#superstories.Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Mario Iancu, 15 ani, handbal: Acest sport m-a învăţat că trebuie să munceşti din greu pentru orice vis pe care vrei să îl îndeplineşti

♦ Mario Iancu a descoperit handbalul la vârsta de şase ani, prin intermediul unei prietene care deja practica acest sport. Handbalul l-a ajutat să se dezvolte atât fizic, cât şi psihic, iar unul din obiectivele sale este să câştige, alături de echipă, campionatul naţional de juniori.

 

1. Cum ai descoperit handbalul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Am descoperit handbalul prin intermediul unei prietene cu un an mai mare ca mine, ea practicând sportul acesta la acelaşi club la care sunt în prezent. M-am apucat de acest sport după multe alte sporturi încercate, am decis să rămân în acest sport datorită complexităţii. Aveam vârsta de şase ani când m-am îndrăgostit cu adevărat de acest sport.

2. Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Ce are în plus, pentru tine, faţă de alte sporturi?

Pe mine m-a atras cel mai mult la acest sport complexitatea sa, iar complexitatea şi uşurinţa se combină perfect şi mereu am fost atras de lucrurile complexe. Acest sport are, în plus, corectitudinea, în alte sporturi, în România, trebuie să ai bani ca să poţi deveni jucător la o echipă mare, dar în handbal nu este aşa. În handbal, cine este bun cu adevărat ajunge la o echipă bună din România sau din afară.

3. La ce club eşti înscris?

Sunt înscris la clubul HC Ştefan Birtalan, clubul înfiinţat de legenda handbalului românesc Ştefan Birtalan care, din păcate, nu mai este printre noi, şi fiul dânsului, Istvan Birtalan.

4. Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

Am ajuns să practic sport de performanţă datorită educaţiei primite de la părinţii mei şi prin dorinţa mea de a-mi face părinţii mândri de mine, iar domnul antrenor m-a învăţat că, prin dăruire, munca depusă şi seriozitatea dată la antrenament, am să fac performanţă dorită.

5. Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

A fost destul de greu pentru că, uneori, îmi doream să ies afară cu prietenii sau să mă joc pe calculator, dar imediat îmi dau reset şi mă gândesc că aceste distracţii de moment nu îmi aduc niciun beneficiu, doar timp pierdut, îmi văd părinţii mei cum se străduiesc din greu să mă crească pe mine şi pe fratele meu, îl văd pe domnul antrenor cât se implică în perfomanţa mea, de asta am continuat şi am lăsat orice pentru sport.

6. Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

M-au susţinut mama, tata şi domnul antrenor deoarece fără ei nu aş fi fost în stare să am grijă la ce mănânc, la programul de somn, programul sportiv, anturajul. Ei trei sunt cei care mi-au arătat acest drum frumos, dar greu.

7. Cum arată o zi din viaţa ta? Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul?

O zi din viaţa mea arată aşa: mă trezesc la 08:00, înainte de primul antrenament îmi fac programul dat de domnul antrenor, care constă în serii de flotări, abdomene, genoflexiuni. Apoi mănânc micul dejun şi la ora 09:30 plec spre antrenamentul care este de la ora 10:00. Termin antrenamentul la 11:15, ajung acasă la 11:40, mănânc masa după antrenament şi mă pun în pat, mă trezesc la 17:30, mănânc şi apoi mă pregătesc pentru al doilea antrenament de la ora 20:00. Termin antrenamentul la ora 22:00, ajung acasă la 22:30, mănânc ultima masă, cea de dinainte de culcare, la ora 00:00 adorm.

Reuşesc destul de greu să fac faţă şi cu şcoala şi cu sportul deoarece, de foarte multe ori, în timpul şcolii, terminăm la ora 19:00 şi la 20:00 trebuie să fiu la antrenament,  terminăm antrenamentul la ora 23:00 şi ajungeam acasă extenuat.

8. Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?

Mă motivează mândria părinţilor mei şi ca eu să ajung printre cei mai buni handbalişti din lume.

9. Cum te-a ajutat handbalul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Pe mine m-a ajutat handbalul să mă dezvolt psihic şi fizic. Acest sport m-a învăţat că trebuie să munceşti din greu pentru orice vis pe care vrei să îl îndeplineşti.

10. Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Cel mai dificil moment a fost la turneul final, când la penultimul meci, la jumătate lui, m-am accidentat, dar pentru că aveam dorinţa de a câştiga şi a-mi ajuta colegii, am încercat din răsputeri şi am jucat cu o durere foarte mare de genunchi. Chiar dacă nu puteam să îmi mişc piciorul, tot am jucat, dar după acest meci am fost direct la urgenţe. Am trecut foarte rapid peste această problemă pentru că domnul antrenor şi colegii mei m-au ajutat să nu mă gândesc şi să mă recuperez mai repede.

11. Ce titluri ai obţinut până acum?

Al 8-lea loc la cele mai bune echipe din ţară

12. Ce titluri vrei să mai obţii? În ce campionate visezi să joci?

Vreau să obţin alături de echipa mea primul loc la campionatul de J2.

13. Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?

Simon Pitlik este unul dintre sportivi mei preferaţi deoarece are un mod de a juca foarte alert şi foarte rapid, şi eu joc aproape la fel ca şi el. M-a inspirat prin modul lui de joc, cum aruncă, cum îşi face schimbările de direcţie şi cât de corect şi frumos joacă.

14. De ce ar trebui să se apuce un copil de handbal? Cum îl poate ajuta?

Pentru starea de bine pe care ţi-o dă şi bucuria pe care ţi-o dă acest sport. Acest sport te ajută să te dezvolţi psihic, fizic şi dacă eşti copil care nu prea eşti integrat în acest sport este foarte uşor eşti bine primit şi tratat ca un frate/sora.