CEC Bank pentru afaceri româneşti. Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, OX2 România: Acum plătim preţul absenţei investiţiilor în energie din ultimele decenii. Este absolut necesar să susţinem prin toate axele investiţiile în producţie şi reţele

♦ România trebuie să elimine blocajele, să-şi fluidizeze cât poate de mult procesele de avizare cu obiectivul clar de a pune cât mai rapid capacitate de producţie de energie în funcţiune. Provocarea majoră este că această capacitate trebuie să meargă mână în mână cu dezvoltarea reţelelor pentru că efectul în preţ, de care economia are nevoie, devine vizibil când aceste două verticale merg în acelaşi ritm, spune Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, country manager la OX2 România, într-un dialog la CEC Bank pentru afaceri româneşti ♦ Suedezii de la OX2 fac parte din clubul select de companii care au în dezvoltare un portofoliu de proiecte de peste 1 GW în această nouă perioadă de creştere a regenerabilelor prin care trece România.

Datele Transelectrica privind puterea instalată în producţia de energie din primul tri­mestru al anului dau puţine motive de bucurie mai ales în actualul context de piaţă. Astfel, din producţia de cărbuni au mai dispărut 285 MW, doar în zona de parcuri solare fiind instalaţi 245 MW. Restul surselor de energie au bătut pasul pe loc faţă de prima zi a anului. Pe zona de prosumatori, au fost montaţi 162 MW, o scădere de ritm faţă de anii anteriori, iar pe stocare s-au finalizat numai 105 MW de capacitate.

În total, capacitatea a înre­gistrat un mic minus în pe­rioada analizată, în ciu­da efer­ves­cenţei prin care trece România în ceea ce priveşte rege­nera­bi­lele.

Lipsa in­ves­tiţii­lor în capacităţi de pro­duc­ţie este prin­cipalul motiv pentru care Ro­mâ­nia are cele mai mari preţuri spot la ener­gie şi tre­buie să devină principalul obiec­tiv pentru a ieşi din această situaţie, spune Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, coun­try manager la OX2 România, într-o discuţie la CEC Bank pentru afaceri româneşti.

„Cu preţurile la electricitate în Româ­nia plătim preţul absenţei investiţiilor de-a lungul anilor în noi capacităţi de generare, în infrastructură. Aceasta este principala cauză pentru care ne aflăm în această situaţie. Trebuie însă să privim înainte, aşa că este absolut necesar să sus­ţinem prin toate axele producţia de energie. Hai să eliminăm bloca­jele şi să fluidizăm tot, tot procesul de avizare astfel încât să ajungem la capacităţi puse în funcţiune cât mai repede. Trebuie să fluidizăm apoi partea de investiţii în infrastructură, absolut necesare şi ele. Cele două, producţia şi infrastructura, trebuie să meargă împreună“, a spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

În acest moment, OX2 are pe plan local un protofoliu de proiecte de 1,5 GW, ceea ce îi transformă pe suedezi în cei mai puternici dezvoltatori din această perioadă. Modelul de business vizează livrarea unor proiecte complete, atât ca dezvoltare, cât şi ca structură de finanţare şi take-off, astfel că cei care cumpără aceste parcuri preiau de fapt nişte afaceri la cheie, securizate din toate punctele de vedere.

Modelul de business al OX2 migrează şi spre partea de menţinere a unui procent din capacitatea care este în dezvoltare. Re­venind la România, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea spune că sunt două proiecte în con­strucţie, unul de 99 MW şi altul de 96 MW, ceea ce reprezintă cam 30% din tot şantierul eolian aflat în construcţie la acest moment în România.

„Mai avem două proiecte care vor fi aduse anul acesta la punctul în care vor putea începe construcţia şi aceste proiecte sunt în total 377 MW eolian. Deocamdată, toate proiectele noastre care sunt avansate sunt eoliene. În structură mai avem şi fotovoltaic şi stocare, din ce în ce mai mult, fie proiecte stand-alone, fie colocate.“

Portofoliul de proiecte a fost atent cura­toriat, iar Lăcrămioara Diaconu-Pinţea spu­ne că a găsi proiecte bune în piaţă este o mi­si­une dificilă. De altfel, de ani de zile sunt dis­­cuţii despre inflaţia de avize, mai ales, lucru care a dus recent la modificarea unor regle­mentări. În mod foarte concret, princi­palul minus pe care îl aduc aceste proiecte este că aglomerează artificial reţeaua. Pentru fiecare proiect trebuie gândită o soluţie de conectare, dar nu toate sunt duse la capăt.

„Am simţit efectul negativ inclusiv pentru proiectele noastre când pentru un parc din Botoşani n-am mai reuşit să obţinem nişte parametri de conectare satisfăcători. În acest caz am ajuns la un termen de conectare pentru 2033 pentru un proiect cu ATR în 2025. Sunt opt ani în care ar trebui să aştepţi să te conectezi. Nevoia de investiţii în zona de distribuţie şi transport al energiei, alături de această efervescenţă, formează astfel un blocaj“, explică Lăcrămioara Diaconu-Pinţea. Ea atrage însă atenţia că principala lecţie din această situaţie este de a îmbunătăţi modul de funcţionare al pieţei.

„E nevoie totuşi de o diferenţiere între investitorii, dezvoltatorii serioşi, cei care au posibilitatea să finanţeze proiectele şi a le construi şi cei care doar iniţiază un serviciu. Introducerea garanţiilor bancare este o veste bună.“

Dar există şi un „dar“. Introducerea rapidă a unor condiţii dure poate crea un blocaj pentru o perioadă în care se refac calculele. „Paşii trebuie corelaţi“, conchide Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

Iar această discuţie legată de investiţiile în producţia de energie şi dezvoltarea infrastructurii în acelaşi ritm este una la nivel european, unde sunt aceleaşi probleme, reţele vechi, interconectare slabă, care nu asigură accesul consumatorilor la energia verde ieftină şi nici nu permit creşterea gradului de integrare a acestei energii în sistem. Cel mai probabil, multe dintre ţintele setate pentru 2030 nu vor fi atinse, dar la nivel de direcţie, aceasta pare singura soluţie de a reduce dependenţa de combustibilii fosili şi expunerea economiilor la şocuri majore, cum este cel din Orientul Mijlociu.