CEC Bank pentru afaceri româneşti. Mihai Stănescu, managing partner RoCoach: Proprietatea unor active şi leadershipul sunt profund diferite. Progres fără fricţiune nu există la trecerea de la o generaţie la alta

Predarea afacerii către urmaşi este cel mai dificil test pentru prima generaţie de antreprenori din România, cei cu care a început practic povestea de capitalism locală. „Cerno­ziomul de cadavre este uriaş“, spune Mihai Stănescu, mana­ging partner, RoCoach, într-un nou episod al CEC Bank pentru afaceri româneşti, făcând referire la multiplele afa­ceri locale care au cedat odată cu ieşirea din peisaj a fonda­torilor lor. Ce garantează succesul tranziţiei? Expe­rienţa de a creşte pe lângă firmă, o construcţie de tip schelă care să valideze luarea deciziilor, dar şi fricţiunile dintre generaţii pot duce un business, cu suc­ces, de la fondatorii săi la o nouă generaţie.

Mihai Stănescu este senior management advisor, execu­tive coach şi non-executive board member, cu peste 20.000 de ore de practică în leadership şi strategie, dezvoltator al Or­ga­nizational Transition Quotient (ORQ) şi fondatorul RoCoach, companie de coa­ching din România.

„Succesiunea şi manage­mentul sunt două lucruri profund diferite“, spune Mihai Stănescu, la emisiunea CEC Bank pentru afaceri româneşti, unde a fost dezbătută una dintre cele mai delicate teme pentru antreprenoriatul local, succesiunea. Deşi sunt câteva exemple de succes, unul fiind Cris-Tim, acolo unde listarea la bursă a companiei a fost ges­tionată de Radu Timiş jr., CEO al Cris-Tim şi repre­zentantul celei de-a doua generaţii a familiei care a fondat businessul, cele mai multe afaceri locale se confruntă cu probleme la momentul trecerii de la o generaţie la alta.

„Proprietatea asseturilor este ceva legal, leadershipul este ceva social. A fi propietar de acţiuni nu te califică în niciun fel“, a spus Stănescu. Potrivit acestuia, generaţiile care cresc în jurul companiei au cele mai mari şanse de a ajunge să preia acel business. Luarea deciziilor este un alt capitol la care antreprenorii locali au dificultăţi, dar un proces sănătos are un schelet în care sunt implicaţi mai mulţi oameni de încredere, un trib al conducerii.

„Dacă nu ai un board executiv sau o construcţie de tip schelă, dispari. Principala datorie a ta este să protejezi asset-ul şi a doua să îl dezvolţi. Dacă ai reuşit asta, deja jumătate de treabă e făcută către a doua generaţie.“

Tranziţia de la o generaţie la alta este adesea însoţită de conflicte, dar ele sunt sursă de creştere.

„Transferul de acţiuni te face proprietar, nu lider, iar progres fără fricţiune nu există, dar aceasta este discuţie cu copiii fondatorilor“, a mai precizat Mihai Stănescu.