Business sportiv. Doar 237.000 de elevi, adică 8% din total, fac sport dincolo de orele obligatorii de educaţie fizică predate în şcoli. Profesor de sport: „În fiecare clasă există un copil care aleargă cel mai repede, altul care sare mai mult sau şutează mai bine, profesorii au un rol important, ei pot observa potenţialul“

♦ Dacă 237.000 de tineri, juniori, cadeţi şi copii sunt legitimaţi în cadrul federaţiilor sportive locale, numărul lor se reduce până la 187.000 când vine vorba de sportivii activi, adică cei care participă în sistemul competiţional naţional.

Şcolile româneşti numără circa 3 milioane de elevi în toate ciclurile de învăţământ însă dintre aceştia doar 237.000 de tineri, juniori, cadeţi şi copii sunt legitimaţi în cadrul unei federaţii sportive locale, potrivit datelor din Anuarul Sportului din 2023 realizat de Agenţia Naţională pentru Sport. Astfel, doar 8% dintre elevi practică un sport regulat în afara orelor de sport, mulţi reuşind chiar să ajungă la performanţă sportivă.

Numărul acestora se reduce la 187.000 atunci când vine vorba de participanţii în sistemul competiţional naţional.

Tinerii, juniorii, cadeţii şi copiii cuprinşi în aceste cifre sunt atât cei care fac parte dintr-o unitate de învăţământ cu program sportiv, cât şi cei care practică sport la un club public sau privat.

Dincolo de orele de sport obligatorii în şcoli, sportul ar putea fi practicat şi în afara programului şcolar, însă pentru acest lucru este nevoie atât de implicarea părinţilor, cât şi în special a profesorilor, care joacă un rol important în identificarea unor noi talente în sport, este de părere Paul Franciuc, profesor de educaţie fizică şi sport şi antrenor de tenis, care predă de 13 ani la Şcoala Gimnazială Titu Maiorescu din Bucureşti.

„Copiii vin cu drag la ora de educaţie fizică şi sport, le place să facă mişcare, însă mulţi dintre ei nu descoperă sportul la care sunt talentaţi şi rămân doar cu activitatea fizică desfăşurată în cadrul orei de educaţie fizică. Un rol foarte important îl au profesorii, care pot observa potenţialul elevilor şi le pot recomanda sporturile potrivite pentru fiecare în parte. În fiecare clasă există un copil care aleargă cel mai repede, altul care sare mai mult, altul care şutează bine sau altul care aruncă la coş sau la poartă mai precis“, este de părere Paul Franciuc.

Există însă şi înaltă performanţă în rândul acestor sportivi, iar mulţi dintre aceştia sunt înscrişi în cadrul unităţilor de învăţământ cu program sportiv integrat sau suplimentar, adică liceele sportive sau cluburile sportive şcolare. În acest caz, peste 12.700 de tineri sportivi practică sport de înaltă performanţă în cadrul unei unităţi de învăţământ cu program integrat sau parţial sportiv, potrivit datelor Registrului Naţional al Performanţelor elaborat de Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, unităţile în care este organizat învăţământ cu program sportiv integrat sau suplimentar numărau peste 12.700 de elevi în anul şcolar 2023-2024.

Potrivit propriului site, Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar se află în subordinea Ministerului Educaţiei şi are ca scop „asigurarea cadrului necesare dezvoltării, organizării şi funcţionării performante a sportului şcolar şi universitar la nivelul tuturor elementelor sale de structură şi infrastructură.“ Federaţia este responsabilă de competiţiile sportive naţionale şcolare şi universitare.

Dincolo însă de înalta performanţă, copiii ar putea fi atraşi de sport, dacă acesta ar fi adus mai aproape de ei, iar lipsa timpului este principala problemă. Distanţa dintre şcoală, casă şi sala de antrenamente înseamnă timp, iar de multe ori părinţii nu au acest “lux al timpului“.

„Din experienţa mea, principalul motiv rămâne lipsa de timp a părinţilor, nu toată lumea are norocul de a avea bunici care să-i ajute. Am observat acest lucru în două contexte concrete. Primul a fost în perioada în care aveam contract cu CSM Bucureşti şi organizam ore de atletism în şcoli. Copiii erau entuziasmaţi, participau cu plăcere şi arătau potenţial. O situaţie similară am întâlnit-o recent în cadrul unui proiect iniţiat de Federaţia Română de Tenis – Născut pentru tenis – unde susţin lecţii gratuite în şcoala. Şi aici, copiii sunt foarte receptivi şi vin în număr mare. Dar când îi invit să vină la club pentru a-şi continua dezvoltarea, majoritatea părinţilor spun că nu reuşesc să integreze această activitate în programul zilnic“, explică el.

În această direcţie există deja câteva iniţiative ale unor federaţii pentru a promova sportul în şcoli. Spre exemplu, federaţiile de tenis, baschet, fotbal şi şah au încheiat parteneriat cu Ministerul Educaţiei pentru introducerea unor ore de sport opţionale sau a unor activităţi prin care să promoveze sportul în rândul copiilor.

Paul Franciuc este de părere că multe dintre competiţiile şcolare şi-au pierdut din scopul iniţial, anume acela de a-l împrieteni pe copil cu sportul, devenind “o luptă a adulţilor.“

„Accentul cade pe obţinerea locului I la nivel de sector,municipiu sau national care – în realitate – nu are o importanţă reală pe termen lung pentru copil, dar devine un obiectiv obsesiv pentru cadrele didactice. Atmosfera de competiţie sănătoasă este înlocuită de una tensionată, în care se ajunge, metaforic vorbind, să se calce în picioare pentru o diplomă. Este momentul să ne întoarcem la esenţa sportului şcolar, anume bucuria participării, dezvoltarea spiritului de echipă şi cultivarea unui stil de viaţă activ şi sănătos. Pentru asta, trebuie simplificate procedurile, investit în organizare corectă şi pus din nou copilul în centrul întregului proces“, mai spune Paul Franciuc.

Pentru a crea elitele în sport este nevoie să existe o bază formată dintr-un număr mare de tineri care practică sport, altfel spus, de la sportul de masă la sportul de performanţă. Pentru acest lucru este însă nevoie de o bază mare de copii care fac sport, iar cea mai accesibilă metodă ar fi aceea de a crea un cadru în şcoli prin care aceşti copii să practice sportul, dincolo de orele de educaţie fizică şi sport.