Vreau să fac sport de performanţă, caut sponsorizări: Performanţa se concentrează în oraşele dezvoltate ale ţării. Fără sprijinul financiar al părinţilor, copiii nu pot deveni campioni

Laura Badea, campioană la scrimă: „Până la un anumit nivel, părintele trebuie să investească. Există foarte multe competiţii internaţionale pentru toate nivelurile, lucrurile au evoluat, dar sumele alocate sportului nu sunt suficiente pentru copiii care îşi doresc să facă performanţă. De multe ori, cei care îşi doresc, nu au posibilitatea de a participa la multe competiţii”

România se mândreşte de fiecare dată când, de la campionatele interna­ţionale, sportivii români se întorc acasă cu medalii, însă o bună parte din investiţia în performanţele acestora vine din susţinerea părinţilor şi/sau a unui sponsor, statul nu investeşte suficient pentru a descoperi noi talente. Consecinţa este că performanţa se concentrează în jurul oraşelor dezvoltate ale ţării, unde părinţii îşi pot permite costurile aferente practicării unui sport de către copil.

Ziarul Financiar a realizat un top al judeţelor cu cei mai mulţi sportivi legitimaţi în 2021, acestea având şi cele mai mari salarii medii nete per judeţ din ţară.

Cei mai mulţi sportivi de performanţă sunt în Bucureşti, oraşul care adună peste 50.000 de sportivi de performanţă, unde salariul mediu net era în luna decembrie a anului trecut peste 5.100 lei, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

Statul nu investeşte suficient în sport, iar pentru descoperirea tinerelor talente, efortul este cu atât mai mic. Timiş, cu 17.900 de sportivi legitimaţi, Cluj, cu 15.500, şi Cons­tanţa, cu 13.600, ocupă următoarele poziţii în clasamentul judeţelor cu cei mai mulţi sportivi de performanţă, conform analizei ZF pe baza datelor Ministerului Sportului. „Sunt mai multe instituţii prin intermediul cărora statul investeşte în sport. Se dau bani pentru sport, dar în zilele noastre sunt foarte mulţi părinţi care investesc în performanţa copiilor. Până la un anumit nivel, părintele trebuie să investească, mai ales la sporturile care sunt foarte costisitoare, spre exemplu tenis, chiar şi scrima, sporturile care au nevoie de echipament, care e foarte scump, plus deplasările la competiţii. Treptat a crescut şi numărul competiţiilor internaţionale la toate nivelurile, înainte nu erau atâtea, lucrurile au evoluat destul de mult, sumele alocate sportului sunt, dar nu suficiente pentru copiii care îşi doresc să facă performanţă. De multe ori, cei care îşi doresc nu au posibilitatea de a participa la multe competiţii, doar dacă îşi găsesc sponsori sau se sacrifică părinţii”, spune Laura Badea, fostă campioană la scrimă.

În anii ’83-’84, atunci când ea s-a apucat de scrimă, statul investea mai mult în sport şi nu doar în campioni, ci şi în cei care îşi doreau să ajungă la performanţă.

„Aveam echipamente, aveam cantonamente la mare şi la munte, asta se întâmpla când am început eu scrima, treptat, lucrurile nu au mai fost la fel. De exemplu, la cluburile sportive şcolare banii nu ajung decât pentru salariile profesorilor antrenori”, spune ea.

Costul practicării unui sport poate ajunge la sume foarte mari, în funcţie de sportul practicat, însă pe lângă echipamente şi plata antrenorilor, un copil are nevoie de mai mult de atât. Are nevoie de un sprijin financiar pentru a se putea deplasa la diverse campionate, iar costurile antrenorilor sunt suportate tot de sportivi. Părinţii reprezintă prima sursă de finanţare a unui copil la început de drum în lumea sportului, iar în multe cazuri, efortul financiar al acestora este foarte mare.

George Cosac, preşedintele Federaţiei Române de Tenis (FRT), spunea recent pentru ZF că din analizele federaţiei, unui junior între 15-18 ani îi sunt necesari între 60.000-80.000 euro pe an pentru a avea un calendar competiţional pe măsură, ceea ce înseamnă 5.000-6.000 de euro pe lună. Cu un venit mediu de 5.000 lei, acoperirea costurilor este aproape imposibilă, însă o soluţie ar putea fi găsirea unui sponsor privat, însă fără rezultate, acest lucru este foarte dificil.

Mai mult, cei mai mulţi sportivi de performanţă se află şi în oraşele cu cea mai dezvoltată infrastructură sportivă, unde atât statul, cât şi mediul privat au investit. România nu are o infrastructură sportivă comparabilă cu ceea ce se poate găsi în alte state din Europa, însă discrepanţa între ce există în marile centre urbane şi ce este în micile oraşe ale ţării este foarte mare. Pentru un copil din mediul rural sau dintr-un mic oraş, fără o bază sportivă sau prea multe posibilităţi de a practica sportul, să ajungă la performanţă este aproape imposibil, mai ales dacă resursele financiare sunt limitate.

Fără investiţii atât în resursa umană, cât şi în infrastructura sportivă, performanţa se pierde. Numărul de sportivi legitimaţi în 2021, mai exact 332.000 de persoane, este la acelaşi nivel cu cel înregistrat în 1993. În toată această perioadă, numărul total de sportivi legitimaţi a fluctuat, din 1995 numărul de sportivi legitimaţi a început să scadă considerabil de la an la an, atingând un prag minim de 106.000 de persoane în 2005. De atunci, numărul a început iarăşi să crească, însă într-un ritm destul de lent. Mai mult, federaţiile de fotbal, baschet şi şah numără cei mai mulţi sportivi legitimaţi din România din totalul acestora. Primele trei sporturi adună circa 64% din numărul total de sportivi legitimaţi.