Business sportiv. În Predeal, Sinaia, Mărişel şi Poiana Braşov se schiază cel mai scump, schiorii sunt nevoiţi să plătească până la 230 de lei pe zi pentru un skipass

♦ Sinaia şi Poiana Braşov sunt cele mai mari staţiuni de schi din ţară, având cei mai mulţi kilometri de pârtii de schi.

Cu un început de sezon mai târziu, pârtiile de schi deja au fost acaparate de pasionaţii de sporturi de iarnă de la prima ninsoare. Schiorii sunt nevoiţi să scoată anul acesta mai mulţi bani din buzunare, iar cei care plătesc cel mai mult pentru a schia o zi sunt cei care aleg staţiunile Predeal, Sinaia şi Poiana Braşov, acolo unde preţul unui skipass de o zi costă între 170 lei şi 230 lei.

Cea mai scumpă staţiune pentru pasionaţii de sporturi de iarnă este Predeal, cu un cost de 230 lei pe zi pentru un skipass, însă pe acelaşi loc poate fi plasată şi Sinaia, unde în timpul weekendului preţul unui abonament se ridică tot la 230 lei, însă în timpul săptămânii preţul scade la 210 lei.

 

În Poiana Braşov, preţul unui skipass este de 170 lei pe zi

Predeal, Sinaia şi Poiana Braşov atrag turişti din Bucureşti, unde nivelul de trai este cel mai ridicat din toată ţară. Mai mult, Sinaia şi Poiana Braşov sunt cele mai mari staţiuni de schi din ţară, având cei mai mulţi kilometri de pârtii de schi, peste 20 de kilometri fiecare.

Pe pârtiile din Mărişel, judeţul Cluj, schiorii sunt nevoiţi să dea 185 lei pe un skipass în weekend şi 175 lei în timpul săptămânii.

Preţurile sunt mai mari decât în sezoanele de iarnă din anii trecuţi, principalul motiv fiind costurile mai mari la energie, ceea ce i-a determinat pe administratorii de pârtii să transfere o parte din costuri în preţurile plătite de clienţi.

România are un total de 218 pârtii de schi care însumează 189 de kilometri. Spre comparaţie, o singură staţiune din Franţa, Elveţia sau Austria are un număr asemănător de pârtii de schi. Pentru un skipass într-o staţiune din Austria, schiorii plătesc în jur de 50 euro, însă numărul kilometrilor puşi la dispoziţie schiorilor este mult mai mare.

România nu dispune de o infrastructură dezvoltată pentru a putea deveni o destinaţie de schi. Pârtiile mici, preţurile mari şi lipsa colaborării între proprietarii de hoteluri, administratorii de pârtii de schi şi autorităţile locale, cât şi centrale, fac din România o ţară de evitat pentru pasionaţii de schi. Mai mult, infrastructura locală nu permite practicarea prea multor sporturi de iarnă.

Pentru a creşte numărul de pârtii de schi, implicit şi numărul de kilometri de pârtii, e nevoie de zeci de milioane de euro în staţiunile unde deja există câteva pârtii de schi. Pentru a crea de la zero un domeniu schiabil, investiţia ar creşte considerabil, iar pentru un business care se susţine câteva luni din an, o astfel de investiţie e greu de suportat.