CE Bank pentru afaceri româneşti, un proiec ZF şi CEC Bank. Olga Miloiu, CEO, Budureasca: Planul de investiţii aproape că nu ţine cont de criză. Un an secetos nu mai este o excepţie, deja este regulă în ultimii ani. Supermarketurile se apropie de 50% din vânzări, HoReCa nu revine, iar exportul rămâne sub 15%

Industria vinului traversează o criză de con­sum care se vede simultan pe piaţa internaţională şi în structura vânzărilor locale, iar producătorii români sunt prinşi între o cerere care scade, un canal HoReCa care nu şi-a revenit după pande­mie şi un cost al adaptării la secetă care nu poate fi amânat. La Budureasca, una dintre cele mai mari crame din Dealu Mare, cu 275 de hectare de viţă de vie şi 20 de ani de la înfiinţare, ecuaţia se traduce într-un plan de investiţii care merge înainte indiferent de conjunctura economică.

„Planul de investiţii aproape că nu ţine cont de criză, pentru că suntem forţaţi. Nu mai este o întâmplare un an secetos în care producţia este afectată de uscăciune, nu mai este o excepţie, deja este regulă în ultimii ani“, a spus Olga Miloiu, CEO al cramei Budureasca, în cadrul emisiunii CEC Bank pentru Afaceri Româneşti. „O peri­oadă dificilă economic nu înseamnă plafonarea sau stagnarea businessului, pentru că asta te condamnă cumva să intri într-un con de umbră.“

Cea mai mare parte a acestor investiţii nu este opţională. Sistemele de irigaţie, realizate cu finanţare prin fonduri europene, au devenit obli­gatorii într-o regiune în care anii secetoşi au înce­tat să mai fie accidente meteo, iar la ele se adaugă utilajele care comprimă fereastra de recoltare - inclusiv un echipament pe bază de ultrasunete, unul dintre puţinele din lume -, combinele pentru culesul mecanizat de noapte, cele 600-700 de butoaie din cramă şi un miniparc fotovoltaic ridicat recent lângă cramă, într-o industrie mare consumatoare de energie şi de apă.

Pe partea de vânzări, fractura produsă de pan­demie nu s-a închis. Înainte de 2020, peste jumă­ta­te din business mergea către distribuţia tradiţio­na­lă, adică HoReCa şi retailul local, iar supermarke­turile aveau 30-35%. Astăzi raportul s-a inversat, marile lanţuri apropiindu-se de 50%, iar revenirea restaurantelor este frânată de puterea de cumpă­rare şi de adaosurile practicate în meniuri.

Efectul secund este unul de cash flow. Vinul nevândut nu poate fi stocat la nesfârşit, pentru că spaţiile din cramă trebuie eliberate înainte de noua recoltă, iar surplusul se transformă direct în costuri de depozitare externă.

„Dacă în cramă se află cantităţi mari nevân­dute din anul anterior, avem o reală problemă de stocare, iar aceasta se transformă invariabil într-o reală problemă financiară“, a explicat Olga Miloiu.

Răspunsul comercial a fost segmentarea por­to­foliului pe două paliere care se adresează unor consumatori diferiţi: vinurile nobile româ­neşti, cu lansări recente precum Legământ sau gama The Signs, şi gama Sabrize, construită pentru consumatorul tânăr, cu alcool mai scăzut şi cu o extensie îmbuteliată în doze - un ambalaj asumat ca risc de imagine.

„Există o categorie mare de clienţi pe care nu îi putem ignora şi care altfel se îndepărtează de ceea ce înseamnă vin, probabil unul dintre moti­vele pentru care la nivel mondial consumul de vin scade“, a spus Olga Miloiu.

A treia direcţie de diversificare a riscului este exportul, unde crama a ajuns la aproape 15% din business, sub obiectivul propus, într-o piaţă în care producătorii români rămân orientaţi preponderent spre consumul intern, iar costul de intrare pe pieţele externe este ridicat. Pentru 2027, Budureasca nu mizează pe creştere, ci pe conservarea rezultatelor: „Mă aştept să fie nevoie de efort mare, de a investi foarte mult pentru a conserva rezultatele, nu neapărat pentru a avea creşteri spectaculoase“, a conchis Olga Miloiu.z