„Am câştigat lupta împotriva inflaţiei în Europa“, a proclamat guvernatorul Băncii Franţei, Francois Villeroy de Galhau. Zona euro a fost sub asaltul scumpirilor din 2021, iar BCE s-a luptat cu inflaţia din 2022. Preţurile au explodat din cauza perturbărilor din lanţurile de aprovizionare produse de pandemia de COVID-19 şi a şocului energetic cauzat de războiul din Ucraina.
Scumpirile au atins recordul de 10,6% în octombrie 2022. BCE a reacţionat împingând în sus dobânda de referinţă pentru politica monetară de la -0,50% la maximul de 4% în septembrie 2023. Villeroy de Galhau a declarat victoria, şi astfel ceea ce ar trebui să fie sfârşitul luptei cu scumpirile, când inflaţia a ajuns la 1,9%, în luna mai. Ţinta BCE este de 2%.
Dobânda de referinţă este acum de 2%, coborâtă pe măsură ce inflaţia s-a retras. Însă există pericolul ca zona euro să intre într-o altă bătălie, de data aceasta cu deflaţia, cu creşteri de preţuri prea mici pentru a fi sănătoase pentru economie sau cu ieftiniri cronice. Oficialii BCE sunt conştienţi de tendinţă şi şi-au stabilit deja cotele de alertă. Iar toată lumea este cu ochii pe Elveţia, unde inflaţia a devenit deja negativă, iar şeful băncii centrale nu exclude dobânzi negative.
Unii analişti spun că situaţia din Elveţia ar trebui să fie un avertisment pentru Europa. Din China vine altul. Acolo, presiunile deflaţioniste cresc din cauza consumului slab şi a efectelor războiului mondial al taxelor vamale, iar China poate deveni exportator de deflaţie către partenerii ei comerciali. Economiştii Băncii Centrale Europe, banca centrală a zonei euro, se aşteaptă la o inflaţie medie de doar 1,6% anul viitor.
Săptămâna trecută, instituţia a redus dobânzile pentru a opta oară în ultimul an şi a semnalizat că va face pauză în actualul ciclu de relaxare a politicii monetare. Justificarea acestei strategii stă în faptul că economia creşte mai puternic decât s-a anticipat, ceea ce nu reflectă efectul unor energii sănătoase, ci o anomalie, scrie Reuters. Avansul se datorează creşterii grăbite a exporturilor europene către SUA înainte ca taxele vamale anunţate de preşedintele american Donald Trump să fie aplicate. Portughezul Mario Centeno, şeful băncii centrale a Portugaliei şi unul dintre cei care contribuie la deciziile la BCE, avertizează de mult timp asupra riscului ca inflaţia să devină prea slabă. Săptămâna trecută a spus că BCE ar trebui să intre în alertă dacă scumpirile coboară spre „cota periculoasă“ de 1%. Finlandezul Olli Rehn, tot de la BCE, apreciază că un risc deosebit l-ar reprezenta intensificarea războiului comercial cu SUA şi a avertizat că perspectivele sunt atât de complicate încât nu au putut fi luate în considerare în totalitate în scenariul negativ al băncii centrale.
„Spre exemplu, sincope semnificative în lanţurile de aprovizionare şi perturbări pe pieţele financiare au fost excluse din analiză“, a spune el. Unul din motivele pentru care inflaţia s-ar putea duce cu mult sub 2% este acela că Germania, cea mai mare economie europeană, nu va reuşi să crească anul acesta. Ar fi al treilea an la rând de stagnare sau scădere economică. Elveţia arată în prezent zonei euro unde poate duce lupta cu deflaţia. În luna mai, inflaţia a fost negativă, de -0,1%. În aprilie, indicatorul a fost 0. Economia elveţiană este dependentă puternic de comerţul cu SUA, însă este considerată una stabilă, deşi mică.
De aceea, francul elveţian este folosit de investitori ca activ-adăpost în vremuri cu nesiguranţă mare. De la începutul anului, francul elveţian s-a apreciat cu 10% faţă de dolar. În ultimii 5 ani, moneda a crescut cu 20% în raport cu principalele monede ale lumii. Ascensiunea francului contribuie la inflaţia negativă. Elveţia nu este străină de astfel de scenarii tocmai din cauza statutului de economie-adăpost.
În ultima vreme, preşedintele băncii centrale elveţiene Martin Schlegel a spus de mai multe ori că economia ţării sale s-ar putea confrunta uneori cu luni de inflaţie negativă, ceea ce nu înseamnă neapărat că instituţia sa va reacţiona, obiectivul ei fiind stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Însă, mai recent, a spus că dobânzile negative, pe care Elveţia le-a avut din 2015 şi până în 2022, sunt o opţiune, deşi „nu sunt pe placul nimănui“.
În zona euro şi în SUA economiştii încă dezbat dacă războaiele comerciale produc inflaţie, companiile majorând preţurile, sau deflaţie, pentru că frânează creşterea economică. Euro s-a apreciat cu mai mult de 10% faţă de dolar de la începutul anului, însă nu are o ascensiune la fel de spectaculoasă cum o are francul.
