#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Anne Marie Cojenel, 14 ani, volei: Am învăţat că performanţa nu se construieşte peste noapte. Se construieşte zi de zi, prin disciplină, răbdare şi dorinţa de a nu renunţa

♦ Anne Marie Cojenel a descoperit voleiul în 2022 la joacă, când prietena ei a venit cu un fileu şi o minge în parc. La acel moment, Anne Marie i-a zis mamei ei că vrea să joace volei şi treptat a făcut dintr-un hobby „un obiectiv şi un mod de a mă dezvolta atât ca sportivă, cât şi ca om”. Deşi practică de doar patru ani volei, a reuşit în acest timp să obţină câteva titluri, însă îşi doreşte să ajungă cât mai sus în acest sport.

 

Cum ai descoperit voleiul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Am descoperit că îmi place să joc volei, într-o vară, când prietena mea a venit cu un fileu şi o minge în parc şi ne jucăm cu toţii. A fost momentul când i-am zis mamei mele că vreau la volei, în condiţiile în care înainte de asta căuta să mă înscrie la baschet. M-am apucat în vara anului 2022, la vârsta de 10 ani.

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?

M-a atras la volei energia, dinamica şi faptul că fiecare punct este rezultatul muncii întregii echipe. Mi-a plăcut încă de la început că nu este doar despre talent, ci şi despre ambiţie, disciplină, comunicare şi încredere în coechipieri. Am ales să practic voleiul pentru că m-am regăsit în acest sport. Îmi place să mă autodepăşesc, să învăţ din greşeli şi să nu renunţ atunci când lucrurile devin dificile. Voleiul m-a învăţat să fiu mai puternică, mai responsabilă şi să lupt pentru fiecare minge, indiferent de cât de greu este.

La ce club eşti înscrisă?

Sunt înscrisă şi legitimată la Clubul Sportiv Scolar nr.2 (CSS2). Joc pe postul de extremă la două categorii, speranţe (aici sunt şi căpitanul echipei) şi cadete.

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

Îţi aminteşti primul moment în care ai simţit că ai putea deveni sportiv de performanţă? Dacă da, care este acesta?

Am ajuns să practic sport de performanţă din pasiune pentru volei şi din dorinţa de a vedea până unde pot ajunge. La început a fost doar un sport care îmi plăcea, dar, pe măsură ce am început să mă antrenez şi să particip la competiţii, mi-am dat seama că îmi doresc mai mult.Munca, disciplina şi dorinţa de a mă autodepăşi m-au făcut să continui şi să tratez voleiul din ce în ce mai serios. Am înţeles că performanţa înseamnă multe ore de antrenament, sacrificii, răbdare şi, mai ales, să nu renunţi atunci când apar momente dificile.

Pas cu pas, prin muncă şi perseverenţă, voleiul a devenit mai mult decât un hobby pentru mine, a devenit un obiectiv şi un mod de a mă dezvolta atât ca sportivă, cât şi ca om.

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

Parcursul meu nu a fost deloc uşor. Sportul de performanţă presupune multă muncă, sacrificii şi momente în care trebuie să găseşti puterea să mergi mai departe chiar şi atunci când lucrurile nu ies aşa cum îţi doreşti.

Au fost perioade grele, cu oboseală, dezamăgiri, accidentări şi momente în care am simţit că trebuie să lupt mai mult decât ceilalţi. Dar fiecare dificultate m-a făcut mai puternică şi mai ambiţioasă. Am învăţat că performanţa nu se construieşte peste noapte. Se construieşte zi de zi, prin disciplină, răbdare şi dorinţa de a nu renunţa. Tocmai momentele dificile m-au ajutat să cresc şi să îmi doresc şi mai mult să reuşesc. De exemplu, acum sunt în perioada de recuperare după operaţia de menisc şi ligamente. Îi mulţumesc doamnei kinetoterapeut Nicoleta Tudose de la Clinica  Dragoş Luscan pentru răbdarea şi munca depusă pentru recuperarea mea.

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

În primul rând, părinţii mei, iar în al doilea rând, antrenorii mei, Vasile Bosi Florin şi Ionaşcu Florentina, care au avut încredere în mine şi în ceea ce fac pe teren. Sunt o adevărată luptătoare şi o leoaică pe teren.

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

În ceea ce priveşte antrenamentele, nu pot spune că întâmpin dificultăţi majore. Îmi place să mă antrenez, sunt motivată şi încerc să profit de fiecare antrenament pentru a deveni mai bună.

Chiar dacă uneori antrenamentele sunt solicitante şi obositoare, le privesc ca pe o parte normală a sportului de performanţă. Pentru mine, nu reprezintă o dificultate, ci o oportunitate de a progresa şi de a-mi depăşi limitele. 

Cum te-a ajutat voleiul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Voleiul m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt, atât ca sportivă, cât şi ca persoană. M-a învăţat să fiu disciplinată, responsabilă şi să am încredere în mine. Am învăţat să lucrez în echipă, să comunic mai bine şi să îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. De asemenea, m-a învăţat să nu renunţ atunci când întâmpin dificultăţi şi să transform greşelile în lecţii. Cred că voleiul m-a făcut mai ambiţioasă, mai puternică şi mai matură şi m-a ajutat să înţeleg că rezultatele apar atunci când munceşti constant pentru ceea ce îţi doreşti. 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Cel mai dificil moment din parcursul meu a fost accidentarea în semifinale, urmată de operaţie. A fost o perioadă foarte grea, pentru că, dintr-odată, a trebuit să mă opresc din ceea ce îmi place cel mai mult şi să iau totul de la zero. Cel mai greu nu a fost doar durerea fizică, ci şi partea psihică. Să vezi că celelalte colege se antrenează şi joacă, iar tu trebuie să stai deoparte, este dificil. Am avut momente de îndoială şi nerăbdare, dar am încercat să rămân puternică. Recuperarea m-a învăţat să am răbdare, să am încredere în proces şi să nu renunţ. Acum privesc aceasta perioadă ca pe una dintre cele mai importante lecţii ale mele: m-a făcut mai puternică, mai ambiţioasă şi mi-a demonstrat că pot trece peste momente grele şi să mă întorc mai determinată.

Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

O zi obişnuită din viaţa mea începe cu meditaţiile, apoi merg la şcoală, iar după şcoală urmează antrenamentele de volei. Este un program destul de aglomerat, dar m-am obişnuit cu acest ritm şi încerc să mă organizez cât mai bine. Îmi place să îmi dedic timpul atât şcolii, cât şi sportului şi încerc să dau tot ce pot în fiecare zi. Chiar dacă uneori este obositor, sunt mulţumită că pot face ceea ce îmi place şi, în acelaşi timp, să mă pregătesc pentru viitor.

Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul?

Reuşesc să fac faţă între şcoală şi sport printr-o bună organizare şi disciplină. Încerc să îmi planific timpul astfel încât să îmi îndeplinesc atât responsabilităţile de la şcoală, sunt prima din clasa mea, cât şi cele legate de volei. Pentru mine, şcoala şi sportul sunt la fel de importante, iar faptul că le fac pe amândouă m-a învăţat să fiu mai organizată, responsabilă şi perseverentă.

Ce titluri ai obţinut până acum? De care eşti cea mai mândră?

Locul III la Internaţional Volleyball Tournament “Black Sea” în 2024

Locul II la Turneul final AMVB U15 Perspectiva 2024-2025

Premiul pentru cea mai bună extremă la acelaşi turneu.

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii vrei să joci?

Îmi doresc să mai câştig titluri importante alături de echipa mea şi să ajung să joc la cel mai înalt nivel.

Care sunt obiectivele pe mai departe?

Unul dintre cele mai mari obiective ale mele este să reprezint România la competiţii internaţionale. Am fost la preselecţii, dar, din păcate, nu a fost anul meu, poate în viitor. Vreau să continui să muncesc, să mă dezvolt şi să demonstrez că pot face faţă celor mai mari provocări din volei.

De ce ar trebui să se apuce un copil de volei? Cum îl poate ajuta?

Cred că orice copil ar trebui să încerce voleiul, pentru că este un sport care te ajută să te dezvolţi atât fizic, cât şi ca om. Te învaţă să fii disciplinat, să ai încredere în tine, să nu renunţi atunci când lucrurile devin dificile şi, cel mai important, să lucrezi în echipă. Voleiul îţi oferă ocazia să îţi faci prieteni, să trăieşti momente frumoase şi să înveţi din fiecare victorie, dar şi din fiecare înfrângere. Pentru mine, voleiul înseamnă mai mult decât un sport, înseamnă ambiţie, perseverenţă şi dorinţa de a deveni în fiecare zi mai bun.