#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Cum au crescut. Andra Isabela Rusu, 11 ani, karate: Orice copil ar trebui să se apuce de karate pentru că îl va ajuta să creadă în el. Îi ajută pe copii să devină independenţi, să nu renunţe uşor atunci când nu obţin ce îşi doresc şi să fie mai organizaţi

♦ Andra Isabela Rusu a descoperit karate la prietenii săi, care mergea la înot ♦ În paralel cu înotul, ei practicau şi karate, sport care i-a trezit curiozitatea ei, aşa că a decis să încerce şi ea acest sport.

 

Cum ai descoperit karate? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Karate a venit în viaţa mea nu chiar întâmplător, ci mai degrabă la momentul potrivit. Aveam 6 ani şi mergeam la înot cu nişte prieteni care, pe lângă cursurile de înot, mai luau şi lecţii de karate. Mi s-a părut interesant şi am vrut să încerc şi eu, mai ales că intram într-un mediu în care aveam deja doi prieteni. Am intrat cu mare reticenţă la prima oară, cu promisiuni că dacă nu vreau să fac nimic din ce se învăţa acolo, pot sta pe o bancă. Însă mi-a plăcut atât de mult, încât abia aşteptam să vină următoarea şedinţă.

 

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Ce are în plus, pentru tine, faţă de alte sporturi?

Cel mai mult mi-a plăcut atmosfera de la antrenamente şi modul în care senseii au relaţionat cu mine. Părinţii voiau să învăţ să mă apăr, să fac mişcare, să descopăr lucruri noi, aşa că lucrurile s-au legat de minune. Îmi plăcea şi la înot, însă acolo eram mai mult pe cont propriu, pe când aici, la karate, fac parte dintr-o echipă frumoasă şi mi-am făcut mulţi prieteni.

 

La ce club eşti înscris?

Sunt înscrisă la Clubul Sportiv Contact Bucureşti din anul 2020.

 

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

Performanţa a venit mai degrabă natural. Nu ştiam la vremea aceea ce înseamnă performanţa, ce presupune, cum se ajunge la aşa ceva. Însă când sensei mi-a propus să particip la un concurs mi s-a părut foarte interesant, mai ales că am primit şi medalie, aşa că am continuat. Am participat la toate concursurile la care am putut, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, am mers la din ce în ce mai multe antrenamente şi aşa am ajuns să fac performanţă.

 

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

Uneori am simţit că a fost mai dificil, alteori că a fost uşor. Nu este mereu la fel. Uneori e greu cu şase antrenamente pe săptămână, cu competiţii aproape în fiecare weekend, cu oboseală adunată. Dificil a fost şi să pierd de multe ori în competiţii unde îmi doream tare mult să câştig.

Însă acest lucru m-a ajutat să cred mai mult în mine şi să reuşesc din ce în ce mai mult.

 

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Cei care m-au susţinut cel mai mult au fost părinţii mei, care au crezut în mine şi m-au dus la atâtea antrenamente, cantonamente şi competiţii. M-au încurajat de fiecare dată şi au fost lângă mine pas cu pas. La fel de mult m-au susţinut şi senseii mei, care au văzut ceva în mine şi m-au antrenat cu răbdare în tot acest timp.

 

Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?

Aş putea spune că cel mai mult mă motivează voinţa de a câştiga cât mai multe rezultate. Mi se mai întâmplă ca uneori să nu vreau să merg la antrenamente, când am zile mai pline sau sunt obosită, însă ştiu că orice antrenament pierdut înseamnă o lipsă în îmbunătăţirea tehnicii mele. Un alt motivator pentru mine este şi atmosfera de la antrenamente şi grupul de prieteni cu care mă întâlnesc acolo.

 

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

Cred că una din dificultăţile cele mai mari este reprezentată de oboseală care, inevitabil, se adună. Sunt şi momente când nu mă încâlzesc suficient de bine şi atunci apar dureri de picioare sau de braţe, însă mă motivez până la urmă, mai ales atunci când am de învăţat o kata nouă.

 

Cum reuşeşti să faci faţă şi cu şcoala şi cu sportul? Cum arată programul tău astăzi?

Uneori fac faţă mai uşor, alteori mai greu. Sunt înscrisă la o şcoală internaţională, iar programul meu începe la ora 9 dimineaţa, ceea ce îmi oferă un avantaj major prin faptul că nu trebuie să mă trezesc devreme dimineaţa, mai ales în zilele când am antrenamente până seara târziu. Acest lucru mă ajută şi să nu lipsesc de la prea multe antrenamente. De asemenea, cei de la şcoală mă susţin în sportul pe care îl fac şi chiar sunt interesaţi de parcursul meu.

 

Cum te-a ajutat karate să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Aş vrea să spun că cel mai mult m-a ajutat să am încredere în mine şi să îmi descopăr punctele forte. M-a ajutat să înţeleg că este în regulă să nu câştig de fiecare dată şi că rezultatele vin doar prin efort şi dedicare.  Aveam puţin peste 7 ani când am mers în primul cantonament, temătoare deoarece nu aveam şi părinţii cu mine, însă am descoperit astfel că mă pot descurca, că mă pot baza pe mine. Am dobândit o autonomie foarte bună, care m-a ajutat foarte mult şi în plecările cu lotul naţional la Campionatele Mondiale şi Europene.

 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Unul dintre cele mai dificile momente a fost când la Campionatul Mondial de Karate din Austria de anul trecut nu am luat nicio medalie. Mi-am dorit foarte mult să câştig, am muncit foarte mult însă nu a fost să fie. Nu am renunţat, m-am antrenat şi mai mult şi am continuat să particip la competiţii.

 

Ce titluri ai obţinut până acum?

Titlurile cu care mă mândresc cel mai mult sunt cele de la Campionarul European de Karate din Belgia, unde am urcat de două ori pe prima treaptă a podiumului, o dată la kumite individual şi o dată la kumite echipe. Sunt foarte mândră şi de medaliile de aur obţinute la Campionatele de stil din ţară, cum ar fi Campionatul Naţional de Karate al României şi de Interstiluri. Cel mai proaspăt rezultat obţinut, de care sunt foarte mândră, este titlul de Campioană la Openul României la Interstiluri din 29 noiembrie.

 

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii visezi să joci?

Îmi doresc foarte multe titluri în viitor, însă cele mai importante pentru mine sunt o medalie de aur la Youth League, unde îmi doresc foarte mult să ajung, iar în viitorul îndepărtat visez să obţin un aur olimpic. Ştiu că mai am mult de aşteptat şi mult de muncit pentru asta, însă această medalie face parte din obiectivele mele.

 

Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?

Am mai mulţi sportivi şi sportive preferate, însă acum aş vrea să le menţionez pe Anzhelika Terliuga şi pe Ivet Goranova. Cu Ivet am avut avut plăcerea de a mă întâlni personal, am participat la câteva stagii cu ea şi am învăţat foarte multe lucruri despre rezilienţă şi mai ales tehnici noi pe care le-am pus în parctică pe tatami.

 

De ce ar trebui să se apuce un copil de karate? Cum îl poate ajuta?

Orice copil ar trebui să se apuce de karate pentru că îl va ajuta în primul rând să creadă în el. În afară de faptul că sportul este foarte bun pentru sănătate şi pentru starea de spirit, karate-ul ajută mult copiii să se dezvolte fizic şi mental prin crearea unei discipline bune atât în ceea priveşte alimentaţia, cât şi grija faţă de sine. De asemenea, aşa cum spuneam în ceea ce mă priveşte, îi ajută pe copii să devină independenţi, să nu renunţe uşor atunci când nu obţin ce îşi doresc şi să fie mai organizaţi.