#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitori campioni. Sonia Crivoiruc, 14 ani, karting: Kartingul este un sport foarte util pentru copii. Experienţa acumulată în karting îi poate ajuta să devină şoferi mai responsabili şi mai siguri

♦ Sonia Crivoiruc a descoperit kartingul la vârsta de şapte ani, sport pe care l-a descoperit într-o vacanţă în Italia cu familia, când a participat la o cursă ♦ După ce s-a întors în România, şi-a dorit să încerce şi ea şi a mers la primul antrenament, iar de atunci şi-a dorit tot mai mult să acumuleze experienţă şi să devină tot mai bună în acest sport. Visul ei e să concureze în Formula 4 şi să crească treptat, astfel încât să ajungă în F1.

 

1. Cum ai descoperit motorsportul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Drumul către motorsport mi l-a arătat tatăl meu. Aveam 7 ani când am descoperit acest sport. Eram în vacanţă de vară în Italia împreună cu familia, iar într-o zi am decis să mergem să urmărim o cursă de karting.

La început nu ştiam ce înseamnă kartingul. Ştiam doar că este un sport cu nişte „maşinuţe“ mici. Când am ajuns la circuit, ne-am aşezat în tribune. Mi-am ales un loc din care puteam vedea aproape întregul traseu. Cu câteva minute înainte de start făceam fotografii, iar apoi am auzit zgomotul puternic al motoarelor. Toate au pornit în acelaşi timp, iar acel sunet m-a impresionat.

Karturile au intrat pe circuit unul câte unul, iar eu am lăsat aparatul foto deoparte şi m-am concentrat doar la cursă. În primul tur, au mers mai încet şi s-au aliniat câte doi, iar după start au început lupta pentru poziţii. Erau foarte mulţi piloţi şi nu ştiam pe cine să urmăresc. Toţi încercau să ajungă pe primul loc. Am văzut depăşiri spectaculoase, unele foarte riscante, altele calculate. Un pilot a încercat o depăşire foarte curajoasă, dar a ieşit în iarbă. Atunci mi-am dat seama cât de dificil este acest sport.

Cursa a avut 16 tururi, iar pentru mine părea enorm. Când câştigătorul a trecut linia de sosire au fost lansate artificii colorate. După cursă, toate karturile au intrat în paddock, iar spectatorii au început să plece.

Tatăl meu m-a întrebat cum mi s-a părut. I-am povestit tot ce observasem în timpul cursei, iar el a fost foarte bucuros să vadă cât de atentă fusesem.

După ce ne-am întors în România, m-a dus la un circuit de karting să încerc şi eu.

Am primit un scurt instructaj şi am intrat pe pistă. În acel moment, aveam impresia că merg foarte repede, chiar mai repede decât piloţii pe care îi văzusem în Italia, dar în realitate mergeam destul de încet.

După primul antrenament i-am spus tatălui meu că vreau să practic acest sport. Am găsit un număr de telefon pe una dintre boxele din paddock, am sunat, iar de săptămâna următoare am început antrenamentele.

 

2. Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?

Cel mai mult m-a atras adrenalina. Îmi place viteza de pe liniile drepte, emoţia depăşirilor şi controlul pe care trebuie să îl ai asupra kartului în viraje. În karting sunt foarte multe aspecte la care trebuie să fii atent şi nu îţi permiţi să te deconcentrezi nici măcar o clipă.

Primul an a fost destul de greu. Aveam foarte multe lucruri de învăţat: cum să ţin corect volanul, cum să folosesc frâna şi acceleraţia, cum să abordez virajele şi chiar cum să mă echipez corect.

Au fost multe dimineţi în care nu îmi doream să mă trezesc devreme pentru antrenamente, în timp ce majoritatea prietenilor mei încă dormeau. Totuşi, ştiam că doar prin muncă voi putea ajunge la nivelul piloţilor pe care îi admiram în Italia şi, poate, chiar să fiu mai rapidă decât ei.

 

3. La ce club eşti înscrisă?

Fac parte din echipa Real Racing încă de la primul meu antrenament. Sunt aici de aproape şapte ani şi le sunt foarte recunoscătoare pentru tot sprijinul oferit. Au fost alături de mine încă de la început şi continuă să mă susţină şi astăzi.

 

4. Cum ai ajuns să practici sport de performanţă? Îţi aminteşti primul moment în care ai simţit că ai putea deveni sportiv de performanţă?

Da. Încă din prima clipă în care m-am urcat într-un kart de competiţie am simţit că asta vreau să fac toată viaţa. Sincer, nu a existat un moment în care am spus: „Acum fac sport de performanţă“. Pur şi simplu am muncit foarte mult, am făcut multe antrenamente şi, pas cu pas, am ajuns la acest nivel.

 

5. Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

Parcursul meu a fost foarte frumos, dar şi foarte dificil. Dacă ar fi să îi dau o notă, ar fi 10 din 10 ca nivel de dificultate. Am avut multe momente grele şi am pierdut de multe ori, însă fiecare înfrângere m-a învăţat ceva.

La un moment dat, m-am accidentat la încheietura mâinii drepte şi am avut nevoie de un ghips sintetic. Eram foarte tristă pentru că mă gândeam că nu voi putea termina concursul. Totuşi, îmi doream enorm să concurez şi în ziua următoare.

Tatăl meu mi-a spus că, dacă pot ţine volanul, mă lasă să concurez. Mama mi-a spus acelaşi lucru. A doua zi mi-am pus mănuşa peste ghips şi am intrat din nou pe circuit.

Un alt moment dificil a fost când m-am răsturnat în timpul unei curse, încercând să fac o depăşire. Kartul a făcut o piruetă în aer şi a aterizat peste mine. Din fericire, nimeni nu m-a lovit, arbitrii au oprit cursa, iar mecanicii au reparat kartul. După ce medicul de la ambulanţă m-a consultat şi a confirmat că sunt bine, am revenit în cursă şi am terminat pe un loc bun. Drumul meu a fost dificil şi încă mai fac greşeli, însă acum sunt mult mai rare.

 

6. Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Familia mea m-a susţinut necondiţionat şi le sunt foarte recunoscătoare. Îi mulţumesc mamei pentru că nu m-a oprit niciodată să practic acest sport, chiar şi atunci când am avut accidente. Îi mulţumesc tatălui meu pentru că el m-a îndrumat spre motorsport şi a fost mereu alături de mine. Le mulţumesc şi tuturor antrenorilor şi mecanicilor mei, care au avut încredere în mine încă de la început şi m-au susţinut permanent.

 

7. Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

În prezent, nu mai întâmpin dificultăţi majore la antrenamente. În trecut, aveam multe probleme, deoarece nu cunoşteam bine traseele şi nu ştiam exact unde să frânez sau când să accelerez. Cu timpul şi prin multă muncă, am reuşit să depăşesc aceste obstacole.

 

8. Cum te-a ajutat motorsportul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Kartingul m-a învăţat foarte multe lucruri. În primul rând, mi-a dezvoltat reflexele, care sunt utile şi în viaţa de zi cu zi. De asemenea, m-a învăţat să controlez foarte bine o maşină, lucru extrem de important atunci când voi conduce pe drumurile publice. În plus, acest sport m-a ajutat să îmi dezvolt condiţia fizică, disciplina şi capacitatea de concentrare. Sunt multe alte lecţii pe care le-am învăţat din karting, însă ar fi greu să le enumăr pe toate.

 

9. Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Unul dintre cele mai dificile momente a fost când învăţam să frânez corect. Nu înţelegeam unde şi cât trebuie să frânez şi mă frustram foarte tare. Într-o zi, la un antrenament din Bucureşti, un mecanic mi-a spus că în acea zi voi învăţa să frânez. Mi-a spus să intru pe circuit şi să apăs frâna cât de tare pot.

La karting, dacă frânezi prea puternic şi volanul nu este drept, kartul se poate răsuci şi ajungi în iarbă. Exact asta mi s-a întâmplat de trei ori în acel antrenament. Un spectator care mă urmărea mi-a spus la final că sunt foarte curajoasă. O altă provocare era să scot kartul din iarbă. La început nu aveam suficientă forţă şi trebuia să aştept să vină un mecanic să mă ajute. Într-o zi, acelaşi mecanic mi-a spus că, dacă mai ies în iarbă, nu va mai veni să mă ajute. Am fost convinsă că nu voi mai greşi, dar, din păcate, m-am răsucit din nou şi am ajuns în cel mai îndepărtat colţ al circuitului. Am tras singură de kart aproape zece minute până am reuşit să îl scot. Eram epuizată şi îmi venea să plâng de nervi, dar după acel moment am învăţat să mă descurc singură.

 

10. Care este eşecul din care ai învăţat cel mai mult?

Cel mai mare eşec a fost într-o etapă în care mă calificasem pe locul al treilea. În prima manşă am câştigat, iar în a doua am terminat pe locul doi. În ultima cursă, am plecat de pe poziţia a doua, însă pilotul din faţa mea a făcut o manevră incorectă, iar eu am fost penalizată. Din această cauză am terminat cursa pe locul şase şi clasamentul general pe locul doi.La acel moment era cel mai bun rezultat al meu şi ar fi trebuit să mă bucur, însă eram foarte dezamăgită. După acea competiţie am înţeles că sportul şi viaţa nu sunt întotdeauna drepte şi că trebuie să merg înainte indiferent de situaţie.

 

11. Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

Mă trezesc la ora 5:30, mă îmbrac, mănânc un ou şi plec la sală. Antrenamentul începe la 6:30 şi se termină în jurul orei 7:40. După aceea fac duş, mă schimb şi merg la şcoală. Orele încep la 8:15 şi se termină la 16:20. După ce ajung acasă, mă spăl, mănânc şi particip la un opţional, care poate fi un antrenament, meditaţii sau atelier de artă dramatică. La final, fac din nou duş şi mă culc.

 

12. Ce titluri ai obţinut până acum? De care eşti cel mai mândru?

Până acum, am câştigat titlurile Mini Rok Ladies în 2021, 2022 şi 2023, Junior Rok Ladies în 2024 şi 2025, precum şi titlul Junior Rok în 2024. De asemenea, am obţinut locul al doilea la categoria Mini Rok în 2022. Sunt foarte mândră de două titluri. Primul este Mini Rok Ladies 2021, deoarece a fost primul meu titlu naţional. Al doilea este Junior Rok 2024, pentru că am avut adversari foarte puternici şi am reuşit să câştig atât clasamentul general, cât şi cel feminin.

 

13. Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii vrei să concurezi?

În karting, îmi doresc să câştig titlurile KZ2 şi KZ2 Ladies. Pe viitor vreau să concurez în Formula 4, Formula 3 şi Formula 2. Visul meu cel mai mare este să ajung în F1 Academy, campionatul dedicat exclusiv fetelor, aflat sub umbrela Formula 1.

 

14. Cum gestionezi presiunea înaintea unei competiţii importante?

Odată cu experienţa am învăţat să gestionez presiunea. Încerc să nu o las să mă copleşească. Mă liniştesc, respir adânc şi mă concentrez doar asupra lucrurilor pe care le am de făcut pe circuit.

 

15. De ce ar trebui să se apuce un copil de motorsport? Cum îl poate ajuta?

Cred că kartingul este un sport foarte util pentru copii. Pe lângă faptul că dezvoltă reflexele, disciplina şi concentrarea, îi învaţă să controleze corect un vehicul şi să înţeleagă mai bine regulile de siguranţă rutieră. Pe termen lung, experienţa acumulată în karting îi poate ajuta să devină şoferi mai responsabili şi mai siguri. În plus, este un sport care dezvoltă încrederea în sine, spiritul competitiv şi capacitatea de a lua decizii rapide sub presiune.