziţiei şi asigura distribuţia corespunzătoare a câştigurilor pentru întreaga populaţie. ECE ar trebui să:

Să se asigure că riscurile şi costurile de tranziţie sunt suportate de sistemul de bunăstare şi nu de lucrători. Este nevoie de asistenţă socială cuprinzătoare pentru a ajuta lucrătorii să treacă prin perioadele de şomaj pe care tranziţiile viitoare le vor implica în mod necesar.

Să schimbe politicile fiscale astfel încât să acopere aceste costuri de tranziţie.

Să ţintească eliminarea disparităţilor intranaţionale, cum ar fi disparitatea economică dintre mediul urban şi mediul rural.

Să ofere mijloacele pentru o viaţă bună tinerilor familii: să introducă proiecte de anvergură în ceea ce priveşte asigurarea unei locuinţe de înaltă calitate şi la un preţ accesibil pentru familiile tinere.

AFACERI DE LA ZERO