#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Cum au crescut. Teodora Maria Niţă, 10 ani, tenis: Crescând în tenis am un mare vis - să ajung acolo unde munca şi inima mă vor duce: pe marile terenuri de tenis ale lumii, unde să port cu mândrie steagul României

♦ Cu o rachetă de tenis primită cadou de la părinţi şi dorinţa tatălui său, fost sportiv, de a practica un sport, Teodora s-a apucat de tenis. Au urmat apoi şi primele competiţii, unde a început să dea de gustul victoriei, ceea ce a ambiţionat-o şi mai mult să performeze în acest sport ♦ A câştigat mai multe competiţii şi titluri, printre care şi cea de campioană naţională, însă visează să obţină acest titlu şi la actuala categorie de vârstă la care joacă.

Cum ai descoperit tenisul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?

Eram în pandemie şi, înainte ca eu să împlinesc 6 ani, tata, fost sportiv, mi-a spus că ar fi bine să fac sport. Pentru că erau multe restricţii atunci, mi-a propus tenisul, acesta fiind un sport individual. Aşa că în acea vară, de ziua mea, am primit cadou de la părinţi o rachetă de tenis, cumpărată de la Decathlon. Aşa m-am apucat de jucat tenis, fix de când am împlinit 6 ani.

 

Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?

Păi la acea vârstă, tati a ales, eu am zis da. Mi-a plăcut să alerg după minge şi să o dau înapoi peste fileu, pentru că eram foarte rapidă, cea mai rapidă dintre toţi copiii mici. Îmi plăcea că reuşeam să trec peste testele domnului antrenor cu uşurinţă, iar el era uluit de rapiditatea mea. Provocările şi răspunsul meu că pot mai mult m-au făcut să continui să fac tenis.

Au urmat primele competiţii unde am început să confirm şi să simt gustul victoriei. Apoi, am avut norocul să întâlnesc un antrenor bun şi dedicat, domnul Cătălin Cornea, care m-a pregătit bine şi pot spune că „el m-a făcut campioană” la nenumăratele turnee câştigate pe parcursul perioadei când aveam 7 şi 8 ani, în circuitul Tenis 10, dar şi în circuitul FRT- 10 ani.

În formarea mea, m-au mai sprijinit ulterior şi domnul antrenor Cosmin Gheţu şi domnul antrenor Dan Geampalia.

Ce m-a atras cel mai mult la acest sport? Îmi place să joc, să întorc fiecare minge peste fileu, să închid frumos punctul, să particip la concursuri – îmi place mult adrenalina de concurs. Şi normal că îmi place să câştig meciul!  Pur şi simplu, mă atrage tenisul pentru că iubesc tenisul, am crescut în tenis, e cea mai importantă activitate din viaţa mea. De fapt, e parte importantă din mine.

 

La ce club eşti înscrisă?

De la 9 ani, sunt legitimată la Clubul Sportiv Universitar (CSU) Ştiinţa Bucureşti, unde mă antrenez cu domnul Ciprian Săvulescu, dar şi cu domnul Alexandru Grigore.

 

Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?

Era firesc să mă îndrept spre performanţă. Am văzut că deveneam din ce în ce mai bună şi am considerat că pot deveni cineva important în tenis, că pot să joc la WTA, la fel ca Simona Halep.

 

Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?

Când iubeşti ceva, nu ţi se pare nimic că e foarte dificil. Dacă mă gândesc la ce a fost dificil până acum, atunci dificil înseamnă: multă muncă la antrenamente, la pregătirea fizică, multe bătături în plame şi în tălpi, pielea arsă de soare. Dificil mai înseamnă că de multe ori am ales să renunţ la distracţie, la mers la petreceri cu copii, la filme, la ieşit în oraş cu colegi.

Cam asta, în rest, nu a fost nimic dificil pentru mine. Doar pentru părinţii mei care trebuie să stea după mine peste tot, să plătească, să mă ducă, să găsească cazări, să ia zile de concediu, să lucreze în maşină sau pe unde pot. Şi să caute sprijin la sponsori, fără de care de acum încolo va fi foarte greu.

 

Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?

Clar că în primul rând mami şi tati. Pe acest drum al tenisului, m-a susţinut toată familia mea cea mare şi frumoasă: sora mea Ioana, fratele meu Andrei, bunicii, familia unchiului meu Ştefan de la Iaşi, verişorii mei, Ilinca, George şi Cristina, toţi mă sprijină la fiecare meci în parte. Se uită la meciuri când se transmit live pe canele online şi le transferă la TV. Ei sunt fanii mei cei mai înfocaţi!

Toţi cei care mă cunosc şi îmi ştiu rezultatele mă îndeamnă să continui să fac tenis de performanţă.

 

Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?

Eu fac antrenamente zilnic, iar o dată la două weekend-uri merg la turnee.  Muncesc pentru că îmi doresc să devin din ce în ce mai bună. Ştiu că mai am multe de învăţat şi perfecţionat în joc şi la lovituri, iar acest lucru e ceea ce mă îndeamnă să muncesc mai departe.

 

Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?

Bună întrebare. E mai greu când învăţ lucruri noi şi trebuie să le aplic perfect: lovituri, aşezări, prize, scheme de joc în joc, tehnică. Sau când antrenamentele se prelungesc cu pregătirea fizică şi devin obositoare. Sau când apar noi bătături, ori cele vechi se sparg sau sângerează.

 

Cum te-a ajutat tenisul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?

Tenisul m-a învăţat să fiu ambiţioasă, atentă şi să iau decizii rapide. M-a făcut să fiu disciplinată. Mi-a dezvoltat gândirea şi aşa am devenit mai bună şi la matematică, şi apoi s-a văzut saltul mai mare şi la tenis şi tot aşa.

Pentru mine, tenisul este locul unde fiecare lovitură înseamnă încredere şi fiecare meci, o lecţie. Pentru că îmi place competiţia, merg la turnee unde învăţ, lupt şi cresc cu fiecare meci şi unde mă bucur de fiecare victorie şi de prietenia cu ceilalţi sportivi.

Crescând în tenis am un mare vis - să ajung acolo unde munca şi inima mă vor duce: pe marile terenuri de tenis ale lumii, unde să port cu mândrie steagul României!

 

Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?

Cele mai dificile momente din viaţa mea de sportiv au fost cele în care oboseam la meci şi mă enervam că pierd puncte, după pierdeam meciul. De multe ori, am reuşit să întorc scorul şi să câştig, chiar de la set pierdut şi 0-5. Însă atunci când pierd după muncă multă, e foarte dureros, mai ales că joc mereu cu fete mai mari. Momente grele au fost şi perioadele de accidentare când a trebuit să joc cu dureri, sau mai rău, să nu mai joc deloc şi să fac pauză lungă de la turnee şi antrenamente.

 

Ce titluri ai obţinut până acum?

După părerea mea, cele mai importante sunt titlul de Campioană naţională la 10 ani – la proba de dublu şi titlul de Vice-Campioană naţională la 10 ani – la proba de simplu, obţinute anul trecut în vară, când aveam 9 ani, în circuitul naţional FRT.

La fel de important este titlul de Campioană la un turneu internaţional de 12 ani, Tennis Europe, câştigat recent la Petroşani, la proba de dublu, având 10 ani.

Tot recent, în ultimele 2 luni, am obţinut titlul de Campioană la un turneu în circuitul naţional FRT Categoria A U12 (sub 12 ani) şi titlul de Finalistă la un alt turneu din aceeaşi categorie, la fel de important şi greu, la ambele, la proba de simplu.

Având 10 ani şi jucând la categoria de vârstă superioară, de 12 ani, am obţinut anul trecut 5 titluri de campioană la turnee de Categoria A, 6  titluri de campioană la turnee Categoria 1, 1 titlu de campioană la turneu Categoria 2, dar şi Locul 3 împreună cu echipa CSU Ştiinţa Bucureşti la Campionatul Naţional Intercluburi (echipe de dublu U12).

Pentru că m-am dus de mică la competiţii, am obţinut de-a lungul timpului, când aveam 8-9 ani, peste 10 de titluri de campioană la turnee categoria U10 în circuitul FRT. Iar când aveam 7-8 ani, în circuitul Tenis 10 MPG, am obţinut 10 titluri de campioană, 11 titluri de finalistă, având peste 180 de victorii în 298 de meciuri jucate.

 

Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii visezi să joci?

Titlul de campioană naţională la 12 ani! După mine, aş vrea sa devin campioană la toate turneele jucate. Aş vrea să particip şi să ajung cât mai sus la turnee internaţionale.

Visul meu este să port tricou cu însemnele ţării mele pe piept şi să reprezint România în cele mai puternice competiţii din lume. Şi să le şi câştig, bineînţeles!  Visez să aduc bucurie în inimile celor din jur.

 

Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?

Îmi plac multe sportive şi sportivi din tenis: Simona Halep, Iga Swiatek, Stan Wawrinka, Mirra Andreeva, Arina Sabalenka, Nole Djokovic, Carlos Alcaraz,  Nadal şi mulţi alţii. Dar preferata mea este Mirra, pentru că îmi place cum joacă şi cum gândeşte şi pentru că are rezultate bune în clasamentul WTA, deşi e mai mică decât adversarele.

 

De ce ar trebui să se apuce un copil de tenis? Cum îl poate ajuta?

Un copil ar trebui să se apuce să joace tenis doar dacă vrea el şi îi place tenisul, altfel, nu trebuie. Nu trebuie să fie obligat.

Cum îl poate ajuta tenisul? În primul rând, oricum, sportul e bun pentru sănătate. În plus, tenisul creează o dezvoltare armonioasă a corpului şi a minţii, a personalităţii. Dar pentru tenisul de performanţă e nevoie de mult mai multe calităţi: viteză de reacţie, sprint, gândire clară, stăpânire de sine, calm şi aşa mai departe.