Business sportiv

Pariul ZF pe viitorii campioni: Irina Fetecău 26 de ani, jucător profesionist de tenis

13.05.2022, 16:20 Autor: Florentina Niţu

Tatăl tău, pe lângă faptul că are o carieră umoristică, are şi o carieră în presa sportivă şi este comentator şi scriitor de cărţi despre sport, de la el ai moştenit această pasiune?

Tata a fost cu ideea să joc tenis şi numele meu e cumva predestinat tenisului, pentru că vine de la fosta jucătoare de tenis Irina Spîrlea, care a fost numărul 7 mondial când m-am născut eu. I-a plăcut şi mamei foarte mult acest sport, numai că tata l-a practicat până pe la vârsta 17 ani, când a trebuit să se axeze numai pe şcoală, pentru că erau alte vremuri atunci. Pasiunea neterminată a dus la dorinţa ca fata sa să-i continue visul, dar degeaba i-ar fi plăcut lui dacă nu aş fi îndrăgit şi eu sportul. La tenis m-au dus părinţii de la  5 ani la clubul Dinamo, unde sunt legitimată şi astăzi, pentru că este ca a doua acasă pentru mine. Primele antrenamente m-au speriat, căci nu eram un copil îndemânatic, nu ştiam să alerg prea bine, dar după câteva săptămâni a început să îmi placă şi le-am cerut să mă ducă în continuare şi la antrenamente, pe terenul de tenis, am petrecut toată copilăria. Părintele îţi insuflă dorinţa şi are ideea, dar după aceea dacă nu îţi place este foarte greu să continui fără pasiune şi cred că a fost şi în sufletul meu de la început bucuria tenisului. Părinţii mei şi-au dorit să fac un sport şi tenisul era prioritar. Vorbim de anul 2001, când nu erau tablete şi telefoane, iar copiii erau mai ataşaţi de ceea ce înseamnă spaţiul liber sau joacă în parc. Dinamo era aproape de casă şi aşa am ajuns la tenis şi îmi aduc aminte că prima rachetă a fost de la Puma.

 

Cât de mult a contat pentru tine antrenorul pe care l-ai avut la început? Te-a făcut şi el să-ţi doreşti să practici acest sport?

Am avut şi puţin noroc când vorbim de primul antrenor, pentru că am avut-o antrenoare pe Alina Tecşor, care a fost căpitan al echipei de Fed Cup a României şi este antrenor federal şi un om important în tenis, care era la început de drum ca antrenoare. Fusese jucătoare de performanţă şi ştia cum să transmită mai departe copiilor aptitudinile sale. Am avut noroc că încă de la început mi-a fost pusă în mână racheta cu talent şi îmi era drag să merg să joc. 

Antrenorul era un om care mă inspira şi mă atrăgea către terenul de tenis.

Cu cine te antrenezi acum?

Antrenorul meu de tenis este Dragoş Dima, fost jucător de performanţă şi mult timp numărul 2 în ţară după Marius Copil, component al cupei Davis şi al echipei naţionale, care s-a lăsat de vreun an şi jumătate de tenis şi la scurt timp după aceea am început să colaborăm. Prietenul meu este preparatorul meu fizic, suntem de trei ani împreună, dar nu am lucrat împreună de la început, pentru că nu am vrut să amestecăm viaţa personală cu cea profesională, dar după aceea nu am dat seama că ar putea ieşi ceva bun şi am avut cele mai bune rezultate la tenis de până acum alături Dragoş şi Traian.

Care a fost primul meci pe care l-ai câştigat şi te-ai bucurat cu adevărat de rezultat?

Primul meci de tenis l-am câştigat la 8 ani, pentru că atunci am început să merg la turnee. Am avut câteva înfrângeri care m-au durut ca pe orice copil, dar după aceea îmi amintesc că am câştigat cu un scor categoric: 6-0, 6-0 şi am fost foarte fericită. Victoria confirmă că ceea ce faci este bine, dar pentru un copil nu înseamnă decât un rezultat bun şi dorinţa de a juca din nou. 

Care a fost cel mai important succes al tău din România?

Din România cel mai important succes a fost titlul de campioană naţională din 2016, la 20 de ani, când pentru prima oara am câştigat la senioare Campionatul Naţional şi am intrat în atenţia publicului şi în atenţia presei sportive şi am avansat în lumea tenisului, care mi-a acordat mai mult credit. Participantele au fost jucătoare foarte bune de la noi, cum sunt Gabriela Ruse sau Miriam Bulgaru şi a fost o competiţie acerbă, iar eu am devenit un jucător de perspectivă în ochii tuturor.

Cât costă să practici acest sport şi de unde vin banii?

Aici este o problemă delicată. Nu am avut niciun fel de finanţare din partea statului spre deosebire de alte ţări din Europa foarte bine dezvoltate. în România părintele trebuie să scoată banii din buzunar şi am avut sponsorizări sporadice, dar niciodată nu am avut un sponsor permanent, cum a fost Corneliu Idu în cazul Simonei Halep. în plus, în tenis sunt cheltuieli mai mari decât în alte sporturi, pentru că vorbim de un sport individual şi jucătorul trebuie să susţină o echipă. Eu am alături un antrenor, un preparator fizic, un fizioterapeut şi un coach. O rachetă costă circa 700 de lei şi pentru asta am acum o colaborare şi mă ajută, dar până de curând mi-am plătit singură rachetele, hainele şi deplasările, cu bilet de avion şi cazare, iar atunci când vine antrenorul cu tine îi dai un salariu pe zi şi plăteşti totul şi pentru el. în tenis, antrenorul te însoţeşte aproape mereu, pentru că e foarte important ca înainte de meci să te pregăteşti. Vorbeam recent cu tata că am băgat până acum în tenis cel puţin 500.000 de euro.

Reuşeşti acum să te autofinanţezi?

De un an, de când am făcut un salt important în clasament WTA de la 310 la 236 şi am avut rezultate foarte bune în America şi am avut acces la turnee de Mare şlem, unde este o diferenţă financiară am reuşit să susţin mai mult cheltuielile şi nu am mai apelat atât de mult la părinţii mei, dar cred că doar dacă ajungi în top 100 WTA începi să câştigi şi să pui bani deoparte. Dar, din păcate, sunt foarte puţine fete care ajung în top 100 WTA din milioane care joacă. Este un sport frumos la televizor, dar greu în realitate. însă m-am bucurat că am participat la Wimbledon, apoi US Open şi anul acesta la Australian Open.

Ce ai simţit când ai ajuns la Wimbledon, US Open şi Australian Open?

Foarte greu de descris în cuvinte, pentru că atunci când eşti alături de cei mai buni din lume, în competiţie cu ei, e magnific. Trăieşti o bucurie zilnică, de când te trezeşti zâmbeşti fiindcă eşti acolo şi te motivează în acelaşi timp să participi în următorii ani la toate aceste competiţii. Eu muncesc din ce în ce mai mult ca să pot să câştig şi să fiu mereu prezentă acolo.

Te-ai întâlnit cu Roger Federer, idolul tău, ai avut vreo întrebare special pregătită pentru el sau i-ai cerut vreun sfat?

în cazul lui Federer nu vrei decât să aibă două secunde să facă o poză cu tine. îţi pierzi toate cuvintele când eşti lângă el, ţi se înmoaie picioarele. A fost idolul meu din anul 2004 când a venit în România la Cupa Davis şi a rămas până în prezent.

Pe cine apreciezi din tenis pe plan naţional?

Cel mai mult pe Sorana Cîrstea, pentru că e un om special, diferită de celelalte fete din tenis, care crede mereu în progres şi pare că acum joacă cel mai bun tenis din cariera ei, pentru că odată cu vârsta s-a maturizat complet. A avut probleme grave, este operată la umăr şi dovedeşte că poate merge mai departe în carieră şi a avansat în ciuda impedimentelor. îmi place şi faptul că ţine la viaţa privată, nu te apropii foarte uşor de ea, dar eu am reuşit şi e o mare bucurie că poate să împărtăşească cu mine din experienţele ei şi să mă sfătuiască.

Este un anumit jucător de tenis cu care ai vrea să joci?

Dacă aş putea să schimb într-o zi câteva mingi cu Federer ar fi grozav, dar asta înseamnă să mă grăbesc, pentru că nu o să mai joace mult. îmi doresc să împart terenul cu cei mai buni 10 jucători din lume.

Ce provocări ai avut de-a lungul timpului şi ce crezi că ai făcut greşit şi ai schimba sau ai îmbunătăţi?

Cât încă sunt în activitate este puţin greu să recunosc anumite greşeli, dar recunosc că cea mai grea perioadă este cea prin care trec acum cu accidentarea la genunchi şi cel mai greu a fost să iau decizia de a mă opera, pentru că aveam leziuni de cartilaj grave şi duse la extrem. Am fost la un pas să fie ceva ireversibil şi să poată să îmi întrerupă cariera. Este greu în acest moment să îmi păstrez răbdarea, când ajunsesem locul 207 mondial, în cel mai bun punct al carierei mele şi să fiu nevoită să întrerup tocmai ca să îmi salvez restul carierei. Ultimele două luni au fost foarte triste şi doar cei apropiaţi care au ştiut prin ce trec şi e normal ca această accidentare să îmi transmită multe semne de întrebare legat de ce am făcut în trecut. Dacă lucram puţin mai bine din punct de vedere al pregătirii fizice nu ajungeam la aceste leziuni de la genunchi şi asta ar fi o schimbare.

Cum arată o zi din viaţa ta?

O zi normală, nu o zi de acum când sunt accidentată, este plină. îmi aduc aminte că ultimele luni înainte de accidentare mă trezeam la 8:00 dimineaţa, în medie, şi începeam ziua cu un mic dejun consistent, după care făceam o sesiune de yoga de 20-30 de minute, apoi aveam primul antrenament al zilei, de la 10:00-10:30 şi uneori jucăm două sau trei ore legate. După acest antrenament urmează o mică pauză de prânz şi după masă urmează al doilea antrenament care presupune pregătirea fizică la sală sau pe stadion, depinde ce aveam de lucrat, forţă sau alergare, şi acolo petreceam în jur de o oră şi jumătate sau două ore, apoi urmează stretching şi în unele zile masaj. în ultimii doi ani am avut seara, de la 18:00, master. Nu rămâne prea mult timp liber pentru jucătorii de tenis, decât duminică, dar dacă eşti la turneu nici ziua de duminică nu este liberă şi e bine să nu fie liberă.

Ai câştigat şi la simplu şi la dublu, cum îţi place mai mult să joci?

Categoric la simplu, asta a fost prioritatea mea de mică şi cele mai frumoase experienţe au fost la simplu. Experienţa la dublu rămâne preţioasă pentru mine, dar în urma accidentării la genunchi nu ştiu cât de mult o să mai pot juca la dublu, pentru că trebuie să am o grijă sporită cu faţă de genunchiul meu. Va trebui să reduc numărul de ore petrecute pe teren, să fiu mai eficientă în ceea ce fac şi de aceea s-ar putea să-mi axez cariera pe simplu în continuare ca să îmi ating obiectivele.

Spuneai că vrei să fii mai eficientă, sunt anumite lucruri pe care o să le schimbi?

în contextul actual, pentru că recent am vorbit cu doctorul legat de ceea ce va trebui să schimbăm în rutina zilnică pentru a funcţiona la parametri maximi în următorii 4-7 ani. încerc să eficientizez antrenamentele, adică îmi doresc să ajung la orele de antrenament la concentrare maximă, să acumulez foarte multe lucruri într-un timp mai scurt, cu cât voi sta mai mult timp pe teren, cu atât uzura va fi mai mare pentru articulaţiile mele. După ce termin masterul îmi doresc să închid pentru totdeauna capitolul şcoală din viaţa mea, care, de altfel, a însemnat foarte mult pentru mine.

Spuneai că îţi doreşti să ajungi în top 100 WTA în acest an sau anul viitor, care este obiectivul tău pe termen lung?

Acum, acesta e obiectivul meu pe termen mediu şi lung, pentru că anul acesta este imposibil să mai visez la top 100 WTA, O să revin în vară la turnee după această accidentare şi clasamentul scade între timp. Bineînţeles, dacă îl voi atinge clar îmi voi pune un obiectiv să fiu în top 50 jucătorii de tenis din lume. Ar mai fi obiectivul de a participa pe tabloul principal la turneele de Mare şlem, pentru că am fost doar în calificări. Obiectivul suprem este să mă bucur încă câţiva ani de tenis, pentru că înseamnă foarte mult pentru mine.

Care este Marele şlem la care visezi?

Acum o să ratez Roland Garros şi îmi pare foarte rău. Cel mai mult mi-a plăcut la US Open şi Australian Open, la unul din cele două îmi doresc să ajung pe tabloul principal, îmi e foarte greu să aleg între ele.

Ai un anumit ritual pe care-l faci înainte de meci sau ai un obiect pe care îl porţi cu tine?

Îmi place să intru mereu foarte bine încălzită pe teren şi am o rutină specifică de încălzire în fiecare zi când am meci. întotdeauna vorbesc cu tatăl meu la telefon înainte de orice meci, câteva minute, şi încerc să fiu cât mai liniştită ca să am mintea prezentă 100%.

Ce nu lipseşte niciodată din geanta ta?

O şapcă, pentru că nu-mi place să joc fără ea când e soare. în momentul de faţă şi telefonul, pentru că, din păcate, e indispensabil.

Ai o suprafaţă preferată de joc?

Zgura verde este preferata mea, o suprafaţă pe care o găseşti doar în America.

Cu cine visezi să te antrenezi la un moment dat?

Sincer nu visez la nimeni. Sunt foarte bucuroasă de colaborarea cu Dragoş şi cred că dacă cineva te înţelege foarte bine şi are experienţă te poate ajuta mult. Nu visez la cineva din străinătate, în schimb, am avut mereu pretenţia să mă antrenez alături de jucătoare bune şi am avut şansa să joc cu fete din top, inclusiv Simona Halep, cu Sorana Cîrstea, cu Monica Niculescu, cu Jaqueline Cristian, pentru că o parteneră bună de antrenament îţi creşte nivelul.

Ai anumite hobby-uri cărora te dedici în timpul liber?

Cel mai important hobby este cititul, care era numărul 1 când eram mică. îmi place să merg să văd filme şi înainte de pandemie mergeam la cinema, iar acum mă uit pe Neflix, îmi place să petrec timp cu familia mea, am prioritizat chestia asta în ultimii ani pentru că am fost foarte ocupată şi orice moment liber alături de părinţii mei şi de iubitul meu este foarte important pentru mine. Nu contează ceea ce facem, ci contează să fim împreună şi încă un hobby important este să merg la shopping, ceea ce fac şi în timpul turneelor când vreau să mă relaxez.

Când faci shopping în timpul turneelor îţi cumperi articole sportive sau elegante?

Am o pasiune pentru rochii de seară, deşi în ultimii doi ani au stat în dulap neatinse, şi îmi place să cumpăr haine de stradă, casual sau elegante. Pentru că stăm mult pe teren, simţim nevoia să ne păstrăm această latură feminină şi atunci când e vorba de ieşit în oraş ne gătim mult.

Mai practici şi alte sporturi la nivel de hobby?

Nu am mai practicat alte sporturi, doar puţin înot, dar e posibil să îl introduc în rutina zilnică pentru că am nevoie pentru recuperare şi am decis că este un sport complementar foarte potrivit pentru tenis.

Care este felul tău preferat de mâncare şi ce nu lipseşte din bucătăria unui tenismen de performanţă?

Sunt cea mai fericită în perioada „cheat day” când am voie să mănânc o pizza, care este punctul sensibil.  Proteina, în general, lipseşte din meniul meu, asta înseamnă ouă, carne, iaurturi.

Ce mesaj ai pentru un copil de 5 ani care pune prima data mâna pe o rachetă de tenis?

Dacă vrea să facă tenis trebuie să ştie că îi va schimba viaţa cu totul, dar să nu renunţe chiar dacă vor veni multe obstacole pe viitor. La 6 ani, eu îmi doream să fiu campioană la tenis şi dacă eşti un copil perseverent trebuie să-ţi urmezi drumul. Iar ca părinte trebuie să fii pregătit, căci dacă copilul chiar vrea să joace va veni la pachet acest lucru cu multe cheltuieli.

Ai un citat sau un sfat după care te ghidezi?

Merg foarte mult pe ideea că trebuie să crezi în steaua ta şi orice obstacole vor apărea în drumul tău trebuie să crezi în tine, pentru că dacă tu nu crezi, nu te poate ajuta nimeni.

Tu de ce decizie eşti mândră din cariera ta?

Sunt mândră că în sfârşit am ajuns la acele turnee de Mare şlem pe care le-am visat tot timpul. Am avut parte de un moment foarte emoţionant anul trecut la un turneu de 100.000 dolari din America, când am câştigat un meci foarte greu după trei ore şi jumătate cu o jucătoarea din top 150, Storm Sanders, şi la sfârşitul acelui meci ştiam că ar însemna participarea mea la Wimbledon şi m-am dus într-un colţ cu tata şi am plâns, pentru că urma să fiu şi eu unde era Nadal, Federer, surorile Williams. Sunt mândră că pe propriile forţe am reuşit lucrurile acestea.

Care este cel mai mare obiectiv al tău în tenis şi ce te gândeşti să faci după cariera în tenis?

Cel mai mare obiectiv ar fi să obţin un rezultat important într-un turneu de Mare şlem şi să ajung în top 50 WTA. Ar fi minunat pentru mine să câştig şi un trofeu. După tenis, clar o să merg în partea de jurnalism de televiziune, să fiu moderatoarea unei emisiuni sau să devin comentator sportiv undeva la un post internaţional. Nu mă văd antrenoare de tenis, dar dacă aş ajunge la performanţele Soranei sau ale Simonei Halep aş vrea să deschid o Academie Română de Tenis după modelul celor din Spania, de pildă, unde am fost de mai multe ori.

 

O campanie editorială Ziarul Financiar realizată cu susţinerea Superbet