Business sportiv. Cum a ajuns un club privat de scrimă să facă performanţă fără bani de la stat? În 18 ani, Riposta a reuşit să strângă peste 500 de medalii la campionate naţionale şi internaţionale. „Cu fiecare copil care intră în sală noi pornim un proiect de zece ani cu el“

♦ Povestea clubului a început după ce Constantin Sandu şi Lucian Dina, foşti sportivi, au plecat de la Dinamo, acolo unde erau antrenori ♦ În loc să renunţe la scrimă, au ales să deschidă un club propriu ♦ De la cei aproximativ zece copii de la început, Riposta a ajuns să numere circa 60 de copii.

În 2008, când sportul românesc era încă dominat de cluburile finanţate de stat, doi antrenori au ales să îşi construiască propriul club sportiv privat. Constantin Sandu şi Lucian Dina au deschis Riposta, primul club privat de scrimă, care număra la început doar zece copii.

„Lumea ne-a privit oarecum cu suspiciune, pentru că în 2008 încă mai era mentalitatea cluburilor de stat, în care copiii trebuia să vină la sală şi să primească ceva ca să facă sport. Noi le-am spus că dacă facem un lucru de calitate, lumea o să vină să plătească pentru asta şi o să iasă un lucru bun“, spune Constantin Sandu.

După 18 ani, clubul a reuşit să strângă peste 500 de medalii obţinute la campionate mondiale, europene, naţionale şi Cupe Mondiale. În ultimii ani, spune Constantin Sandu, sportivii Riposta au câştigat 15 medalii la campionate mondiale şi europene, la diferite categorii de vârstă.

Povestea clubului a început după ce Constantin Sandu şi Lucian Dina, foşti sportivi, au plecat de la Dinamo, acolo unde erau antrenori. În loc să renunţe la scrimă, au ales să deschidă un club propriu. De la cei aproximativ zece copii de la început, Riposta a ajuns la 70-80 de copii înainte de pandemie, iar acum are circa 60 de copii. Clubul se adresează atât celor care vor să facă performanţă, cât şi copiilor care vin pentru plăcerea de a practica un sport.

Riposta nu are însă finanţare publică, iar cea mai mare parte a veniturilor vine din cotizaţiile părinţilor. Parteneriatele cu companii există însă, potrivit conducerii, sunt de multe ori pe termen scurt şi nu aduc finanţări suficiente pentru activitatea clubului. În unele cazuri, sprijinul vine sub formă de produse sau premii pentru competiţii, nu de bani.

„Am discutat cu diferite companii şi mi-au zis: «Este extraordinar ce faceţi pentru copii, vă felicităm, dar noi dăm la fotbal 100.000, 200.000, 300.000 de euro. Când aduci pe stadion 30.000 de oameni, publicitatea pe care o cauţi are efect.» La noi, trec mult mai puţini oameni şi de multe ori nici nu bagă în seamă reclamele respective. Asta este problema“, explică Constantin Sandu.

Pentru un astfel de club, bugetul anual se ridică la 50.000 de euro, o sumă suficientă pentru ca activitatea să poată continua în condiţii normale, în condiţiile în care clubul spune că obţine în jur de 25-30 de medalii pe an la competiţiile naţionale şi europene.

Clubul a investit şi în infrastructură. În perioada pandemiei, când activitatea sportivă era puternic afectată, Riposta a preluat două spaţii de câte aproximativ 500 de metri pătraţi în Casa Presei şi le-a transformat în săli de scrimă. Investiţia totală în bază a ajuns, potrivit conducerii, la circa 250.000 de euro şi continuă prin achiziţii de echipamente şi dotări.

De altfel, susţinerea financiară nu se reflectă doar în investiţiile pe care un club sportiv le face în infrastructură sau în activitatea de zi cu zi, ci mai ales în formarea unui sportiv. Constantin Sandu spune că un copil care intră în club la vârsta de opt ani reprezintă un proiect de aproximativ zece ani. În primii ani, competiţiile sunt în România sau în ţările apropiate, iar costurile pe care trebuie să le suporte familia sunt estimate la 3.000-5.000 de euro pe an. Odată cu trecerea la categoriile superioare şi intrarea în circuitul internaţional, bugetul poate depăşi 10.000-20.000 de euro anual.

„Cu fiecare copil care intră în sală noi pornim un proiect de zece ani cu el. La început sunt concursurile de copii, care sunt în principiu aici aproape, în România, Bulgaria, Grecia, Turcia, iar bugetul este undeva între 3.000 şi 5.000 de euro anual. Apoi, la cadeţi, de la 14-15 ani în sus, devine treabă serioasă. Există campionate mondiale, campionate europene, există un clasament, iar bugetul creşte“, explică el.

Aceasta este una dintre principalele probleme ale sportului local, nu doar a scrimei în mod special. Sportivii sunt susţinuţi în principal de finanţele părinţilor.

Constantin Sandu consideră că problema sportului local nu ţine doar de lipsa finanţării, ci şi de pierderea resursei umane. El spune că o bună parte din personalul tehnic a plecat în alte ţări, unde sunt mai bine plătiţi.

„Nu mai sunt tehnicieni, pentru că oamenii au uitat că tehnicienii scot o mare parte din rezultate. Dacă vă uitaţi la echipele naţionale din alte ţări, sunt antrenori români. În Germania avem antrenor român, în America sunt foarte mulţi antrenori români. Oamenii, nefiind apreciaţi aici la adevărata valoare şi necâştigând cât trebuie, au plecat. Şi atunci am pierdut foarte mulţi tehnicieni“, spune el.

Constantin Sandu spune că există în continuare talent în scrima românească, dar acesta nu mai este suficientă, fără o susţinere financiară constantă. În ultimii ani, performanţa a fost construită prin sacrificiul părinţilor, al antrenorilor şi al cluburilor care au continuat să investească, chiar şi atunci când resursele au fost limitate.

Constantin Sandu, cofondator Riposta: Cu fiecare copil care intră în sală noi pornim un proiect de zece ani cu el. La început sunt concursurile de copii, care sunt în principiu aici aproape, în România, Bulgaria, Grecia, Turcia, iar bugetul este undeva între 3.000 şi 5.000 de euro anual. Apoi, la cadeţi, de la 14-15 ani în sus, devine treabă serioasă.