#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Maia Negoiţă 13 ani, volei: Voleiul te ajută să înveţi să lucrezi în echipă şi să nu renunţi atunci când lucrurile nu ies din prima

♦ Maia Negoiţă a descoperit voleiul la opt ani prin intermediul unei prietene care se apucase deja de acest sport. Deşi la început nu i-a plăcut, a ajuns să devină până la urmă una dintre pasiunile ei ♦ Una dintre cele mai importante lucruri de care este mândră, spune ea, este faptul că am ajuns la preselecţiile pentru lotul naţional ♦ Chiar dacă anul acesta nu a reuşit să treacă de preselecţii, asta o motivează să muncească mai mult. Visul ei este să ajungă să joace volei în străinătate, în special în SUA.

 

Cum ai descoperit voleiul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Am descoperit voleiul printr-o prietenă care se apucase de acest sport cu aproximativ o lună înaintea mea. Eu aveam 8 ani şi, sincer, la început nu îmi plăcea deloc să mă joc cu mingea şi nici nu voiam să fac vreun sport cu mingea. Părinţii mei m-au convins până la urmă să încerc şi, chiar dacă la început nu eram foarte încântată, am ajuns să îmi placă foarte mult. Acum fac volei de aproximativ 5 ani.

 

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?

Cel mai mult îmi place atmosfera de la meciuri şi competiţia. Îmi place foarte mult sentimentul pe care îl am atunci când joc alături de echipa mea şi încercăm împreună să câştigăm. Cred că aceste lucruri m-au făcut să continui şi să îmi doresc să devin din ce în ce mai bună.

 

La ce club eşti înscrisă?

În prezent, sunt înscrisă la CSS 2 Tonic Bucureşti, unde joc pe postul de libero.

 

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă? Îţi aminteşti primul moment în care ai simţit că ai putea deveni sportiv de performanţă? Dacă da, care este acesta?

Cred că primul moment în care am simţit că pot ajunge să fac performanţă a fost atunci când am ajuns la prima mea semifinală alături de echipa mea. Atunci am început să îmi dau seama că pot să ajung mai departe şi că munca depusă la antrenamente poate avea rezultate.

 

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

A fost destul de dificil, pentru că voleiul presupune multă muncă şi perseverenţă. Au fost perioade în care am fost foarte obosită şi mi-a fost greu să mă concentrez, dar am încercat să continui şi să nu renunţ.

 

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Cei care m-au susţinut cel mai mult au fost părinţii mei şi antrenorul meu Florin-Vasile Bosi. Ei m-au încurajat să continui şi să muncesc pentru ceea ce îmi doresc.

 

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

Una dintre cele mai mari dificultăţi este oboseala. Am şi şcoală, teme şi alte lucruri de făcut, iar uneori poate fi greu să ajung la antrenament după o zi întreagă. Totuşi, încerc să mă concentrez şi să dau tot ce pot la fiecare antrenament.

 

Cum te-a ajutat voleiul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Voleiul m-a ajutat foarte mult să comunic mai bine cu persoanele din jurul meu şi să fiu mai disciplinată. Am învăţat că este important să lucrezi în echipă, să îţi ajuţi colegele şi să fii atentă la ceea ce se întâmplă în jurul tău.

 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Cel mai greu moment a fost atunci când am avut o perioadă mai slabă, în care simţeam că nu îmi reuşeşte nimic din ceea ce fac. Am trecut peste acea perioadă încercând să nu mă mai stresez atât de tare şi să fiu mai relaxată. Am înţeles că este normal să existe şi momente mai puţin bune şi că trebuie să continui să muncesc.

 

Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

Mă trezesc de dimineaţă, îmi fac temele şi apoi plec la şcoală. După şcoală merg la antrenament, iar când mă întorc acasă mai fac teme şi mă pregătesc pentru ziua următoare. Este destul de mult de făcut, dar m-am obişnuit cu acest program.

 

Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul?

Mă descurc foarte bine. Încerc să găsesc un echilibru între şcoală şi volei, astfel încât să pot fi bună la ambele. Încerc să îmi organizez timpul cât mai bine şi să nu neglijez nici şcoala, nici antrenamentele.

 

Ce titluri ai obţinut până acum? De care eşti cea mai mândră?

Unul dintre cele mai importante lucruri de care sunt mândră este faptul că am ajuns la preselecţiile pentru lotul naţional. Chiar dacă anul acesta nu am reuşit să trec de preselecţii, pentru mine a fost o experienţă importantă şi o motivaţie să muncesc mai mult pentru a reuşi pe viitor.

 

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii vrei să joci?

Mi-aş dori să câştig titlul de cel mai bun libero al unui turneu şi, bineînţeles, să ajung la lotul naţional. Anul acesta nu am reuşit să trec de preselecţii, dar îmi doresc să încerc din nou. De asemenea, mi-aş dori foarte mult să câştigăm o finală cu echipa mea.

 

Care sunt obiectivele pe mai departe?

Pe viitor, îmi doresc să ajung la lotul naţional, să devin un libero cât mai bun şi să câştig cât mai multe competiţii alături de echipa mea. Unul dintre cele mai mari visuri ale mele este să ajung să joc volei în străinătate, în special în SUA.

 

De ce ar trebui să se apuce un copil de volei? Cum îl poate ajuta?

Cred că un copil ar trebui să se apuce de volei pentru că este un sport prin care poate învăţa să comunice mai mult cu cei din jur, îşi poate face prieteni noi şi poate deveni mai disciplinat. În plus, înveţi să lucrezi în echipă şi să nu renunţi atunci când lucrurile nu ies din prima.