Business sportiv. Educaţia sportivă ar trebui să înceapă în primul rând de la părinţi. Antrenor de tenis: „Părinţii vin, de multe ori, cu copiii de 5-6 ani să îi înscrie la tenis şi ne spun că vor să facă performanţă, dar lucrul acesta nu îl poate decide un părinte“

♦ Unul dintre criteriile pe care le iau în considerare părinţii  atunci când aleg un sport pentru copiii lor este posibilitatea de a face în viitor o carieră sportivă şi să câştige bani

♦ Părinţii au tendinţa de a se implica mai mult în parcursul sportiv al copiilor, ceea ce îngreunează atât munca copiilor, cât şi cea a antrenorilor.

Părinţii tinerilor sportivi de performanţă, şi nu doar, au un rol foarte important în parcursul sportiv al copiilor, însă tind de multe ori să îşi depăşească limitele, ceea ce îngreunează atât munca antrenorilor, cât şi cea a copiilor. Educaţia sportivă ar trebui să înceapă de la părinţi, pentru că ei sunt forul de decizie pentru practicarea unui sport de către copii.

Fără o înţelegere adecvată a ce înseamnă un sport, care e procesul prin care trece copilul în practicarea acestui sport, ce implică, părintele riscă să facă mai mult rău decât bine, cu toate că intenţiile acestuia sunt unele bune.

„Dacă ne gândim la părinţii sportivilor de performanţă, părerile sunt împărţite, de multe ori părinţii fac mai mult rău decât ar putea face bine. Uneori se implică prea mult din dorinţa de a face la un nivel mai înalt performanţă. Atunci trec peste nivelul lor de cunoştinţe, mulţi nu au niciun fel de cunoştinţe legate de sport, de cum se pregătesc sportivii, de cum se planifică un traseu al unui sportiv de performanţă. Prin intervenţiile lor stângace fac de multe ori mai rău decât bine“, spune Mădălina Gioană, antrenoare de tenis.

Părinţii intervin chiar şi în pregătirea tehnică sau tactică a tinerilor sportivi fără să aibă vreo specializare în acest domeniu, însă doar ar trebui să se asigure de liniştea şi sprijinul moral al copiilor, lăsând astfel în grija antrenorilor şi specialiştilor parcursul sportiv al copilului. „Intervin în pregătirea lor tehnică, în pregătirea lor tactică, deşi ei au alte meserii, care nu au legătură cu sportul respectiv. Părinţii sportivilor de la tenis, ca şi cei din fotbal, sunt foarte «specialişti», provin din cu totul alte domenii, dar răsfoiesc puţin paginile de internet şi deja se pricep la orice. Părinţii ar trebui să facă echipă cu antrenorii, specialiştii, ei ar trebui să vină ca un sprijin şi ar trebui să se ocupe strict de partea aceea în care copilul să aibă asigurată o linişte sufletească, dar mai mult de atât să nu intervină în pregătirea tehnică“, explică ea.

Mulţi dintre părinţi îşi duc copiii la sport din dorinţa de a face performanţă, neştiind de fapt tot ce înseamnă acel proces. Figuri precum Simona Halep şi David Popovici au reuşit să atragă un val de copiii către sporturile practicate de ei, fiind de altfel nişte exemple pentru tinerele generaţii.

„Pe părinţi îi atrage ce se întâmplă la finalul călătoriei, Simona obţine mulţi bani din sport, dar a reuşit acest lucru după ce a demonstrat că poate şi că este un jucător valoros. Părinţii vin, de multe ori, cu copiii de 5-6 ani să îi înscrie la tenis şi ne spun că vor să facă performanţă, lucrul acesta nu îl poate decide un părinte care îşi aduce copilul la sport. Fiecare dintre noi venim cu un bagaj genetic, e nevoie şi de talent“, precizează Mădălina Gioană, adaugând faptul că părinţii înţeleg acest lucru abia după ce primesc mai multe opinii.

Ea este de părere că educaţia sportivă ar trebui în primul rând să înceapă de la părinţi, cărora ar trebui să le fie adresate câteva programe prin care să înţeleagă ce înseamnă perfromanţa în sport, dar şi care sunt beneficiile sportului pentru dezvoltarea copiilor.

În pofida acestor lucruri, tot mai mulţi părinţi îşi duc copiii la sport, indiferent de motiv, este un semnal bun.

„Părinţii cu care luăm legătură îndeamnă copiii către sport, au început să conştientizeze din ce în ce mai mult cât de import este sportul pentru copii. La început, aveam senzaţia că doar părinţii care au făcut sport îşi trimit copiii către această zonă, ceea ce vine cu plusuri şi cu minusuri. Unii au tendinţa să îşi valorifice copiii la un nivel mult mai înalt decât cel la care se află la momentul respectiv, nu că nu ar avea nicio şansă în viitor sau au anumite frustrări prin nerealizările lor si transmit asta copiilor. Uşor-uşor avem copii din toate categoriile sociale“, spune Viorica Susanu, fostă canotoare şi actual antrenor la CS Dinamo.

Ea precizează că nu a avut cazuri în care părinţii să se opună practicării sportului de către copiii, mai ales că mulţi dintre tinerii sportivi realizează că performanţa nu este la îndemâna oricui şi îşi conving părinţii să urmeze acest drum.

Cu toate acestea, există şi cazuri în care părinţii aleg sportul pe care îl va urma copiii lor în funcţie de potenţialul financiar pe care îl poate avea sportul respectiv.

„Totul se învârte în jurul banilor, părinţii îşi dau copiii la sporturile din care se câştigă cei mai mulţi bani, precum tenis şi fotbal, acum şi înot, dar din înot nu se câştigă mulţi bani, însă îşi vor da seama mai târziu. David Popovici este o excepţie, iar ca el se naşte un copil la un milion“, spune Florin Avasiloaie, antrenor de înot la CS Steaua.