Business Travel

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Căderea Thomas Cook, un Lehman Brothers pentru turismul mondial?

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Căderea Thomas Cook, un Lehman Brothers pentru turismul mondial?

Sorin Pâslaru - redactorul şef al ZF

Căderea celui mai mare operator de turism din Marea Britanie, Thomas Cook, o firmă înfiinţată acum 180 de ani, este echivalentă pentru industria turismului cu căderea Lehman Brothers pentru piaţa bancară în septembrie 2008.

Poate că la nivel de consecinţe pentru economia globală nu va fi aceeaşi turnură, însă prin anvergura companiei şi importanţa sa pentru industria globală a turismului este o lovitură puternică.  

Marea Britanie experimentează într-un fel un mini-Brexit, fiind forţată să îşi repatrieze 150.000 dintre cetăţenii săi, clienţi ai Thomas Cook, rămaşi în diferite colţuri ale lumii. 

În total, 600.000 de turişti ai companiei au fost prinşi blocaţi pe aeroporturi sau în resort-uri din întreaga lume. Turiştii sunt blocaţi pentru că, deşi au plătit către Thomas Cook, agenţia lucrează pe credit cu furnizorii săi, urmând să le plătească în 3-6 luni.

Automat, la auzul veştii că Thomas Cook a declarat faliment, deci nu îşi va achita datoriile către ei, hotelierii şi operatorii aerieni au oprit imediat orice serviciu furnizat către clienţii tour operatorului, pentru că ştiu că nu îşi mai încasează banii. 

În Grecia, spre exemplu, hotelierii au de încasat peste 600 de milioane de euro de la Thomas Cook, iar ministrul de finanţe deja a anunţat că negociază reducerea unor taxe pentru hotelieri pentru a-i ajuta pe aceştia să treacă peste şocul colapsului unuia dintre operatorii care le aduceau cele mai multe încasări, relatează The Guardian. 

Thomas Cook, un gigant cu venituri de 10 miliarde de lire sterline anul trecut şi 20.000 de angajaţi, a colapsat cu datorii de 2,1 miliarde de lire sterline, în condiţiile în care nu a mai reuşit să obţină un împrumut de urgenţă de 200 de milioane de lire pentru care a negociat inclusiv cu ministerul de finanţe britanic. 

Iată că acum statul britanic nu a mai considerat necesar să pună banii publici la bătaie pentru a salva tour operatorul numărul 1 din Marea Britanie, aşa cum a făcut în 2008 cu Barclays şi Royal Bank of Scotland. Această decizie ar putea să coste. Milioane de oameni din toată lumea vor asocia Thomas Cook cu Marea Britanie şi încet-încet îşi vor pune întrebări. 

Cum de o companie cu o asemenea istorie şi o asemenea anvergură, cu aproape 20 de milioane de clienţi anual, poate ajunge în colaps peste noapte? Cum să ajungă să lase sute de mii de oameni blocaţi în hoteluri şi pe aeroporturi? 

Credibilitatea pentru plata la timp a datoriilor este cheia funcţionării pieţelor de servicii - de turism, de asigurări, a pieţei bancare sau a pieţei de capital. Iar aici Marea Britanie este „regină“. 

Marea Britanie devine neaşteptat o sursă de neîncredere şi incertitudine atât pe planul politicii internaţionale,  cât şi iată, de acum încolo, în business. Şi culmea, Thomas Cook - companie britanică fondată în 1841 - ajunsese la mâna comuniştilor capitalişti din China ca să spere la o salvare.

Compania chinezească Fosun se angajase pe 28 august 2019, într-o ultimă încercare de salvare, să vină la capital cu 400 de milioane de lire sterline. 

Miliardarul chinez Gua Guangchang, care controlează Fosun, avea deja 7% din Thomas Cook. Alţi doi mari acţionari ai tour operatorului britanic sunt Invesco, un mare fond de investiţii din Statele Unite, cu 19% din acţiuni, şi StandardLife Investors, un fond de investiţii britanic, cu 10% din acţiuni. 

Falimentul Thomas Cook, Brexitul şi bineînţeles criza financiară din 2008, când statele occidentale au fost nevoite să salveze băncile pentru că altfel economiile erau în colaps, arată în ce măsură tot ceea ce ştiam despre lumea occidentală, imaginată ca imuabilă, este astăzi sub semnul întrebării. 

Tocmai promotorii pieţelor libere au ajuns să ceară tarife vamale şi controale la frontieră, iar economii conduse dictatorial precum cea chineză au devenit stindardele liberalizării comerţului mondial. Nimic din lumea în care România s-a trezit în 1990 nu mai este valabil. 

Nu se poate evita întrebarea dacă nu cumva şi criza din 2008, şi Brexitul, şi un astfel de faliment precum Thomas Cook nu sunt un simptom al unei alunecări. 

Thomas Cook era agenţia de turism a britanicului mediu, iar când indiferent din orice motiv un astfel de gigant care omului de rând din Marea Britanie îi venea prima dată în minte când se gândea la vacanţă dispare, atunci sentimentul de nesiguranţă şi incertitudine cu privire la viitorul economiei se va acutiza. 

Se adaugă aici uriaşul scandal privind Brexitul şi implicaţiile sale. 

Pe undeva automat oamenii se vor gândi că pot urma şi alte surprize negative, îşi vor restrânge consumul şi recesiunea-i gata. 

Efectele căderii Thomas Cook de-abia acum vor începe să se vadă. Businessul agenţiilor de turism este astăzi realizat în cascadă, cu lanţuri de furnizori, tour operatori şi agenţii implicate. 

În Bulgaria, hotelurile au de încasat sute de milioane de euro, în Spania, destinaţie favorită pentru britanici şi germani, la fel. Reverberaţiile celui mai mai mare faliment din istoria turismului se vor întinde multe luni de acum încolo.

 
Cele mai citite ştiri
AFACERI DE LA ZERO