#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Cum au crescut. Radu Andrei Rusu, 13 ani, karate: Cel mai mult din acest sport am învăţat disciplina, de la alimentaţie, program de lucru până la respectul faţă de adversari şi faţă de activitatea pe care o fac

♦ La vârsta de opt ani, a intrat pentru prima dată pe tatami, după ce a practicat încă de mic înot ♦ La început, totul era o joacă pentru Radu, însă dinamica sportului l-a determinat să ia karate în serios, să îşi dorească să participe la competiţii şi să facă performanţă ♦  Radu Andrei Rusu este multiplu campion naţional la kata şi kumite individual la categoria sa de vârstă, iar recent a luat aurul la Openul României de Karate Interstiluri.

 

Cum ai descoperit karate? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

De mic am mers la cursuri de înot, îmi plăcea tare mult apa. Chiar în perioada în care mi se propusese să intru în echipa de polo de la bazinul unde mergeam, nişte prieteni buni cu care mergeam la înot mi-au spus că au reînceput cursurile de karate, aşa că am mers să văd şi eu cum este. Mi se părea tare interesant să învăţ ceva nou şi mai ales să văd cum se desfăşoară luptele. Astfel, când aveam 8 ani şi jumătate am intrat pentru prima oară pe tatamiul din dojo.

 

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Ce are în plus, pentru tine, faţă de alte sporturi?

La început, pentru mine totul era o joacă. Alergam mult, ne jucam tot felul de joculeţe, era o oportunitate să cunosc copii şi să îmi fac prieteni noi. Când am început eu să merg la karate era încă perioada pandemiei, iar senseii filmau antrenamentele pentru ca şi părinţii noştri să le poată vedea. Îmi plăcea la nebunie să fac cu mâna la cameră, iar dinamica din sală m-a determinat să îmi doresc mai mult şi mai mult. Îmi amintesc că îmi repetam în gând ce spunea sensei ca să mă asigur că nu uit, iar astfel am progresat din ce în ce mai mult.

 

La ce club eşti înscris?

Sunt înscris la Clubul Sportiv Contact Bucureşti din anul 2020.

 

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

Aşa cum am spus deja, totul a început ca o joacă, o distracţie, mult râs şi voie bună. Pe parcurs a apărut ideea de a participa la competiţii, iar asta m-a atras foarte mult. Participând la competiţii s-a mărit şi numărul de antrenamente pe săptămână şi intensitatea acestora, am început să particip şi la diferite stagii de pregătire cu campioni mondiali şi europeni, şi astfel am ajuns să practic karate la un nivel mai înalt.

 

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

La început, nu a părut prea greu, mai ales că în cantonamente ne distram de minune, pe lângă toate antrenamentele zilnice. Însă pe măsură ce am crescut şi am înţeles cum e cu performanţa, mai ales că am început să îmi doresc rezultate din ce în ce mai bune, a devenit mai greu. Am avut parte şi de accidentări, însă faptul că nu m-am dat bătut, indiferent cât de greu mi s-a părut, a contat cel mai mult.

 

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Cel mai mult m-au susţinut părinţii. Ne-au susţinut şi pe mine, şi pe sora mea, cu tot ce a însemnat mersul la antrenamente, în cantonamente, la competiţii atât în ţară cât şi peste hotare, la stagii de pregătire. Ne-au dus în locuri în care nu îmi imaginam să ajungem vreodată, iar pentru asta mă bucur foarte mult. De asemenea am primit un sprijin semnificativ şi din partea senseilor, de la care am învăţat atât de multe lucruri şi care mi-au insuflat de la început această bucurie de a mă antrena şi de a deveni mai bun.

 

Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?

Îmi doresc foarte mult să devin din ce în ce mai bun, iar asta mă motivează să merg constant la antrenamente, deşi am zile în care prefer să stau acasă. Sunt conştient că atunci când lipsesc de la antrenament pierd o parte preţioasă a pregătirii mele, aşadar fac tot posibilul să lipsesc cât mai puţin, iar atunci când totuşi se întâmplă asta, fac mişcare fizică acasă, pentru a compensa.

 

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

Antrenamentele sunt concepute pentru a ne ajuta pe toţi să ne dezvoltăm cât mai bine, atât în ceea ce priveşte mobilitatea şi forţa, cât şi dezvoltarea tehnicii. Ca dificultate aş menţiona momentele în care mă mai accidentez, din neatenţie, sau dacă merg la antrenament accidentat după o competiţie şi nu pot face elementele cerute ca de obicei. Însă sunt momente rare, aşadar mă bucur de fiecare dată când am oportunitatea de a învăţa ceva nou.

 

Cum reuşeşti să faci faţă şi cu şcoala şi cu sportul? Cum arată programul tău astăzi?

Au fost dăţi când nu am ajuns la antrenamente deoarece am avut mult de lucru pentru şcoală şi termene limită de predare a unor proiecte, însă în general reuşesc să menţin un echilibru în aşa fel încât să le pot cuprinde pe amândouă. Fiind înscris la o şcoală internaţională, am un program diferit şi pot jongla puţin în aşa fel încât să nu rămân în urmă cu materia sau să o pot recupera pentru zilele în care sunt plecat spre competiţii în alte ţări, fie cu lotul naţional, fie cu clubul.

 

Cum te-a ajutat karate să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Cred că cel mai mult din acest sport am învăţat disciplina. Iar aici mă refer la tot ceea ce ţine de disciplină, de la alimentaţie, program de lucru, până la respectul faţă de adversari şi faţă de activitatea pe care o fac. Un alt lucru pe care l-am îmbunătăţit foarte mult în cursul acestor ani este încrederea în mine şi stima de sine, demonstrându-mi că pot face mult mai mult decât cred la prima vedere.

 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Am experimentat, din păcate, mai multe momente dificile de-a lungul timpului. Au fost momente când am intrat accidentat pe tatami iar adversarul meu a dat dovadă de un fairplay incredibil şi m-a menajat. Am reuşit să fac o întindere când alergam spre podium, apoi a trebuit să concurez şi, evident, nu am fost în cea mai bună formă. Au fost momente când mi-am dorit foarte mult un loc pe podium la anumite competiţii, însă nu am reuşit să îl obţin. Toate aceste lucruri nu m-au făcut să mă opresc, din contră, m-au ajutat să înţeleg că o înfrângere nu mă defineşte, ci îmi dă resursele pentru a munci mai mult.

 

Ce titluri ai obţinut până acum?

Merg la competiţii de aproape 5 ani, atât competiţii pe plan naţional, cât şi internaţional. În 2022 am obţinut prima medalie de aur la Campionatul Mondial la kata pe echipe, alături de colegii mei de la club, Mateo şi Petru. Tot la kata pe echipe avem multiple titluri de campioni naţionali la campionatele de stil şi de interstiluri, plus aur la diverse competiţii şi cupe organizate de cluburi din străinătate. Am obţinut, de asemenea, şi medalii de bronz la Campionate Europene la proba kumite. Pe plan individual sunt multiplu campion naţional la kata şi kumite individual la categoria mea de vârstă, iar la ultima competiţie, din 29 noiembrie, am luat un nou aur la Openul României de Karate Interstiluri.

 

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii visezi să joci?

Am reuşit să particip până acum la 2 competiţii Youth League, unde nu se ajunge chiar uşor, atât selecţia cât şi locurile disponibile fiind limitate, iar în perioada 3-7 decembrie voi participa din nou la un Youth League în Italia. Îmi doresc foarte mult să urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi muncesc din greu pentru asta. Ca plan de viitor, îmi doresc foarte mult să particip la olimpiadă.

 

Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?

Am avut oportunitatea de a merge la mai multe stagii de pregătire cu nume importante din lumea karate-ului. Am fost impresionat de Rafael Aghayev şi de uşurinţa în mişcări pe care o afişează pe tatami. Ivet Goranova m-a impresionat prin determinarea pe care o are în luptă. De la Gabor Harspataki am învăţat stăpânirea de sine. Însă sportivul pe care îl admir foarte mult este George Tzanos, cu care am făcut mai multe stagii de pregătire atât în România, cât şi în Bulgaria şi în Grecia, şi care mă impresionează prin relaxarea cu care predă noţiuni de karate copiilor şi modul extraordinar în care luptă.

 

De ce ar trebui să se apuce un copil de karate? Cum îl poate ajuta?

Sportul înseamnă sănătate, asta mi s-a spus mereu, atât acasă, cât şi la sală. Iar eu sunt de acord, deoarece sportul ne ajută să ne menţinem trupul sănătos şi mintea limpede. Karate-ul, în mod special, ajută la dezvoltarea unui simţ al disciplinei, al respectului – atât de sine, cât şi faţă de ceilalţi-,  şi reprezintă o oportunitate de a învăţa atât de multe lucruri noi, mereu altele. Iar un copil nu va şti dacă îi place să practice karate până când nu încearcă.