#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Cum au crescut. Maria Botiz 13 ani, atletism: Atletismul ajută la dezvoltarea atât fizică, cât şi morală. Prin atletism, un copil îşi îmbunătăţeşte condiţia fizică, capătă încredere în sine, învaţă să muncească pentru obiectivele sale şi să accepte atât victoriile, cât şi eşecurile

♦ Maria Botiz a început antrenamentele de atletism la vârsta de 11 ani, fiind nevoită să facă mereu un drum de 200 kilometri pentru a putea participa la antrenamente. Ulterior, ea s-a mutat la Baia Mare, acolo unde se antrena, pentru a putea fi mai aproape de sportul pe îl practica. Cu un parcurs presărat cu multe piedici, dar şi cu oportunităţi, Maria Botiz a ajuns campioană şi vicecampioană la diferite probe, însă visul ei este să ajungă la Jocurile Olimpice.

 

Cum ai descoperit atletismul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Am început să particip la concursuri de la vârsta de 10 ani, alături de profesorul Timsac Pavel, din cadrul Şcolii nr. 1 Ruscova, unde, în calitate de elevă, am fost remarcată de antrenori ai unor cluburi sportive. Ulterior, am participat la acţiuni de selecţie din mediul rural, la diferite concursuri, tot împreună cu domnul profesor de sport Timsac Pavel,  unde copiii talentaţi au fost remarcaţi de antrenori ai unor cluburi sportive. După aceea, au urmat acţiuni de selecţie din mediul rural, în cadrul cărora am fost supusă mai multor probe sportive, printre care şi atletismul.

Doamna antrenoare Silvia Marta a considerat că am cele mai mari abilităţi pentru acest sport, astfel că, la vârsta de 11 ani, am ajuns să fiu antrenată de o antrenoare de atletism. Pentru acest lucru, părinţii mei au fost nevoiţi să facă un efort considerabil, ceea ce însemna să mă ducă, ori de câte ori se putea, aproximativ 200 km pentru un antrenament. Efortul era mare şi din partea doamnei antrenoare Silvia Marta, care, de fiecare dată când o sunam şi îi spuneam că ajungem în oraş, ne primea la antrenament. Această perioadă a durat aproximativ un an şi jumătate.

 

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?

Înainte de a fi descoperită de doamna antrenoare, am practicat tenis de câmp aproximativ doi ani, cu domnul profesor Bogdan Năsui, şi înot timp de un an şi jumătate. Îndrăgeam orice sport care implica efort, muncă şi disciplină. Participând la diferite competiţii şi concursuri de cros, am observat că aveam o pasiune tot mai mare pentru alergare, îmi plăcea tot mai mult să câştig şi să mă autodepăşesc.

În acest sport, mă regăsesc pe deplin. Aştept cu nerăbdare antrenamentele, chiar dacă presupun muncă fizică obositoare, transpiraţie, program încărcat şi echipament mereu în spate. Cu un psihic puternic şi o atitudine pozitivă, mă simt împlinită pe pista de atletism, alături de doamna antrenoare Silvia Marta, pe care o consider a doua mea mamă, şi de domnul Tudor Marta, fondatorul Fabricii de Campioni.

 

La ce club eşti înscrisă?

În momentul de faţă, sunt înscrisă la Clubul Sportiv Marta.

 

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

În anul 2023, doamna antrenoare Silvia Marta, împreună cu domnul Tudor Marta, au reuşit să găsească un sponsor prin care au obţinut pentru mine o bursă, cu ajutorul căreia am reuşit să vin la Baia Mare la şcoală. Cu această ocazie, ţin să le mulţumesc antrenorilor pentru interesul şi eforturile depuse, în special celor de la Printmasters Europe, care mi-au oferit această bursă şi cu ajutorul cărora îmi voi îndeplini visul.

 

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

A fost destul de dificil momentul în care mergeam la antrenamente în Baia Mare, fiind nevoită să parcurg aproximativ 200 km dus-întors, iar oboseala, cheltuielile şi timpul pierdut pe drumuri şi-au spus cuvântul. Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu susţinerea doamnei antrenoare Silvia Marta, am reuşit să obţin o bursă care m-a ajutat să mă mut în Baia Mare şi să practic atletismul de performanţă.

 

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Pe parcursul acestor ani, am fost susţinută în special de mama mea, care a făcut un gest enorm pentru mine, în primul rând, acela de a-mi da voie să plec de acasă la o vârstă atât de fragedă, privându-se de dor, de dragoste şi de timpul petrecut cu propriul copil. Nici mie nu mi-a fost uşor, având în vedere că eram încă un copil şi aveam nevoie de mângâierea şi îmbrăţişarea unei mame.

Părinţii şi sora mea au suferit mult timp după mine, însă, în ziua în care mama m-a adus la Baia Mare, am fost lăsată în grija doamnei antrenoare Silvia Marta şi a domnului Tudor Marta. Mama mea a prins curaj în momentul în care domnul Tudor Marta a spus că, din acel moment, mai are încă o fiică, respectiv pe mine.

Norocul a fost de partea mea, deoarece, după puţin timp, aveam să le am alături pe mătuşa mea Ileana şi pe verişoara mea Fabiana, care s-au mutat şi ele în oraş şi mi-au fost alături ori de câte ori aveam nevoie de îndrumare şi susţinere.

 

Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?

Merg cu drag la antrenamente pentru că iubesc ceea ce fac şi iubesc oamenii care mă ajută să mă antrenez. De asemenea, ambiţia de a ajunge pe cele mai înalte culmi în acest sport, precum şi susţinerea apropiaţilor mei, mă motivează de fiecare dată.

 

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

În principiu, nu întâmpin dificultăţi majore în practicarea acestui sport. Este adevărat că este greu să fiu departe de familia mea, să am antrenamente zilnice, o alimentaţie corespunzătoare şi să fiu la un nivel ridicat în fiecare zi, însă iubirea pentru atletism mă ajută să depăşesc toate aceste provocări şi să mă bucur de fiecare moment prin care sunt nevoită să trec.

 

Cum te-a ajutat atletismul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

În primul rând, m-am dezvoltat fizic prin antrenamentele intense, dar, în acelaşi timp, şi psihic. Disciplina acestui sport m-a ajutat să mă maturizez, să fiu mai responsabilă şi mai implicată în tot ceea ce fac. Atletismul m-a învăţat importanţa muncii, a respectării regulilor, a gestionării timpului şi să accept atât succesul, cât şi eşecul, rămânând concentrată asupra obiectivelor mele.

 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Un moment dificil a fost atunci când m-am mutat din comuna Ruscova în municipiul Baia Mare, pentru a putea practica atletismul de performanţă. Viaţa mea s-a schimbat complet, iar primele momente din acea perioadă au fost destul de dificile, însă am reuşit să le depăşesc cu bine.

 

Ce titluri ai obţinut până acum?

Până în prezent, am obţinut numeroase medalii la diferite concursuri, iar la Campionatele Naţionale am obţinut următoarele titluri:

-  În anul 2024, am devenit dublă campioană naţională la probele de săritură în lungime şi 80 m plat, obţinând două medalii de aur la campionatele în aer liber.

- În anul 2025, am devenit vicecampioană naţională la proba de 60 m plat, obţinând medalia de argint la campionatele din sală.

-  Tot în anul 2025, am devenit vicecampioană naţională la proba de 200 m garduri, obţinând medalia de argint, şi medalia de bronz la proba de 80 m plat.

 

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii visezi să joci?

Fiecare competiţie este foarte importantă pentru mine şi mă bucur de fiecare titlu obţinut. Îmi doresc să muncesc cât de mult pot pentru a câştiga cât mai multe titluri şi pentru a ocupa cele mai bune locuri. Cred că este un drum lung, dar, aşa cum fiecare sportiv îşi doreşte să ajungă la Jocurile Olimpice, tind să cred că acesta este şi obiectivul, chiar visul meu.

 

Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?

Gabriela Szabo, Maria Mihalache şi David Popovici sunt sportivii care mă inspiră, demonstrând că prin muncă şi perseverenţă îţi poţi atinge visurile.

 

De ce ar trebui să se apuce un copil de atletism? Cum îl poate ajuta?

Aşa cum am mai spus, atletismul ajută la dezvoltarea atât fizică, cât şi morală. Prin atletism, un copil îşi îmbunătăţeşte condiţia fizică, capătă încredere în sine, învaţă să muncească pentru obiectivele sale şi să accepte atât victoriile, cât şi eşecurile. De asemenea, atletismul îl ajută să îşi facă prieteni şi să se integreze într-un colectiv.